Investigații
DOCUMENTE EXCLUSIVE Talentatul domn Dimofte: asociat cu Truică și Steinmetz în afacerea "Ferma Băneasa", doar martor la DNA. Truică, în închisoare. Steinmetz, urmărit internațional
Dimofte, eternul martor asociat cu infractori. Retrocedarea ilegală a Fermei Băneasa și a 45 de hectare din pădurea Snagov prințului Paul Al României a dus la condamnarea mai multor membri ai unui grup infracțional organizat.
Artizanii operațiunii, însă, au fost doi: Remus Truică și Benyamin Steinmetz, om de afaceri israelian. Truică, condamnat la șapte ani, este în închisoare de peste trei ani. Dar Steinmetz este liber și dat în urmărire de autoritățile române.
Dimofte, doar declarații de martor la DNA
Vehiculul comercial prin care terenurile obținute de prințul Paul au fost valorificate s-a numit Reciplia SRL (o companie deținută de Reciplia Ltd din Cipru). În care acționari principali erau Steinmetz, Truică și încă un asociat greu din lumea afacerilor: Radu Dimofte. Dar acesta din urmă, deși a trecut pe la DNA, nu a fost niciodată pus sub acuzare. A dat două declarații, dar numai ca martor.
În care a admis că a fost asociat în Reciplia cu scopul declarat de a primi o parte din terenurile din Băneasa și Snagov. În care a mărturisit că a investit 2,25 milioane de euro în acest proiect.
Cu toate acestea, procurorii l-au tratat special și au considerat că nu are nici o implicare penală, precum asociații săi, Truică și Steinmetz.
Prima declarație a lui Dimofte la DNA
Radu Dimofte a dat două declarații la DNA Brașov, parchetul care investiga în 2016 cazul retrocedărilor prințului Paul. Prima declarație a fost dată pe 22 februarie 2016.
În chiar prima parte a acesteia, Dimofte arată cum a intrat în afacere: "Cred că în 2007, nu mai rețin perioada, Remus Truică mi-a propus să cumpăr acțiuni într-o societate Reciplia, societate în care mi-a spus că este asociat cu Benny Steinmetz, cel mai bogat om din Israel.
Nu mi-a spus cât anume deține el în Reciplia, dar mi-a spus că este acționar și că cea mai mare parte a acțiunilor este deținută de Steinmetz. Propunerea lui Truică a fost ca eu să cumpăr 50% din care el le deținea la Reciplia Ltd, dar nu mi-a spus exact cât deține. Mi-a spus doar că Steinmetz e asociat majoritar și el deține restul.
Din câte îmi amintesc mi-a spus că Reciplia e o societate a lor care se ocupă doar de bunurile care au aparținut prințului Paul Al României, cu care are deja un contract de cesiune de drepturi litigioase, că este parteneră cu prințul Paul, la care vor ajunge o parte din bunuri în final. Eu nu am văzut contractul din câte am amintesc, dar așa am înțeles, că Reciplia și prințul Paul sunt parteneri, cu cote stabilite în cazul în care se recuperează bunuri. Mi-a spus că prințul Paul a primit deja o sumă de bani, dar nu mi-a spus cât.".
"Naivitatea" investitorului Dimofte
În fața procurorilor, Dimofte a jucat cartea naivului care nu știa nimic despre povestea prințului Paul: "L-am întrebat (pe Truică – n.r.) dacă prințul Paul are dreptul să obțină aceste bunuri și mi-a spus că da, că firma de avocați de la Țucă Zbârcea și Asociații au verificat asta. Mi-a spus tot timpul că el are relații și intrări peste tot, eu înțelegând implicit că se referă și la aceste bunuri.
Mi-a spus că din cele 30 de bunuri revendicate e bine și dacă se obțin 10 sau 15 dintre ele și că avocații au verificat și actele prințului Paul sunt în regulă. Ulterior am aflat că erau bunuri revendicate de mulți ani și care nu erau nici măcar identificate ca locație până la acel moment.".
Dimofte nu a explicat când "ulterior" a aflat că era vorba de bunuri revendicate de mulți ani și nelocalizate, așa cum nu a explicat nici de ce nu s-a retras din afacere când ar fi constatat că lucrurile nu stăteau cum i se prezentaseră de către Truică.
