Ramona Emilian

7300 articole

Buncăr anti-atomic pentru elita Moscovei, construit de urgență lângă spitalul exclusivist al Kremlinului

Buncăr anti-atomic pentru elita Moscovei. Kremlinul a semnat un contract pentru construirea unui adăpost anti-nuclear pe terenul celui mai exclusivist spital de stat din Moscova, la câteva zile după atacul cu drone în capitala Rusiei. The Moscow Times face dezvăluirea, după ce a avut acces la contractul semnat pe 26 mai de Vladimir Putin. Buncăr anti-atomic pentru elita Moscovei Buncărul este destinat să fie folosit de 800 de persoane (din câte se pare, alese din rândul elitei ruse) și este de așteptat să fie construit sub Spitalul Clinic Central al Direcției Administrative a Președintelui Federației Ruse, cunoscut și sub numele de "Clinica Kremlin", într-un timp aproape record. Întreaga construcție, denumită oficial în acte "structură de protecție civilă", urmează să fie finalizată până pe 20 decembrie 2023. Infrastructurii i s-a alocat un buget de 35 de milioane de ruble (în jur de 400.000 de euro). Adăpostul va avea mai multe intrări și ieșiri de urgență, fiind, de asemenea, echipat cu un sistem sofisticat de ventilație și încălzire pentru a permite "proceduri medicale în timpul războiului". Nu în ultimul rând, va dispune de sisteme speciale de comunicare pentru a asigura schimbul de informații secrete. Cheltuieli mai mari pentru protecția lui Putin Inițiativa construirii buncărului vine în contextul lansării unei contraofensive ucrainene, care pare din ce în ce mai aproape. Pe 30 mai, Moscova a suferit un nou atac cu drone pe teritoriul său. Vladimir Putin, care trăiește cu frica de a fi asasinat, continuă să-și mărească măsurile de securitate prin construirea acestui buncăr antiatomic. Citește și: EXCLUSIV La achiziția transportorului MApN „înecat” în Dunăre, Ciucă a cerut neflotabil. Este vorba de 31 de Piranha IIIC. Achiziția Piranha V, de un miliard de euro, suspectă de corupție Această tendință se verifică prin analizarea cheltuielilor dedicate securității președintelui rus și colaboratorilor săi. În doar cinci luni de la începutul anului, în perioada ianuarie-mai 2023, suma cheltuită pentru securitatea prezidențială a ajuns la 15 miliarde de ruble, sau circa 172 de milioane de euro, ceea ce reprezintă o creștere de circa 15% față de aceeași perioadă a anului trecut, la începutul conflictului.

Internațional

Acuzațiile de agresiune sexuală împotriva trupei Rammstein: nu există plângeri oficiale, nu există dovezi, dar au apărut primele consecințe - modificări la concerte, contracte reziliate

Membrii Rammstein, acuzați de agresiune sexuală. În ultimele două săptămâni, în social media și mass media au apărut acuzații grave împotriva formației germane Rammstein: racolarea femeilor din rândul publicului, droguri, abuzuri sexuale. Trupa neagă toate acuzațiile. Chiar dacă până în prezent nu a fost demarată nici o anchetă oficială, consecințele au apărut. Concertul de la Vilnius Pe 22 mai, Rammstein a început "Turneul European" cu un concert în orașul lituanian Vilnius. Shelby Lynn, o tânără irlandeză de 23 de ani, a fost prezentă. La două zile după spectacol, pe 25 mai, Lynn lansa pe rețelele sociale acuzații dure împotriva lui Till Lindemann și echipei sale. "Sunt fata care a fost drogată de Rammstein", a scris aceasta, susținând că a fost recrutată împreună cu alte tinere pentru a participa la o petrecere în culise, unde i-ar fi fost adminstrate droguri și ar fi fost hărțuită sexual de vocalul trupei, Till Lindemann. "Am fost invitată la Row Zero (primul rând de spectatori) de Aleena Makeeva (directorul de casting al trupei). I-am trimis un mesaj săptămâna trecută pe Instagram, întrebând cum naiba intri la petrecere și că mi-ar plăcea să fiu luată în considerare. M-a întrebat ce vârstă am și de unde sunt, după care mi-a trimis un link către un grup WhatsApp.", a scris Lynn pe contul ei de Twitter. Ajunsă la spectacol, Lynn e invitată, alături de alte fete, în culise, unde li se servesc băuturi. Mărturisind că e prima oară la un concert Rammstein, i se spune că Lindemann ar vrea s-o întâlnească în pauză. Când s-au întâlnit, Lynn l-ar fi pus în gardă: "Till, dacă vrei sex, să știi că eu nu sunt așa, sexul e ceva special pentru mine, nu mă culc cu necunoscuți!". Asta l-ar fi înfuriat pe Lindemann care, potrivit spuselor lui Lynn, ar fi devenit "agresiv". Nu a fost detectat nici un drog Totuși, Lynn rămâne până la sfârșitul spectacolului, după care se întoarce în culise pentru after party. Însă susține că, deși băuse doar două pahare înainte de concert, s-a simțit foarte rău, așa că s-a întors în camera de hotel. Aici a descoperit că avea multe hematoame pe șolduri, antebrațe și încheieturi. Continuând să se simtă rău și a doua zi, s-a gândit că fusese drogată. "Echipajul de ambulanță a sosit primul și m-a consultat, spunându-mi că doar poliția poate face testul antidrog. Aștept aproximativ o oră să vină poliția, când au făcut-o, aceștia au spus că nu au teste cu ei, dar că putem cumpăra de la farmacie. Prietena mea s-a dus și mi-a cumpărat unul (...), l-am făcut, însă a ieșit negativ, probabil pentru că era prea tîrziu/nedetectabil.", a mai scris Lynn pe Twitter. Rohypnolul (roofies) este utilizat în mod obișnuit în atacurile sexuale facilitate de droguri. Testele de urină sunt cea mai comună metodă de depistare a urmelor de droguri. În general, Rohypnolul poate fi detectat în urină timp de până la cinci zile. Dozele mari pot rămâne detectabile până la zece zile. Testele de sânge pot detecta Rohypnol timp de până la 24 de ore. Poliția lituaniană: Lynn a refuzat să depună plângere Poliția lituaniană a confirmat că a primit o sesizare, pe 23 mai, potrivit căreia "un rezident al hotelului a susținut că, în timpul concertului Rammstein, cineva i-ar fi amestecat droguri în băutură și ar fi încercat să o violeze". Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliției, Ramūnas Matonis, la sosirea polițiștilor, la hotel ajunseseră deja medicii care acordau asistență medicală. Lynn le-a precizat polițiștilor împrejurările incidentului, însă nu a vrut să depună plângeri împotriva nimănui. "Nu avea pretenții împotriva nimănui, nu am primit nici o declarație oficială", a declarat Matonis. Pentru că nu a depus plângere, poliția nu putea demara ancheta. Potrivit lui Matonis, dacă victima ar fi depus o declarație și ar fi existat o suspiciune clară de infracțiune, persoana ar fi fost dusă la Centrul pentru Dependențe sau la un spital pentru a fi testată. Însă, a subliniat Matonis, în acest caz concret, deși polițiștii au insistat, femeia a refuzat să înainteze orice plângere sau să semneze vreo declarație. A contactat poliția irlandeză Lynn s-a întors a doua zi în Irlanda și a contactat forțele de ordine din țara sa. I s-a spus, însă, că trebuia să depună plângere în țara în care s-a comis infracțiunea, adică să contacteze din nou poliția din Lituania. Lynn a ripostat, într-o nouă postare pe Twiter, afirmând că, de fapt, i-ar fi implorat pe reprezentanții poliției lituaniene să-i ia o declarație, să-i dea un număr de referință, însă aceștia i-au spus că nu pot face nimic. "A zburat a doua zi după concert și când s-a întors în țara ei, a apelat la oamenii legii, dar ancheta trebuia să demareze loc în țara în care s-a întâmplat totul. În prezent, autoritățile cooperează, informațiile sunt clarificate", a declarat Julija Samorokovskaja, reprezentant al Comisarului șef de poliție al orașului Vilnius. Lynn: "Till NU m-a atins. N-am spus niciodată că m-ar fi violat" În cele din urmă, Lynn a depus o plângere penală, iar poliția din Vilnius a deschis dosarul cu numărul M-1-01-32256-23. În curând, se va decide dacă procuratura va demara o anchetă. Pe 25 mai, Shelby Lynn spusese pe Twitter că Till Lindemann i-ar fi cerut să întrețină relații sexuale cu ea și, când l-a refuzat, acesta ar fi devenit furios și agresiv. Însă după cinci zile, pe 30 mai, Lynn revine asupra declarației, tot pe Twitter: "Aș dori să clarific. Till NU m-a atins. A acceptat că nu vreau să fac sex cu el. N-am spus niciodată că m-ar fi violat.". Membrii Rammstein, acuzați de agresiune sexuală După acuzele lansate de Lynn pe rețelele sociale, alte femei au reacționat susținând că au fost drogate la concertele Rammstein și că au fost victimele agresiunii sexuale. Süddeutsche Zeitung a consemnat declarațiile a peste o duzină de femei potrivit cărora tinerele sunt recrutate sistematic din public, astfel încât Lindemann să poată face sex cu ele. O femeie a raportat chiar sex "violent și fără consimțământ". Într-un videoclip recent pe YouTube, influencer-ița Kayla Shyx întărește acuzațiile de abuz de putere și violență sexuală împotriva lui Till Lindemann. Shyx povestește că, la un concert Rammstein din 4 iunie 2022, ar fi fost abordată la pauză de Aleena Makeeva și invitată la after party: "Ne-au condus în culise și ni s-a spus să așteptăm. (...) Pur și simplu am fost chemate acolo, astfel încât Rammstein să aibă de unde alege". În timp ce așteptau, Makeeva le-ar fi îndemnat să bea alcool: "Câteva păreau amețite și speriate, în timp ce altele se comportau ca și cum totul ar fi normal". Mergând la toaletă, Shyx ar fi aflat de la o altă persoană că se aflau într-o "preselecție de femei care ar trebui să facă sex cu Lindemann": "Deodată mi-am dat seama: sunt aici ca obiect sexual. Panică, panică!". În ciuda insistențelor lui Makeeva, Shyx a reușit să plece, potrivit declarațiilor ei. Editura KiWi i-a reziliat contractul lui Lindemann Acuzațiile la adresa solistului au dus la rezilierea contractului pe care Lindemann îl avea cu editura Kiepenheuer & Witsch. Pe 2 iunie, editura anunța încetarea colaborării, printr-un comunicat de presă. Citește și: În unul din cele mai sărace județe ale României, Teleorman, un magistrat are pensie specială de aproape 30.000 de lei, de 14 ori peste pensia medie pentru limită de vârstă "Din punctul nostru de vedere, Till Lindemann depășește granițe de netrecut în relațiile cu femeile. Prin urmare, am decis să încheiem colaborarea cu Till Lindemann cu efect imediat, deoarece relația noastră de încredere cu autorul a fost ruptă iremediabil.", se arată în comunicat. Ministrul Familiei din Germania s-a implicat Acuzațiile grave eclipsează turneul Rammstein, având consecințe asupra concertelor pe care trupa le va susține săptămâna aceasta în München. Potrivit departamentului administrativ districtual din München, controversatul "Rând Zero" și petrecerile de după spectacol din München vor fi închise publicului – lângă scenă fiind permis accesul doar agenților de pază, pompierilor sau angajaților trupei. Nici politicienii nu au rămas indiferenți. Ministrul Familiei, Lisa Paus, a declarat recent: "Tinerii, în special, trebuie să fie mai bine protejați de asemenea atacuri.". Paus a sugerat să se înființeze pe stadioane zone sigure pentru femei și "echipe de conștientizare", care să fie disponibile pe durata concertelor, dacă există suspiciuni de agresiune sexuală.