Intră în scenă Andrei Bejenaru, "consultantul"
Pentru a-și păstra alibiul conform căruia nu era la curent cu detaliile operațiunii ilegale, Radu Dimofte a introdus un intermediar în ecuație, pe Andrei Bejenaru. Omul de afaceri le-a spus procurorilor de ce Bejenaru și nu altcineva: "Arăt că Andrei Bejenaru a fost un colaborator apropiat al tatălui meu timp de 15 ani, a fost persoana de încredere a tatălui meu și i-a dat consultanță de afaceri în această perioadă.
Precizez că tatăl meu a decedat la sfârșitul anului 2008, eu moștenind afacerile acestuia. Am preluat și relația cu Andrei Bejenaru, care se ocupă în continuare de afacerile familiei în calitate de consultant. Mă reprezintă în cadrul societăților pe care le dețin în România, eu având domiciliul în străinătate și fiind plecat aproape tot timpul. (....)
Eu l-am recomandat pe Andrei Bejenaru lui Remus Truică ca fiind o persoană cu cunoștințe în domeniul cadastral, având chiar o pasiune pentru asta, cu tradiție în familie și cu prieteni de familie în acest domeniu.".
Dimofte plătește, dar nu știe cât, stă prost cu memoria
Dimofte, apoi, a încercat să-i convingă pe procurorii DNA că Bejenaru, angajatul lui, era, de fapt, creierul parteneriatului cu Truică. Mai mult, Dimofte a pozat într-un bătrânel senil care nu mai are controlul memoriei: "Bejenaru e cel care a discutat cu Remus Truică și cu avocații de la Țucă Zbârcea și el s-a ocupat apoi de condițiile în care am achiziționat acțiuni la Reciplia.
Precizez că a fost o propunere a lui Remus Truică pentru a cumpăra aceste acțiuni în anul 2007, dar vânzarea efectivă s-a făcut mai târziu, la începutul anului 2009. Am considerat la un moment dat chiar că se tergiversează vânzarea de către Truică, dar acesta a dat vina pe partenerii israelieni care trebuiau să fie și ei de acord cu vânzarea. Probabil aveau un drept de preempțiune.
Cred că am cumpărat în final în jur de 9% din Reciplia Ltd, acțiuni pe care le-am cumpărat prin intermediul unei companii cipriote moștenite de la tatăl meu, DORBEL (Doorbell – n.r.). De tranzacție s-a ocupat de asemenea Bejenaru Andrei, care a angajat un avocat din Cipru pentru aceasta. (...)
Nu știu câți bani s-au plătit pentru aceste acțiuni de la Reciplia Ltd, s-a ocupat Andrei Bejenaru. Acesta mi-a spus că Reciplia Ltd a fost împrumutată cu bani de către noi, dar nu rețin sumele.".
"Radu", implicat în tranzacții imobiliare la nivel de detaliu
Radu Dimofte a negat în fața procurorilor că ar fi fost la curent cu mersul operațiunii de retrocedare: "Nu, din câte îmi amintesc eu nu am văzut aceste acte (referitoare la retrocedările prințului Paul – n.r.), dar în perioada respectivă primeam sute de mailuri. E posibil să fi primit și astfel de acte legate de această afacere, dar nu îmi amintesc. Îmi amintesc că am văzut o listă a bunurilor revendicate de prințul Paul, un tabel în care erau trecute adresele acestor imobile.".
Probe din dosarul penal, însă, arată că Dimofte era consultat de Truică în chestiuni practice din cele mai amănunțite. Astfel, într-un e-mail din august 2007, Truică îl informează pe Dimofte că s-a obținut titlul de proprietate pentru un teren de zece hectare ale prințului Paul la Snagov.
Într-un alt e-mail, din ianuarie 2008, tot Truică îi scrie lui Dimofte despre "procesul verbal de punere în posesie" pentru terenul Fermei Băneasa, despre strategia de comunicare publică referitoare la subiect, îi cere lui Dimofte să-și dea cu părerea în legătură cu un document care "să ajute la Banca Națională" și îl mai roagă pe acesta să discute cu Tal Silberstein despre o poziție publică în legătură cu prințul Paul.
E-mail-urile care-l dau de gol pe Dimofte
Mai mult, pe 23 decembrie 2008, Truică îl informează via e-mail pe Dimofte în legătură cu programul unui notar din Geneva implicat într-o tranzacție prin care aproximativ 24.000 de metri pătrați din Ferma Băneasa, obținută de prințul Paul, au ajuns la o firmă controlată, aparent, de Andrei Bejenaru.
Aceeași tranzacție, de altfel, este abordată și de avocatul Robert Roșu, care îi scrie unui partener într-un e-mail astfel: "we need Radu (Dimofte – n.r.) Monday in order to make sure that this is what the public notary agrees". Același e-mail i-a fost forward-at apoi lui Andrei Bejenaru de către Robert Roșu.
Din același e-mail trimis de Robert Roșu reiese cu claritate că Dimofte nu doar că știa de tranzacție și se ocupa de anumite detalii operaționale, dar terenul de aproape 24.000 de metri pătrați îi era destinat: "the sale will be made to H (Hercules Properties – n.r.) SRL, but Shimon insist that H SRL will be a different company or that Radu (Dimofte – n.r.) takes over H. Radu agreed to aquire H so they are handling these procedure hopefully until Monday.".
Documente din dosarul "Ferma Băneasa" (sursa: ÎCCJ)
Nu mă întreba cum "cred" că am investit primul milion
Dar Radu Dimofte a avut o cu totul altă versiune pentru procurori: "Andrei Bejenaru a avut apoi o înțelegere proprie, separată cu Reciplia SRL pentru identificarea imobilelor revendicate, fiind prezentat firmei de avocați pentru a lucra în continuare cu aceștia în acest sens. Nu știu ce înțelegere financiară a fost între Bejenaru și Reciplia SRL sau Bejenaru și Truică. (...)
Eu nu am fost implicat în nici un fel (în partea cu ferma Băneasa – n.r.). Andrei Bejenaru a ajutat cu lucrări cadastrale din câte știu eu și a păstrat legătura cu firma de avocați. (...)
Precizez că Remus Truică nu mi-a spus nimic despre obținerea acestui imobil. Nu știu cum a trecut terenul de la prințul Paul la Reciplia și nici ce sumă de bani a primit acesta. (...)
Nu știu ce s-a întâmplat cu terenul obținut la Băneasa și nici cu alte bunuri despre care am auzit că ar fi fost vândute de israelieni.".
Evreii "îmi cereau mereu bani"
"Eu nu am dobândit nici un bun de la Reciplia. Știu că Bejenaru Andrei a lucrat pentru israelieni și în baza contractului pe care l-a avut a fost plătit în natură, primind o suprafață de teren la Băneasa. Nu știu dacă a plătit vreun ban pentru acest teren. Știu că ulterior Bejenaru a avut nevoie de bani, a spus că este dispus să vândă acțiunile firmei pe care a cumpărat terenul de la Băneasa, m-a întrebat și pe mine dacă sunt interesat, i-am spus că da, dar doar dacă obține PUZ.
Le-am propus evreilor, care îmi cereau mereu bani, să accepte să îmi dea o parte mică de teren, în așa fel încât să ies din Reciplia, măcar cu un bun care să reflecte banii investiți. Cred că am investit în Reciplia în jur de 1 milion de euro, dar nu știu exact. Evreii nu au fost de acord, motivând că ar fi un proiect în competiție cu proiectul lor. Bejenaru nu a obținut PUZ la acel moment, astfel că eu nu am vrut să cumpăr.
Ulterior Bejenaru a vândut altor persoane, nu cunosc amănunte și eu nu am nici o legătură cu aceste vânzări sau cu cumpărătorii.", a mai spus Dimofte la DNA.
24.000 mp din "Ferma Băneasa"
Terenul la care a făcut referire Dimofte este cel de aproape 24.000 de metri pătrați la care s-a făcut referire în paragraful anterior. La momentul tranzacției, grila notarilor pentru terenuri în zonă indica un preț între 500 și 1.300 de euro pe metru pătrat.
Așadar, valoarea de piață a suprafeței de aproximativ 24.000 mp era între 12 milioane de euro și 30 de milioane de euro.
În versiunea lui Dimofte pentru procurori, un teren evaluat la enorma sumă de minimum 12 milioane de euro și maximum 30 de milioane de euro a ajuns la Bejenaru (angajat al lui Dimofte, de altfel) "pentru identificarea imobilelor revendicate" de către prințul Paul.
Ipoteza este, în cel mai bun caz, ridicolă.
Taxele: 6,8 milioane de euro
Terenul de 24.000 mp era doar o bucată din tot terenul "Fermei Băneasa", retrocedat Prințului Paul, de aproape 175.000 mp (peste 17 hectare). Adresa acestui teren era bulevardul Ion Ionescu de la Brad, numărul 8.