Internațional

De ce l-au ales turcii pe Erdoğan? Pentru că vor un tătuc care să le ofere stabilitate religioasă și politică, dar și o distanță confortabilă față de valorile occidentale

Tătucul Erdoğan oferă stabilitate religioasă, politică. În ciuda crizei economice, a stilului autoritar de guvernare și chiar în ciuda revoltelor populare care au survenit în urma cutremurului devastator de la începutul anului, Recep Tayyip Erdoğan, cel care a dominat politica Turciei în ultimii douăzeci de ani, va rămâne președintele țării pentru încă un mandat. Erdoğan e un autocrat declarat, încă de la începutul carierei sale politice. Pe când era primar al Istanbului acesta a afirmat: "Democrația este doar trenul în care ne urcăm până ajungem la destinație.". Tătucul Erdoğan oferă stabilitate religioasă, politică Turcii vor da un vot negativ guvernului și președintelui actual – preziceau numeroși analiști, dar și sondaje, bazându-se atât pe contextul social, politic și economic din Turcia, cât și pe revolta oamenilor în urma cutremurului recent. În ciuda tuturor predicțiilor, însă, oamenii au votat pentru președintele actual, atât la alegerile prezidențiale, cât și la cele parlamentare, voturi masive venind și din partea diaspore turce, care a sărbătorit cu fast în marile orașe europene. De ce îl iubesc turcii pe Erdoğan? Pe când Kemal Kılıçdaroğlu este membru al CHP, cel mai vechi partid din Turcia, fondat de Atatürk, cel care a impus statul laic, Erdoğan e mai pe placul populației evlavioase, temătoare că drepturile lor ar putea fi reduse în cazul unei schimbări de guvern - deși alianța de opoziție condusă de Kılıçdaroğlu a afirmat în mod repetat că nu plănuiește așa ceva. În plus, Kılıçdaroğlu și-a exprimat, în repetate rînduri, dorința de a apropia Turcia de Uniunea Europeană și, potrivit lui Bayram Balci, cercetător CNRS la CERI-Sciences Po, mai ales în vremurile acestea, turcii vor stabilitate, nu alianțe care ar putea antrena Turcia în disputele internaționale. În primul rând, susține analistul, opoziția, formată din șase partide politice diferite din punct de vedere ideologic, de la social-democrație la naționalism și islamism, a provocat neliniște printre alegători, varietatea și eterogenitatea formațiunii opozante fiind percepute ca o slăbiciune – cum ar putea o opoziție atât de diversă să rămână unită și să gestioneze numeroasele probleme ale țării? "Măreția Turciei" vs factorul kurd În al doilea rând, principalul obiectiv al opoziției a părut a fi mai degrabă înfrângerea lui Erdogan, programul său economic și politica externă nefiind suficient de convingătoare. "Singura diferență reală dintre opoziție și guvern privea libertățile și statul de drept, care au fost deosebit de afectate în ultimii ani și de aceea plasate în centrul campaniei electorale a opoziției. Dar s-a dovedit că nu aceasta era prioritatea majorității alegătorilor care, între statul de drept și securitatea promisă de Erdoğan, au ales menținerea ordinii, în detrimentul a mii de oameni care și-au pierdut drepturile", susține Bayram Balci. În al treilea rând, Erdoğan a marșat puternic pe "măreția națiunii și influența Turciei pe scena internațională", demonstrațiile și manifestările din ultimii ani ale performanțelor industriei de armament a țării atrăgând atenția oamenilor, într-o țară în care "mândria națională nu este un concept gol". Nu în ultimul rând, votul kurzilor a fost mai degrabă dăunător pentru opoziție. Electoratul, sensibil la situația de securitate a țării, a acceptat propaganda guvernului, conform căruia rivalii săi aveau "sprijinul teroriștilor" – referirea fiind la partidul pro-kurd HDP, care, deși nu face parte oficial din alianța anti-Erdogan, a cerut ca Kılıçdaroğlu să fie ales: "Pentru populația turcă, care a fost supusă diferitelor atacuri ale kurzilor, acesta a fost un argument major în favoarea votului pentru Erdogan, care dă impresia că va face o treabă mai bună pentru a le asigura siguranța.". Revenirea iașmacului, esențială "Oamenii noștri îl iubesc pe Erdoğan", a declarat Bayram Yavuz Onay, primarul orașului Orta, unde președintele în funcție a obținut peste 88% dintre voturi. Este un oraș, ca multe altele, unde vechiul și noul lider a devenit aproape un cult. Primarul povestește că, pe când era tânăr, a intrat în armată, dar soției nu i-a fost permis să participe la ceremonia de depunere a jurământului, din cauză că purta iașmac (voalul turcesc). La acea vreme, ordinul secular al statului era interpretat atât de strict, încât femeilor cu iașmac nu li se permitea nici să studieze la universități, nici să lucreze în sectorul public. Însă, sub Erdoğan, legea a fost schimbată - voalul, ca simbol religios și politic, fiind permis în viața publică. "Fiica mea și sora mea nu își acoperă părul. Dar soția mea și mama mea o fac. Cum putem exclude oamenii, doar pentru că poartă iașmac? Nu poți restricționa libertatea oamenilor. Cu cât încerci mai mult, cu atât oamenii se vor luptă pentru asta.", a spus edilul. Întrebat fiind despre libertate și drepturi, Erdoğan fiind temut tocmai pentru politicile sale represive, Onay vorbește despre apărarea tradițiilor și despre stabilitate, dând exemplu retragerea Turciei din convenția internațională pentru protejarea femeilor împotriva violenței, "Convenția de la Istanbul". În opinia sa, din cauza acestei convenții, în Turcia "numărul de divorțuri a crescut": "Nici măcar nu te poți certa cu soția, că femeia va suna imediat poliția. Va spune că soțul a țipat la ea sau a încercat să o lovească, iar soțul primește imediat o interdicție de contact de trei luni.". Cultul lui Erdoğan, care nu ascultă de Biden sau Putin Mesut Canbaz, farmacist din Orta, mărturisește că a votat pentru Erdoğan pentru că susține politica externă promovată de acesta. Pe când Kılıçdaroğlu "voia să lucreze cu țări străine, nu cu cetățeni, ceea ce ne-ar submina independența", Erdoğan e "un om puternic, autonom, care nu ascultă nici de Biden, nici de Putin". În ceea ce privește relațiile internaționale ale Turciei, farmacistul afirmă: "Când soarele va ieși din vest, ne vom întoarce spre vest. Dacă iese de la est, ne vom întoarce spre est.". Kismet Sarici, o casnică de 65 de ani, a votat pentru președintele în funcție deși fiica ei a părăsit de mulți ani Turcia, locuind în Germania: "Ne place totul la el. Aș putea vorbi ani de zile și totuși niciodată nu poți enumera tot ce a făcut Erdoğan pentru noi.". Întrebată de starea economică precară din Turcia, Sarici o pune pe seama "puterilor străine care vor să-i facă rău lui Erdogan.". Diaspora turcă, majoritar cu președintele în funcție Dintre țările europene cu cele mai mari comunități turce, cele mai multe voturi pentru Erdoğan au venit din Austria, unde peste 73% dintre turci au votat pentru președintele în funcție și doar 26,12% pentru Kemal Kılıçdaroğlu. Pe locul doi s-au situat Țările de Jos, cu 70,4%, urmate de Germania, cu aproximativ 67,4%, și Franța, cu 66,6%. Citește și: Rafila minte din nou: „Un director financiar într-un mare spital are în jur de 3.000 de lei salariu”. Datele publice arată că aceștia au circa 8.800 de lei, net, fără sporuri La polul opus s-au situat Marea Britanie, Suedia și Elveția, unde voturile diasporei au mers în favoarea lui Kılıçdaroğlu. Duminică seara, bulevardele Vienei au fost blocate de zeci de mii de demonstranți, simpatizanți ai lui Erdoğan, care au sărbătorit rezultatele alegerilor prin mitinguri spontane, de proporții. La fel s-a întâmplat și în multe orașe din Germania, unde străzile au fost inundate de coloane lungi de mașini, claxonând și arborând steagul Turciei. Deputatul AKP Muhammed Fatih Toprak a postat pe pagina sa de Twitter mai multe videoclipuri cu astfel de manifestații în orașe europene, comentând că "Secolul turc începe cu o mare victorie a Turciei.". "Salutul lupului gri" Au existat însă și reacții de indignare, din cauză că participanții la demonstrații au folosit "salutul lupului gri", simbolul naționaliștilor turci. Cansu Özdemir, deputat în Parlamentul de la Hamburg, a comentat pe Twitter: "Pe străzile europene puteți vedea din nou cât de vesel a fost arătat salutul fascist al lupului. Fascismul și islamismul turcesc continuă să aibă mână liberă în Germania.". În Franța, la Lyon, susținătorii lui Erdogan sunt de toate vârstele. Derya, 20 de ani, locuiește cu părinții în La Côte-Saint-André: "Îmi place Erdoğan de când eram mică. Cu toții suntem mândri de el.". Sermin Tanriverdi, de profesie cizmar, locuiește în Franța, dar acuză presa franceză: "Televiziunea franceză îl critică mult, dar nu spune adevărul. A făcut mult bine pentru țara lui. De când este acolo, lucrurile s-au schimbat, este magnific.". "Multora nu le place, dar a adus multe schimbări pozitive", adaugă Davut Lalkan, sticlar din Autun, adăugând: "Ne-am recâștigat respectul. Începem să luăm fața Europei!".

Eveniment

Criză profundă în educație în toată Europa, zeci de mii de posturi sunt neocupate în fiecare țară a UE. Principalele motive: salariile mici, lipsa de respect, agresivitatea elevilor și părinților

Criză profundă în educație în UE. Potrivit ministrului Educației, Ligia Deca, sistemul preuniversitar din România începe să se confrunte cu un deficit de cadre didactice. Criză profundă în educație în UE Tinerii sunt din ce în ce mai demotivați să intre în învățământ: salarii mici, prestigiu zero. Care este situația în alte părți din Europa? Cum își tratează celelalte țări profesorii și cât îi plătesc? Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Potrivit cifrelor publicate la sfârșitul anului 2022 de Comisia Europeană, la începutul carierei, un profesor de liceu în Bulgaria câștiga de aproape 15 ori mai puțin decât unul din Luxemburg: 7.731 de euro pe an față de 78.286 de euro. Luxemburg, de altfel, este și țara din Europa unde profesorii sunt cel mai bine plătiți, urmată de Germania, Suedia și Austria. Printre țările cu cele mai mici salarii ale profesorilor sunt România (8.818 de euro) și Polonia (7.908 de euro). Salariul în Germania, de la 4.200 de euro În medie, în Germania, salariul lunar de pornire pentru un profesor e în jur de 4.200 de euro, ajungând, după aproximativ 20 de ani de muncă, la 5.400 de euro. Având statut de funcționari publici, aceștia sunt scutiți de plata taxelor, însă nici acest statut, nici salariile, nici bonusurile nu mai tentează tinerii să intre în învățământ - Germania confruntându-se în prezent cu un mare deficit de cadre didactice. Într-o conferință din luna martie a miniștrilor Educației din cele 16 landuri germane, s-a estimat că, dacă în prezent se înregistrează 12.000 de posturi neocupate, până în anul 2025 școlile din Germania se vor confrunta cu un deficit de aproximativ 25.000 de profesori. Însă datele oficiale sunt contrazise de Asociația profesorilor din Germania. Potrivit președintelui acesteia, Heinz-Peter Meidinger, miniștrii nu doar că subestimează deficitul viitor, însă falsifică și realitatea din prezent: deficitul de profesori ar fi de 40.000. Lipsa profesorilor, corectată "din pix" Cosmetizarea realități a fost posibilă prin faptul că în multe state federale, la începutul anului, au fost suprimate mai multe materii, acoperindu-se astfel deficitul pe hârtie. În plus, în unele state, părinții sunt folosiți pe post de "îndrumători școlari" și luați în considerare în statistici drept "profesori". Printre cauzele interne ale deficitului de profesori se numără natalitatea crescută din ultimii zece ani, dar și faptul că din ce în ce mai mulți profesori nu se mai simt apreciați iar condițiile de muncă nu le mai oferă nici o satisfacție: în comparație cu alte țări din Europa de vest, profesorii germani au un număr mai mare de ore, iar pe lângă activitatea didactică, mai au de îndeplinit diferite sarcini administrative. În plus, șansele de avansare sunt extrem de reduse. Însă există și factori externi: în timpul mișcării refugiaților din 2015 și 2016, multe familii cu copii mici au venit în Germania, iar în prezent sosesc refugiați din Ucraina. Potrivit Conferinței Miniștrilor Educației, la sfârșitul lunii august a anului trecut, în Germania se aflau 163.253 de școlari refugiați din Ucraina. Potrivit lui Meidinger, nu există nici o soluție pe termen scurt, doar măsuri de urgență: să fie recrutați și recalificați cei care și-au schimbat cariera, sau readuși la catedră profesorii pensionari. Franța: salarii mici, climat școlar agresiv Potrivit datelor Ministerului Educației Naționale din Franța, un profesor de școala gimnazială sau liceu câștigă, în primul an de catedră, 1.928 de euro pe lună net, bonusuri incluse. După zece ani de carieră, salariul ajunge la 2.032 de euro, fiind de 2.472 euro după 20 de ani și 3.007 euro după 30 de ani. Salariul mic, pe care mulți îl compară cu cel al unui gardian public, este una dintre cauzele pentru care Franța se confruntă în prezent cu o mare lipsă de profesori - la începutul anului școlar 2023, sindicatul din învățământ a anunțat că mai mult de jumătate din școli aveau un deficit de profesori. În ultimii ani, profesia de profesor a suferit o adevărată criză, potrivit unui raport al Curții de Conturi din Franța, publicat în luna februarie. Potrivit raportului, numărul persoanelor care se înscrie la concursurile de angajare în învățământ este în continuă scădere de câțiva ani. Pentru a stabili cauzele, Curtea de Conturi a cerut un sondaj institutului Ipsos, realizat cu 2.000 de studenți (licență, master și doctorat), privind atractivitatea profesiei de cadru didactic. Concluzia: doar 12% dintre ei luau în calcul posibilitatea de a deveni profesori. Motivele invocate: salarii mici în raport cu volumul mare de muncă, stresul implicat de meserie, dar și deteriorarea imaginii profesiei. La toate acestea se adaugă și violența la care sunt supuși profesorii în școlile din Franța – un fenomen devenit din ce în ce mai extins. Potrivit unui sondaj, 50% dintre profesori francezi au fost expuși, cel puțin o dată, unui act de agresiune. În Italia, aceeași situație ca în Franța În Italia, salariul mediu lunar al unui profesor de școală generală debutant este în jur de 1.500 de euro, ajungând, după 35 de ani de catedră, la puțin peste 2.000 de euro. La începutul anului școlar 2022, existau 200 de mii de posturi neocupate. La nivelul gimnazial, era prevăzută repartizarea a 26.871 de posturi de profesor: au fost ocupate doar 13.743. La concursul special pentru discipline științifice au fost acoperite doar 582 de catedre din cele 1.685 anunțate. La concursul pentru posturi în școlile primare și grădinițe au fost ocupate doar 7.252 de locuri din cele 12.863 prevăzute. Printre motivele fugii de catedră sunt salariile mici, volumul mare de lucru, dar și scăderea prestigiului social – o dezbatere aprinsă în presa din Italia: "Profesorii sunt demotivați, au