Pentru această adresă, grila de impozitare a notarilor în acel moment era de 1.300 de euro/mp. Așa cum calculează avocatul Robert Roșu într-un e-mail către Andrei Bejenaru, la această valoare de impozitare, taxele totale pentru terenul de peste 17 hectare sunt de peste 25,7 milioane de lei, echivalentul a peste 6,8 milioane de euro.
Însă avocatul Robert Roșu propune o soluție alternativă, mai ieftină: calcularea impozitelor ca și cum terenul ar avea adresa pe Șoseaua Gheorghe Ionescu Sisești, cu care se învecina o parte a suprafeței.
Diferența era una uriașă: pe Sisești, grila de impozitare a notarilor prevedea un preț de doar 500 de euro pe metru pătrat. La această valoare de impozitare, taxele totale ar fi fost de aproape 9,7 milioane de lei, echivalentul a peste 2,5 milioane de euro. De aproape trei ori mai puțin decât pe amplasamentul legal de pe Ion Ionescu de la Brad.
Documente din dosarul "Ferma Băneasa" (sursa: ÎCCJ)
O stenogramă cu notărița Ioana Valmar, ex-Tăriceanu
Și, deși pare incredibil, adresa terenului chiar a fost schimbată. Din... pix. Din pixul notarului Ioana Valmar. Care trebuia să perfecteze tranzacția, potrivit unei discuții cu Remus Truică.
Potrivit stenogramei unei interceptări telefonice (din octombrie 2008) de la dosarul de la DNA, Ioana Valmar (fostă Tăriceanu, una din fostele soții ale premierului Călin Popescu Tăriceanu) i-a explicat lui Remus Truică modalitatea prin care a reușit acest artificiu ilegal: "Mi-a dat Președintele acceptul pentru partea, legea cea mai favorabilă".
Ioana Valmar nu a explicat cine e "Președintele", dar este de bănuit că e vorba de unul din șefii de la Uniunea Națională sau Camera locală a notarilor.
În cele din urmă, tranzacția nu s-a mai făcut prin notărița Ioana Valmar, ci prin Gabriela Georgescu, în ianuarie 2009. Pentru Defapt.ro, Ioana Valmar a dat o declarație foarte scurtă: "Tranzacția nu s-a făcut la mine. Nu vreau să comentez.".
Documente din dosarul "Ferma Băneasa" (sursa: ÎCCJ)
Hercules, terenul și "victima"
Iar Bejenaru, omul lui Dimofte, cunoștea în detaliu prețurile reale.
Documente din dosarul "Ferma Băneasa" (sursa: ÎCCJ)
În plus, firma prin care a fost cumpărat terenul de 24.000 de metri pătrați, Hercule Properties SRL, a trecut prin schimbările pomenite în e-mail-ul avocatului Robert Roșu: "the sale will be made to H (Hercules Properties – n.r.) SRL, but Shimon insist that H SRL will be a different company or that Radu (Dimofte – n.r.) takes over H. Radu agreed to aquire H so they are handling these procedure hopefully until Monday.".
Hercules Properties SRL a fost înființată în 2008 și deținută 100% de un off shore panamez, Hercules Properties SA. Pe 14 ianuarie 2009, cu o zi înainte de cumpărarea suprafeței de 24.000 de metri pătrați la Ferma Băneasa, off shore-ul panamez îi cedează proprietatea firmei lui Andrei Bejenaru, care primește 99% din părțile sociale. Practic, e ceea ce avocatul Roșu scrisese în e-mail că urma să se întâmple: "Radu (Dimofte – n.r.) agreed to aquire H (prin intermediul loialului consultant Andrei Bejenaru – n.r.)".
Cu toate acestea, Dimofte a încheiat melodramatic prima declarație dată la DNA: "Doresc să adaug că mă consider o victimă pentru că am fost înșelat, cred că am picat la mijloc între Truică și evrei, fiecare cu interesul lui, pe care eu nu l-am cunoscut. Am pierdut bani, nu am obținut nimic.".
După patru zile, Dimofte a revenit la DNA cu memoria împrospătată
La patru zile după această primă declarație la DNA, pe 26 februarie 2016, omul de afaceri Radu Dimofte a mai dat una, mult mai tehnică, cu multe detalii "uitate" la momentul primei declarații în fața procurorilor:
„În ultima parte a anului 2007 Remus Truică mi-a făcut propunerea să intru ca asociat în societatea Reciplia. I l-am prezentat lui Truică pe Andrei Bejenaru, care din acel moment s-a ocupat pentru mine de toate demersurile de ordin administrativ în legătură cu propunerea lui Truică. Bejenaru a primit și analizat actele, el a discutat cu avocații, cred că a semnat acte dacă a fost necesar. Din câte îmi amintesc eu nu am semnat nimic.