toată greutatea sarcinii pe umerii lor și zero recunoaștere.". Pe de o parte, profesorii simt că interesul pentru școală a scăzut, atât pentru elevii care sunt mai atrași de succesul rapid propovăduit de rețelele sociale, cât și pentru părinții acestora, pentru care școala a devenit mai degrabă un loc "de parcare pentru copii". Vorbind despre atitudinea părinților, profesorii italieni denunță și lipsa de respect din partea acestora – una dintre dezbaterile recurente din spațiul public fiind legată de intruziunea și aroganța părinților care, pentru că nu vor să aibă probleme acasă cu copiii, acuză deseori profesorii că nu-și fac meseria cum trebuie, ajungând deseori la agresivitate verbală și chiar la violență fizică. Danemarca: salariu ca în Germania, dar fără satisfacții În ciuda faptului că în Danemarca salariul unui profesor debutant depășește 4.000 de euro pe lună, și sistemul danez de educație a început să resimtă deficitul de profesori. Potrivit unei analize a universităților daneze de științe aplicate, țara ar putea avea o lipsă de aproape 13.000 de profesori până în 2030. Dintre studenții care ies din facultate cu diplomă de profesor, mai mult de 50% aleg alte locuri de muncă, iar 43% dintre profesorii tineri, sub 30 de ani, își doresc să părăsească catedra, motivând, cel mai adesea, condițiile de muncă, dar și faptul că predarea nu le mai aduce nici o satisfacție. "Din ce în ce mai mulți profesori se află într-o situație paradoxală: deși își doresc să predea, nu se mai regăsesc în ceea ce înseamnă azi meseria de profesor", a declarat recent președintele Asociației Profesorilor, Gordon Ørskov Madsen. Pentru a combate deficitul de cadre didactice, guvernul vrea să îmbunătățească aceste condiții, investind mai mult, însă nu în direcțiile în care ne-am gândi. În urma sesizărilor repetate ale Asociației profesorilor danezi, potrivit cărora digitalizarea a standardizat predarea (ceea ce a dus la scăderea interesului pentru educație, atât din partea elevilor, cât și a profesorilor), noul ministru danez al Educației, Mattias Tesfaye, a declarat că aceste investiții nu vor viza dotarea școlilor și personalului cu iPad-uri sau table inteligente, ci, din contră, o reîntoarcere la predarea analogică. Profesorii dispar din școli în Marea Britanie Pentru a impulsiona economia, premierul Marii Britanii, Rishi Sunak, vrea să introducă obligativitatea lecțiilor de matematică până la vârsta de 18 ani. Există însă o problemă: sistemul școlar se confruntă cu o acută lipsa de profesori. Locurile de profesori vacante din Anglia au crescut cu 93% mai mult decât înainte de pandemie, arată un studiu al Fundației Naționale pentru Cercetare Educațională din Marea Britanie. În plus, potrivit raportului, fluctuația personalului didactic e în continuare în creștere iar locurile vacante în școlile din Anglia a crescut anul acesta cu 37% față de anul școlar anterior. "Acest lucru indică, probabil, faptul că profesorii care au amânat decizia de a părăsi catedra în timpul pandemiei pleacă acum, când piața muncii se redresează", se arată în raport. Cauza principală este legată de salariile mici, care au scăzut în medie cu 11% între 2010 și 2022. În prezent, un profesor câștigă între 28.000 și 38.810 de lire sterline (echivalentul a 32.000 și 44.100 de euro) pe an. În luna martie, guvernul a propus sindicatelor profesorilor britanici o creștere salarială de aproximativ 4,3%, și un bonus unic de 1.000 de lire sterline (aproximativ 1.140 euro), însă sindicatele au respins oferta. Nu prea vin profesori tineri Și nu doar că profesorii părăsesc catedra, însă nici alți doritori nu se arată la orizont. Pentru a suplini lipsa profesorilor, școlile au început să angajeze profesori necalificați, ceea ce, potrivit Fundației Naționale pentru Cercetare Educațională, ar putea avea un impact negativ asupra elevilor. Tinerii nu mai sunt motivați din cauza schimbărilor permanente de politici educaționale, reforme, presiuni sociale și volumul de muncă, nejustificat de salariu. Potrivit unei cercetări efectuate de Ofsted în 2019, profesorii au raportat cele mai scăzute niveluri de satisfacție, în comparație cu alte categorii profesionale. Lucrurile nu s-au schimbat nici trei ani mai târziu: raportul 2022 Health and Safety Executive plasează educația în primele trei profesii cu cea mai mare rată de stres, depresie sau anxietate. Polonia, salarii ca în România Potrivit unui sondaj recent, 93% din toți profesorii din Polonia doresc să se poată pensiona anticipat. Acest lucru e cauzat, în principal, de volumul mare de muncă, stres și salariul foarte mic. Un profesor de școală primară câștigă în medie, 4.432 zloți, echivalentul a mai puțin de o mie de euro pe lună brut. În plus, profesorii se plâng și de prestigiul din ce în ce mai scăzut al profesiei, dar și de părinții și elevi, din ce în ce mai pretențioși. Citește și: Greva profesorilor pe rețelele sociale: de la „Țara te vrea prost” și „Tăiați pensiile speciale!” la „Sistem învechit” și „Creșteri salariale doar pe baza performanțelor” Karolina, 26 de ani, profesoară de istorie la o școală primară, a declarat, după doi ani de catedră: "Tinerii nu mai intră în învățământ, pentru că salariile sunt atât de mici încât nu se pot întreține dintr-un salariu. Știam toate astea, când am devenit profesor, dar m-am încăpățânat, căci asta îmi doream să fiu de mic copil. Însă ceea ce mă descurajează acum, în afară de salariu, este tot mai puținul respect pentru această meserie.". Potrivit datelor oficiale, aproape jumătate dintre directori de școli au raportat în ultimii ani dificultăți în angajarea cadrelor didactice cu calificări adecvate. Deficitul se înregistrează mai ales în ceea ce privește profesorii de fizică (33%), matematică (32%), chimie (24%), limba engleză (20%) și IT (18%). Pentru a acoperi deficitul, mai mult de o treime din școlile din Polonia au angajat cadre didactice pensionate și profesori necalificați.

Internațional

Cine e Prigojin: tâlhar violent din adolescență, pușcăriaș, investitor în hot-dogi în anii '90 și proprietar de restaurant cu strip-tease la Sankt Petersburg unde venea și tânărul Putin

Wagner recrutează pe Pornhub, în Afganistan. În Rusia, potrivit legii, grupările armate private sunt ilegale, însă legea nu e aplicată în ceea ce privește Grupul Wagner, "armata din umbră" fiind prea importantă pentru Kremlin. În prezent, cu zeci de mii de luptători, mulți dintre ei antrenați de acum pe câmpul de luptă, Grupul Wagner e perceput, atât ca o amenințare militară, cât și ideologică. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online De ani buni, rețeaua de mass media și cea de social media controlate de Evgheni Prigojin (foto), lider declarat al Grupului Wagner, a interferat cu sistemele politice ale altor țări, precum alegerile din SUA, încercând să extindă operațiunile de dezinformare și influență politică și în țările din Uniunea Europeană, stârnind sentimente anti-NATO și anti-occidentale. Crimeea, locul de naștere al Wagner Grupul Wagner a acționat pentru prima dată în Ucraina, în 2014, unde a participat la anexarea Crimeei, fiind cunoscut și ca "Armata din umbră a lui Putin" sau "Mercenarii Rusiei". Mult timp s-a crezut că fondatorul grupului a fost Dmitri Utkin, un fost veteran al războiului din Cecenia, mai ales că numele grupului provine de la porecla lui Utkin, un admirator al lui Richard Wagner, compozitorul preferat al lui Adolf Hitler. Înclinațiile ideologice ale lui Utkin sunt, de altfel, tatuate pe corpul lui: simboluri naziste. De altfel, nici președintele Putin nu e străin de simpatiile neonazismului. Potrivit The New York Times, o mulțime de ideologi și neonaziști au călătorit de-a lungul timpului în Rusia, participând la o serie de conferințe și întâlniri pe teme neonaziste, Rusia primindu-i cu brațele deschise: "În întreaga colecție de naționaliști, populiști și neonaziști care a prins rădăcini de ambele maluri ale Atlanticului, domnul Putin e venerat pe scară largă ca un soi de cavaler alb: un simbol al forței, purității rasiale și al valorilor tradiționale creștine.". În 2021, jurnaliștii BBC au recuperat o tabletă Samsung, aparținînd unui mercenar Wagner, de pe un câmp de luptă din Libia. În tabletă s-au găsit atât informații despre crimele de război ale Grupului Wagner, instrucțiuni și hărți militare, cât și dovezi ale propagandei neo-naziste pe care mercenarii Kremlinului o lăsaseră în zonele de război în care au luptat, inclusiv un e-book "Mein Kampf". RIA FAN, brațul de dezinformare Deși Utkin a fost considerat multă vreme a fi fondatorul Wagner, master mind-ul a fost altcineva și, dacă primul activa pe câmpul de luptă, al doilea o făcea pe plan intern. Este vorba despre Evgheni Prigojin, care în primăvara anului 2014 a deschis o nouă companie media în Rusia, cu sediul la Sankt Petersburg, RIA FAN (Agenția federală de știri), care e încă cea mai puternică armă media a omului de afaceri Prigojin, făcând parte din holdingul Patriot Media Group. Din 2015, RIA FAN a raportat despre războiul din Siria și conflictul armat din Donbas, Rusia fiind întotdeauna bine prezentată, chiar și când avioanele de luptă rusești bombardau sate și orașe civile. În 2017, Agenția avea 30 de milioane de abonați. În timpul alegerilor prezidențiale din 2018, RIA FAN a încercat să influențeze direct politica din Rusia, jurnaliștii lui Prigojin primind instrucțiuni despre cum să scrie despre Vladimir Putin și să explice populației de ce este singurul candidat la președinție. De asemenea, Prigojin a plătit bloggeri populari pentru a duce campanii împotriva membrilor opoziției. În 2019, agenția lui Prigojin a creat dosare despre activiștii opoziției din Sankt Petersburg. O privire de ansamblu asupra bugetului arată că s-au alocat mii de euro pentru investigații asupra opozanților. Prigojin, tâlhar din adolescență În 1980, la vârsta de 18 ani, Prigojin a atacat o femeie în Sankt Petesburg, strângând-o de gât până când aceasta și-a pierdut cunoștința, apoi i-a furat banii, pantofii și bijuteriile. A fost unul dintre multele jafuri pentru care a fost condamnat la 13 ani de închisoare. Eliberat în 1990, în perioada de destrămare a Uniunii Sovietice, a reușit, în câțiva ani, să valorifice apariția capitalismului. La început, a vândut pe stradă hot dog, pregătiți în bucătărie cu mama lui, însă foarte rapid, a trecut la afaceri mai mari, ajungând să dețină acțiuni în câteva supermarketuri. La mijlocul anilor ‘90 deschide un restaurant, Casa Tradițiilor Vechi, bazat pe un concept deosebit de tot ce exista până atunci în Sankt Petersburg: strip-tease și mâncare bună. În scurt timp, restaurantul a început să fie frecventat de elitele de afaceri și politice. Printre clienți, primarul Sankt Petersburgului, Anatoli Sobchak, și viceprimarul de atunci, Vladimir Putin. Așa a început prietenia dintre Putin și Prigojin. Devenind o figură politică importantă, Putin l-a invitat pe Prigojin să organizeze evenimentele guvernamentale, oferindu-i, mai apoi, contracte cu statul din ce în ce mai mari – începând cu contracte de catering pentru școlile din Rusia (în valoare de peste 200 de milioane de euro), mai apoi pentru armată. Din aceste contracte pentru armată a apărut ideea armatei de mercenari. În 2014, când Putin ia decizia de a anexa Crimeea și de a invada Ucraina pentru prima dată, Kremlinul căuta modalități de a ascunde faptul că trupele sale sunt active în Ucraina, iar Prigojin a intervenit, oferindu-se să înființeze o companie militară privată care să facă munca murdară a Kremlinului, fără a implica statul rus. Înaintașii: "Corpul slavon" Dacă Prigojin a venit cu ideea înființării, Utkin s-a ocupat de infrastructură. După ce a părăsit armata, în 2013, Utkin a început să lucreze pentru Moran Security Group, o companie privată înființată de veterani militari ruși, implicată în misiuni de securitate și instrucție militară, în întreaga lume. În același an, managerii Grupului de Securitate Moran au înființat o nouă companie, denumită "Corpul slavon", pentru a "proteja câmpurile petroliere și conductele" din Siria în timpul războiului civil. Utkin a fost trimis în Siria ca membru al Corpului slavon, supraviețuind unei misiuni dezastruoase. În 2014, când i s-a încredințat misiunea de a crea Grupul Wagner, Utkin avea să apeleze la foștii tovarăși de arme din Corpul slavon. Un moment cheie pentru Prigojin a venit la sfârșitul anului 2015, când Putin a decis să intervină militar în Siria pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad. Prigojin a primit atunci, din partea guvernului rus, contracte pentru alimente și provizii pentru armata rusă în valoare de peste un miliard de euro, trimițând, la schimb, trupele Wagner în Siria. În Siria, Wagner s-a