Precizez că atunci când Truică mi-a făcut această propunere de a dobândi 7,8% din acțiunile Reciplia, mi-a spus că proiectul nu va mai necesita sume semnificative de bani, acestea fiind deja cheltuite cu prilejul tranzacțiilor anterioare, respectiv 14 milioane de euro, sumă specificată într-un memorandum transmis de Truică lui Andrei Bejenaru în octombrie 2007.".
Miza: terenuri la lacul Snagov
"Truică mi-a spus că Reciplia dobândise deja teren la Snagov, din cele revendicat de prințul Paul, respectiv 45 de hectare din câte îmi amintesc acum. M-am gândit că am de contribuit cu aproximativ 1 milion de euro pentru a deține 8% din acest teren din zona lacului Snagov. Adică 36.000 de mp pentru 1 milion de euro, ceea ce reprezintă 28 euro/mp, iar la acel moment prețul în zonă era de 100 euro/mp, astfel că mi s-a părut o afacere bună.
În iulie sau august 2008 am pus primii bani în Reciplia, dar precizez: toate actele au fost coordonate de Bejenaru. El sau altcineva din management împreună cu Bejenaru a discutat cu avocatul din Cipru pentru realizarea tranzacției prin care Dorbel (Doorbell – n.r.), firma mea, a achiziționat acțiunile la Reciplia Ltd.
Am contribuit la început cu 600.000 de euro, sumă discutată cu partenerii evrei, nu mai rețin exact cu care dintre ei, ca o condiție pentru a iniția procedurile de intrare a mea, mai exact a societății mele din Cipru, în acționariatul Reciplia Ltd. Formalitățile de intrare în acționariatul Reciplia Ltd a Dorbel (Doorbell – n.r.) Ltd, societate pe care am moștenit-o de la tatăl meu, au fost finalizate în decembrie 2008 și drept urmare am contribuit cu încă 350.000 de euro.”, a adăugat Dimofte.
De ce era investiția "rentabilă"
"Ulterior, în cursul anului 2010, am aflat că partenerii israelieni pretindeau că Truică cheltuise peste 25 de milioane de euro din banii Reciplia și mi-au cerut să finanțez această societate cu sume suplimentare semnificative. Întrucât se dobândise și terenul de la Băneasa am continuat să consider investiția respectivă ca fiind una rentabilă, dar am solicitat evreilor, și aceștia au agreat de principiu, să împărțim terenul potrivit procentelor fiecăruia dintre partenerii din Reciplia.
Am discutat asta cu Tal Silberstein și Shimon Menahen. Aceștia au tergiversat însă împărțirea terenului pretinzând achitarea prealabilă a unor sume cheltuite în perioada mandatului lui Truică, cheltuieli de care eu nu aveam însă cunoștință. Am fost constrâns astfel să accept să rambursez evreilor o sumă de bani pentru a putea obține un teren în deplină proprietate prin divizarea terenului de la Băneasa și Snagov, confom cotelor deținute în Reciplia.", a povestit "Radu".
Dimofte, eternul martor asociat cu infractori
"Precizez că Dorbel (Doorbell – n.r.) Ltd ar fi urmat să primească aceste terenuri ca acționar în Reciplia Ltd. Am pus astfel o sumă suplimentară de bani, în cursul anului 2011, respectiv aproximativ 1.100.000 de euro, fără ca partenerii evrei să își respecte angajamentul și să divizeze terenul. Am refuzat să mai contribui financiar la acest proiect cu bani, considerându-mă exclus de facto din acesta. (...)
Am estimat suma totală contribuită în Reciplia la 2.250.000 de euro și am trecut-o la pierderi, nemaiavând la acest moment vreun interes în proiectul Reciplia.", și-a încheiat Dimofte a doua declarație pentru DNA.
De fapt, Truică și Dimofte chiar ajunseseră la o înțelegere (settlement) în legătură cu împărțirea acțiunilor din firme și a terenurilor. S-a redactat și un document în acest sens.
Documente din dosarul "Ferma Băneasa" (sursa: ÎCCJ)