impus mai întâi ca o forță de luptă formidabilă, mai apoi prin teroare – mercenarii Wagner fiind acuzați de numeroase crime de război. Dacă, în 2016, Wagner avea o mie de angajați, un an mai târziu, numărul acestora ajungea la cinci mii, urmând ca în 2018 armata de mercenari să aibă șase mii de angajați. În prezent, potrivit coordonatorului Consiliului Național de Securitate al Statelor Unite pentru Comunicații Strategice, John Kirby, Wagner are 50.000 de luptători în Ucraina. Bani publici, jafuri, resurse minerale Detaliile despre modul de finanțare și despre cine are responsabilitățile financiare în interiorul organizației sunt puține din cauza faptului că Grupul folosește foarte multe corporații fantomă pentru a putea face afaceri, fentând sancțiunile occidentale. E și cazul companiei Midas Resources, înregistrată în Madagascar, care derulează afaceri miniere în Republica Centrafricană. Experții au emis de ani de zile ipoteza că grupul primește finanțare semnificativă de la statul rus, suplimentând acești bani cu profituri din contractele de securitate și minerit de la guverne care nu aderă la sancțiuni. În plus, Grupul Wagner câștigă bani și pe alte căi: exploatarea minelor de aur și a lemnului prețios, câmpuri petroliere, jefuirea resurselor minerale de către mercenari în zonele lor de operare, în special în multe țări africane. Chiar dacă nu există informații oficiale despre modul în care sunt finanțate trupele Wagner, potrivit estimărilor SUA, în prezent armata de mercenari cheltuiește 100 de milioane de dolari pe lună pentru luptele din Ucraina. Un străin ucis în Ucraina valorează 10.000 de dolari Oficial, armata privată rusă oferă celor care vor să devină membri, pentru desfășurarea în zona de război, un salariu lunar de 240.000 de ruble (aproximativ 3.000 de euro). În anunțurile de recrutare sunt însă promise indemnizații și bonusuri, care vor fi discutate la interviul de angajare. Potrivit unor informații furnizate de luptători ai Grupului Wagner capturați de forțele ucrainene, mercenarii primesc un salariu de bază de 5.000 mii de euro, iar cu indemnizațiile cumulate (oferite la fiecare victorie) acesta ar ajunge până la 7.000 de dolari pe lună. În plus, există un bonus de 10.000 de dolari, dacă un mercenar Wagner ucide străinii care luptă pentru Ucraina, condiția pentru a primi bonusul fiind să prezinte pașaportul cadavrului drept dovadă. Armata privată garantează, de asemenea, angajaților, uniforme de luptă moderne, cele mai bune echipamente și cele mai bune arme, asigurare de viață și instruire de către instructori de înaltă calificare. Wagner recrutează pe Pornhub, în Afganistan Wagner ar fi recrutat în jur de 40.000 de prizonieri din închisorile Rusiei, Prigojin oferindu-le grațiere dacă supraviețuiau șase luni pe câmpurile de luptă din Ucraina. Însă, la începutul lunii februarie, Prigojin a declarat că recrutarea deținuților a încetat. Potrivit serviciilor secrete britanice, aproximativ jumătate dintre prizonierii angajați de Wagner angajat și trimiși pe front în Ucraina au fost omorâți. Cum Wagner a pierdut mulți luptători în bătălia pentru Bahmut, Prigojin a anunțat recent că vor fi înființate birouri de recrutare în toată țara. Însă Grupul Wagner nu se limitează doar la birouri de recrutare. La începutul lunii martie, Grupul Wagner a început să plaseze reclame pe Pornhub, cel mai mare site pornografic din lume ("Luptați alături de Compania militară privată Wagner, nu vă mai masturbați", reclamă lăudată de Prigojin, într-o declarație publicată pe Telegram), dar și în licee. Potrivit Ministerului britanic al Apărării, recrutori mascați Wagner au vizitat mai multe licee din Moscova pentru a discuta cu elevii, distribuindu-le chestionare pentru înrolare ("Recrutarea unui tânăr războinic"), pentru a le colecta informațiile de contact. Sârbii, de interes La începutul anului, președintele sârb a criticat faptul că pe site-urile web și grupurile de social media rusești au apărut anunțuri de recrutare, în limba sârbă, pentru grupul Wagner. Deși legislația sârbă interzice participarea cetățenilor săi la conflictele din străinătate, au existat voluntari sârbi care au luat parte și în trecut la luptele din Ucraina din 2014, alături de forțele pro-ruse. În prezent, nu există informații oficiale despre străinii care se înrolează în Grupul Wagner, însă în timpul luptelor de la Bahmut, ucrainenii au arestat membri ai Grupului Wagner, printre care germani, americani, francezi și sirieni. Afganii nu au nimic de pierdut Totuși, Gruparea Wagner are în vizor o țară anume, care ar putea să ofere un grup compact și mare de noi recruți: Afghanistan. Potrivit reprezentanților fostelor cercuri militare și de securitate din Afganistan, peste 10.000 de foști militari ar fi fost vizați de mesajele Wagner și, cel mai probabil, aceștia vor da curs ofertei: "Nu au țară, nu au locuri de muncă, și nici viitor. Nu au nimic de pierdut. Aici li se oferă în jur de patru dolari pe zi de muncă, (...) iar dacă Wagner le oferă 1.000 de dolari pentru a fi din nou bărbați luptători, nu vor respinge oferta. În plus, un nou recrut va putea convinge jumătate din vechea sa unitate să se alăture, pentru că sunt ca niște frați, și destul de curând, ai un întreg pluton.". Membrii fostului Corpului Național de Comando al Armatei de elită din Afganistan, abandonați de SUA și aliații occidentali când țara a căzut în mâinile talibanilor, au primit mesaje pentru recrutare din partea Wagner ("Oricine ar dori să meargă în Rusia cu un tratament mai bun și cu resurse bune: vă rog să-mi trimiteți numele, numele tatălui și gradul vostru militar"), însoțite de îndemnul de a ajuta la recrutarea altor membri ai unităților lor și de oferte care includ cetățenia rusă. Potrivit analiștilor, dacă ar accepta ofertele, balanța pe câmpul de luptă ucrainean s-ar putea înclina în favoarea Rusiei. Soldați ruși proaspăt încorporați, răpiți Pentru a-și mări rândurile, Wagner recurge la măsuri din ce în ce mai extreme. Recent, au apărut dezvăluiri că Gruparea răpește soldați din armata rusă, forțându-i să semneze contracte. Citește și: PNL amenință PSD că Ciucă își va depune mandatul la 26 mai, conform protocolului, indiferent de încheierea sau nu a negocierilor La începutul lunii aprilie, 500 de ruși mobilizați de armata rusă au fost trimiși cu avionul de la Kursk la Rostov-pe-Don pentru antrenament, însă ajunși acolo au fost urcați în camioane și transferați noaptea în regiunea ucraineană Lugansk, unde au fost obligați să semneze contracte cu Grupul Wagner, a dezvăluit Astra Press, citând mesajele pe care soldații le-au trimis, disperați, rudelor. Surse ruse au raportat ulterior că 100 de angajați mobilizați în regiunea Lugansk au dispărut din 7 aprilie, după ce au refuzat să semneze contracte cu Wagner.

Internațional

Dezmăț pe cheltuieli publice pentru funcționari în Franța, Spania, Germania: avantaje fiscale enorme, pensii uriașe, posturi garantate pe viață

Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa. Potrivit unor date Eurostat, țări precum Norvegia, Suedia, sau Danemarca au cei mai mulți funcționari publici, proporțional cu numărul total de angajați. Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa În Norvegia, cota este de 30,7%, ceea ce înseamnă că aproape unul din trei angajați este angajat în sectorul public. Iar în Suedia și Danemarca cota e, de asemenea, peste 25%. La capătul opus al topului se situează Germania, cota reprezentând puțin peste 10% dintre lucrători. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În Franța, cifrele oficiale arată că puțin peste unul din cinci angajați (21,2%) lucrează în serviciul public, ceea ce reprezintă aproximativ 5,5 milioane de oameni. Cifra este mai mare decât media OCDE (18%). Însă în spatele cifrelor se ascund multe detalii – pe când în țările scandinave funcționarii publici nu au statut preferențial (precum pensii mai mari), nu același lucru se întâmplă în Germania sau în Franța. În Spania, creșterea angajărilor în sectorul public a fost, oficial, o măsură pentru a contracara șomajul, însă motivele electorale nu sunt excluse. Cu costurile de rigoare. Macron, promisiune electorală neonorată În campania electorală din 2017, Emmanuel Macron promitea eliminarea, pe parcursul mandatului său, a 120.000 de posturi de funcționar public (70.000 în autoritățile locale și 50.000 în funcția publică de stat). O promisiune pe care nu a respectat-o. După doi ani de mandat, în 2019, șeful statului a declarat că are de gând să "abandoneze" acest obiectiv, motivând că nu este sustenabil. Câteva săptămâni mai târziu, Gérald Darmanin, pe atunci ministru pentru Conturi Publice, a confirmat că guvernul nu va respecta această promisiune de campanie, din cauza situației economice și a "Vestelor galbene", stabilind un nou obiectiv: 85.000 de posturi de funcționari publici eliminate până în 2022. În 2021, ținta a fost desființarea a 70.000 de posturi, însă nici de data aceasta promisiunea nu a fost ținută. În timpul campaniei prezidențiale pentru al doilea mandat, Emmanuel Macron nu s-a mai angajat la nici o reducere a numărului de funcționari publici. Oficial, 5.674.000 de funcționari publici în Franța Oficial, potrivit ultimelor cifre, în Franța există 5.674.000 de funcționari publici, însă numărul lor pare a ajunge undeva la șapte milioane. Căci cifra oficială exclude numărul "operatorii de stat" (492.000) care e prevăzut într-o anexă a bugetului de stat pentru 2023. E vorba despre personalul din universități și școli de stat, organizații de cercetare precum CNRS sau CEA, personalul din muzee, agenții regionale de sănătate, toți beneficiind de toate privilegiile unui bugetar. Și anume: angajare pe viață, studii superioare gratuite, avansare pe bază de vechime, program redus de muncă, pensii mari și foarte mari (calculându-se, în pezent, în baza a 75% din media ultimelor șase luni în serviciu față de 50% din cei mai buni zece ani), locuințe publice alocate cu prioritate, vacanțe subvenționate etc. Alte două milioane de funcționari la secret Într-o altă anexă, bugetul de stat oferă o estimare pentru anul 2023, la rubrica "organisme private cu finanțare publică predominantă": 2% din totalul locurilor de muncă, adică 560.000. În 2009, în această anexă, cifra estimată era de 2,7% din totalul locurilor de muncă, iar în 2015, 1,4%, fluctuațiile arătând că nu e ușor de estimat numărul de angajați ai organizațiilor private care beneficiază de finanțare publică predominantă, precum asociațiile, care angajează în jur de două milioane de oameni. De asemenea, unii angajați ai La Poste și Orange (fostă France-Telecom), și angajați ai unor companii deținute 100% de stat, precum EDF, SNCF, RATP au statut de funcționar public, fără a fi incluși în statisticile funcționarilor publici – numărul acestora nu se cunoaște, invocându-se dreptul la confidențialitate. Germania, "republică de funcționari" În Germania crește numărul de funcționari publici, care în prezent se situează la 5,096 milioane. Cu toate acestea, Asociația funcționarilor publici (DBB) a criticat faptul că nu există suficient personal în sectorul public. Șeful DBB, Ulrich Silberbach, s-a referit la creșterea sarcinilor în multe domenii, adăugând că, potrivit evaluărilor, mai e nevoie de peste 360.000 de angajați la nivel național pentru a se furniza servicii, în mod adecvat. Pe de altă parte, există critici care susțin că Germania pe cale de a deveni o "republică de funcționari", reproșându-i lui Ulrich Silberbach că numărul angajaților din sectorul public crește de ani de zile, însă nu în domeniile utile cetățeanului, precum centrele de zi și clinici, profesori și ofițeri de poliție, ci mai ales în domenii care țin de instituții, în care investițiile ar trebui să meargă, nu înspre noi angajați, ci în direcția digitalizării. Un angajat la privat, muncă 91 de ani pentru pensie de funcționar Pe de altă parte, bugetarii germani beneficiază de multe avantaje. Nu plătesc taxe și au beneficii generoase la pensionare, mult mai mari decât cea a angajaților în sectorul privat. Tratamentul preferențial al funcționarilor publici a fost de altfel criticat de Rainer Holznagel, Președintele Federației Germane a Contribuabililor, care a comentat faptul că funcționarii publici primesc contracte pe viață și sunt scutiți de taxe: "Pe de o parte, acest lucru dăunează asigurărilor sociale statutare, deoarece se pierd venituri, iar pe de alta, dăunează contribuabililor, deoarece trebuie să finanțeze pensiile mari.". Nivelul pensiilor funcționarilor publici în Germania este deosebit de ridicat. Pentru a primi o pensie echivalentă cu cea a unui funcționar public, o persoană care lucrează în mediul privat ar trebui să muncească 91 de ani. În luna aprilie, la presiunea sindicatelor, Guvernul german a aprobat grile de salarizare mai mari pentru 2,5 milioane de lucrători din sectorul public. Mulți funcționari, puțini angajați În Spania, numărul funcționarilor publici a crescut de 5,3 ori mai mult decât numărul total de angajați din țară. Potrivit Labour Force Survey, ocuparea forței de muncă în rândul funcționarilor publici spanioli a crescut cu 95.800 de persoane în 2022, cea mai mare creștere înregistrată în grupul marilor economii euro, fiind depășită doar de Letonia, unde creșterea anuală a fost de 7,6% (ceea ce înseamnă, de fapt, 4.000 de angajați). Paradoxal, Spania a devenit liderul zonei euro în privința creșterii numărului de funcționari publici, fără însă a crea locuri noi de muncă, Guvernul fiind criticat că astfel realizează prin bugete ceea ce nu reușește prin politici, preferând să umfle ocuparea forței de muncă în administrațiile publice decât să faciliteze crearea de locuri de muncă pentru companii, susținând o economie reală. Spania, cei mai mulți șomeri din zona euro Potrivit Eurostat, În Spania, numărul funcționarilor publici este de 1,44 milioane, ceea ce reprezintă doar 7% din numărul total de angajați, însă datele se referă doar la angajații din sistemul guvernamental, nu la toți lucrătorii din sectorul public (precum sănătatea și învățământul), ceea ce ridică cifra la 3,53 milioane, adică 17,2% din totalul persoanelor angajate. Guvernul spaniol este criticat și pentru proasta funcționare a sistemului public, pe care, departe de a-l îmbunătăți, îl menține în mediocritate - potrivit Legii Funcției Publice, aprobată în ajunul alegerilor regionale, bugetarii care nu trec evaluarea performanței nu pot fi disponibilizați și nu-și pierd calitatea de funcționari publici. Citește și: Economist: O creștere cu 10% a salariilor profesorilor înseamnă un efort bugetar anual de 1,3 miliarde lei. Anvelopa pensiilor speciale: 12 miliarde lei! În plus, noul val de angajări are iz de scop electoral: cu cât ai mai mulți funcționari publici, cu atât primești mai multe voturi. Deși Guvernul se laudă că a creat locuri de muncă, noii angajați în sistemul public au contracte temporare, ceea ce scurtează listele de șomaj doar pentru o perioadă. Iar șomajul a devenit o reală problemă în Spania: în luna aprilie s-au înregistrat 2,8 milioane de șomeri, cea mai mare rată a șomajului din zona euro.

Internațional

"Gandhi" Kemal Kılıçdaroğlu, omul care-l poate detrona pe Erdoğan, "revoluționarul liniștit" vizat de mai multe tentative de asasinat

Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț. Alegerile prezidențiale din Turcia vor avea, în premieră, un al doilea tur de scrutin. Președintele în exercițiu, Recep Tayyip Erdoğan, este un model de islamo-naționalism despre care analiștii spun că e un amestec "uluitor" de succese diplomatice și eșecuri economice. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Adversarul său, Kemal Kılıçdaroğlu, este lider de cincisprezece ani al Partidului Popular Republican (CHP), partidul fondat de Mustafa Kemal. A renunțat la funcții publice în 1999 Kemal Kılıçdaroğlu s-a născut în 1948 în districtul Nazımiye din Tunceli, al patrulea dintre cei șapte copii, având o mamă casnică și un tată, funcționar public. Provine dintr-o familie alevi - sectă islamică, o minoritate religioasă în Turcia, în mare parte sunită. Și-a terminat studiile primare și secundare în diferite orașe din Anatolia, dovedindu-se a fi un elev eminent. În 1971 a absolvit Academia de Științe Economice și Comerciale din Ankara, iar după terminarea facultății s-a angajat în cadrul Ministerului Finanțelor, ca asistent contabil. A făcut un stagiu de un an în Franța, iar în 1983 a fost numit în cadrul Direcției Generale a Venituri, mai întâi ca șef al departamentului, apoi, director general adjunct. În 1992 a fost numit director general al instituției de asigurări sociale a statului. În 1999, s-a pensionat, din proprie inițiativă. Președintele CHP din 2010 Pentru o perioadă, a susținut prelegeri pe teme economice, la Universitatea Hacettepe, apoi a devenit membru al Consiliului de Administrație la Banca Türkiye İş. În 2002 a devenit membru al Parlamentului, în calitate de deputat al Partidului Popular Republican. În 2009 a candidat pentru primăria Istanbulului, a pierdut alegerile, însă a câștigat simpatie pentru campania sa, fiind luat în vizor, pentru conducerea CHP. În 2010, după ce liderul CHP a demisionat, în urma unui scandal legat de o aventură extra-conjugală, Kılıçdaroğlu a devenit principalul candidat pentru funcție. Inițial a refuzat să candideze, nedorind să profite de acest scandal, însă s-a lăsat convins, fiind ales președinte al Partidului Popular Republican la cel de-al 33-lea Congres ordinar al CHP. "Gandhi Kemal" I se spune Gandhi Kemal – firea blândă, calmul, și o oarecare asemănare fizică cu fostul lider spiritual dând naștere acestei porecle. Potrivit prietenilor și colegilor de partid, când cineva intră în cameră, se ridică și dă mâna, nu vorbește niciodată cu oamenii care sunt ocupați și nu întrerupe niciodată pe nimeni. "Când l-am cunoscut prima dată, am crezut că nu e un lider revoluționar, ci unul evoluționist", a declarat pentru BBC, o coleg de partid, Melda Onur, care crede că meticulozitatea și tenacitatea au fost motivele pentru care a durat 13 ani pentru a-și remodela partidul și a-și asigura sprijinul pentru a candida la președinție. "Își propune o țintă, se ține de ea cu o seninătate incredibilă și, până la urmă, reușește. Este foarte hotărât și meticulos când crede că face ceea ce trebuie făcut.", a mai spus Onur. Fidel formării sale profesionale de economist, a menținut o disciplină financiară strictă. "Este foarte atent să nu cheltuiască nimic în plus pentru ceva inutil", a spus un apropiat, Okan Konuralp, adăugând: "Uneori lucrurile ne înnebunesc și nu putem să nu țipăm. Chiar și atunci, își păstrează calmul. N-am auzit niciodată un cuvânt plin de ură din gura lui. Ar putea fi supărat pe cineva, dar își păstrează calmul și apoi iartă ușor. Așa a putut lucra împreună cu politicienii care i s-au opus ferm în trecut.". "Helalleșme", reconcilierea În cei 13 ani de conducere, Kılıçdaroğlu a condus o revoluție "liniștită" în cadrul partidului, încercând să facă pace cu islamiștii prin gesturi precum participarea la cine Iftar (masa luată în fiecare seară, de către musulmani, după apusul soarelui în timpul postului din luna Ramadan) și a șters vechile coduri militariste ale partidului. În timp, a inclus în partid personalități religioase, activiști kurzi și activiști pentru drepturile femeilor în partid, pentru a demonstra societății turce că CHP s-a schimbat. Sub Kılıçdaroğlu, CHP s-a deplasat de la o poziție ideologică etatistă, la o viziune mai liberală și orientată spre reformă. Chiar de a doua zi după ce a fost ales lider, delegații de partid au înlocuit o mare parte din vechea gardă cu membri mai tineri, ceea ce i-a adus critici, în anii următori, că a diluat valorile CHP și a admis în rândul partidului membri controversați – de exemplu, un activist kurd și un lider de sindicat în 2011 – într-un moment în care partidul era deja vulnerabil la alegeri. Însă deschiderea partidului către alte medii, puncte de vedere și stiluri de viață a devenit o componentă definitorie a conducerii lui Kılıçdaroğlu, pe care acesta a denumit-o "helalleşme" (reconciliere). Una dintre cele mai vizibile transformări a vizat problema persistentă a acoperirii capului femeilor, despre care Kılıçdaroğlu a declarat, în iulie, 2020: "Am făcut din problema basmalei principala problemă în Turcia. Ce ne pasă de basma? Lăsați femeile să poarte ceea ce își doresc.". În aceeași lună, delegații au ales pentru prima dată o femeie în adunarea partidului. Femeia era însă purtătoare de hijab. Marșul de 480 de mile În 2017, Kılıçdaroğlu i-a convins pe susținătorii săi să nu protesteze față de referendumul controversat, care i-a acordat lui Erdoğan puteri vaste. Criticat fiind pentru pasivitate, Kılıçdaroğlu a explicat că aflase că susținătorii lui Erdoğan sunt înarmați și nu a vrut să fie responsabil pentru violențele care ar fi putut avea loc. Pentru a contracara criticile, Kılıçdaroğlu a organizat un amplu marș, denumit "Marșul pentru Justiție", de la Ankara la Istanbul, pentru a protesta împotriva condamnării lui Enis Berberoğlu – un parlamentar CHP, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru că ar fi dezvăluit secrete de stat jurnaliştilor despre transportul de arme către jihadişti în Siria. Marșul de 480 de mile nu doar că i-a adus o vizibilitate internațională, dar a arătat că, deși Kılıçdaroğlu nu era revoluționarul dorit de opoziție, ar putea fi o forță liniștită de schimbare. Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț Se spune că Kılıçdaroğlu a fost ținta mai multor atacuri fizice și tentative de asasinat decât oricare alt politician din Turcia. În 2014, în timp ce susținea un discurs în Parlamant, a fost atacat și lovit de mai multe ori de un intrus. În 2016, la o lună după lovitura de stat eșuată, pe care de altfel Kılıçdaroğlu și partidul CHP au condamnat-o, convoiul său a fost atacat de o rachetă de către gruparea militantă kurdă PKK. În 2019, a supraviețuit unei tentative de linșaj, survenită la înmormântarea unui soldat. Când a fost atacat, a fost dus într-o casă din apropiere, unde o femeie îndemna mulțimea să incendieze clădirea. La mitingul electoral, de dinaintea primului tur al alegerilor, vineri, a purtat o vestă antiglonț, ca măsură de precauție, primindu-se informații că ar putea fi atacat. Vrea mai mult Occident în Turcia Kılıçdaroğlu este în favoarea rolului consolidat al Turciei în NATO. Într-un interviu pentru The Wall Street Journal, Kılıçdaroğlu a declarat: "Turcia este membră a Alianței Occidentale și a NATO, iar Putin știe bine acest lucru. Turcia trebuie să respecte deciziile luate de NATO.". În ceea ce privește Uniunea Europeană, Kılıçdaroğlu a declarat că, dacă va fi ales președinte, va urma o politică mai orientată spre Occident, transmițând mesaje pozitive Uniunii Europene. La sfârșitul anului trecut, în timpul unei conferințe la Universitatea Johns Hopkins, din Washington, Kılıçdaroğlu a declarat că, deși există probleme dificile pentru admiterea Turciei, "Aderarea deplină la UE este un obiectiv comun al tuturor celor șase lideri ai opoziției. Vom implementa reformele noastre democratice fără a aștepta ca UE să deschidă capitole de negociere, căci acestea vor aduce regulile democratice în țara noastră.". Kılıçdaroğlu i-a etichetat pe Erdoğan și Mitsotakis drept "populiști care joacă cărți de război în timp ce voturile lor sunt în scădere" pe fondul tensiunii din ce în ce mai mari dintre două țări cu privire la Insulele Egee. Deși și-a declarat scopul de a îmbunătăți relațiile cu Grecia, Kılıçdaroğlu s-a opus cu fermitate militarizării insulelor grecești. Poziții foarte nuanțate în legătură cu Rusia Dacă ar fi ales președinte, una dintre provocările imediate ale lui Kılıçdaroğlu pe plan extern ar fi gestionarea relației cu Rusia. Din toate declarațiile, se pare că va urma politica lui Erdoğan, menținând legăturile atât cu Moscova, cât și cu Kievul, neavând o politică anti-rusă, ci o abordare nuanțată. "În timp ce țările occidentale nu au furnizat multe tehnologii Turciei, Rusia a făcut-o", a spus Kılıçdaroğlu în octombrie, în timpul unei vizite la Washington, adăugând: "De exemplu, Rusia a furnizat tehnologie în domenii precum aluminiul, industria sticlei, industria petrochimică. (...) Ne vom menține relațiile economice cu Rusia.". Citește și: Rachetele „invincibile” ale Rusiei nu trec de antiaeriana ucraineană: nouă drone și 18 rachete, din care șase Kinzhal, doborâte. Nici o rachetă rusească n-a trecut de defensiva Kievului În plus, Kılıçdaroğlu a aprobat gestionarea "echilibrată" de către Erdoğan a războiului Rusia-Ucraina și Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră. El a promis că va continua construcția centralei nucleare Akkuyu, construită de antreprenori ruși. Totuși, mesajele pe care le transmite sunt confuze. Pe de o parte, Kılıçdaroğlu a afirmat: "Ne vom dezvolta relația cu Rusia. (...) Nu există nici o logică în lupta împotriva Rusiei". Pe de alta, a spus: "Credem că ar trebui să fim alături de Ucraina în războiul Rusia-Ucraina. (...) Nu e corect ca o țară cu arme nucleare să invadeze teritoriul unei țări fără arme nucleare, să înceapă un război.".

Internațional

Ucigașii ruși din închisori care au fost recrutați de Wagner și au supraviețuit în Ucraina s-au întors acasă ca "eroi". Unul din ei a ucis din nou

"Eroii" Wagner din închisori terorizează Rusia. Cinci mii de infractori și criminali ruși, recrutați din închisoare de grupul Wagner, și-au încheiat contractul de mercenari și au început să se întoarcă acasă. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Contractele prevedeau, pe lângă salariul de aproape 3.000 de euro, și o sumă de peste 70.000 de euro pentru familiile lor, în caz de deces pe câmpul de luptă. În plus, grațiere și libertate, după șase luni petrecute pe frontul din Ucraina. Astăzi, mulți dintre ei, chiar dacă mai aveau de ispășit ani buni în închisoare, sunt liberi, unii decorați cu medalii de eroi. "Eroii" Wagner din închisori terorizează Rusia Revenirea lor în societate provoacă îngrijorare și furie în rândul populației, însă există teama că aceștia beneficiază de protecție înaltă – Prigojin asigurându-i pe foștii prizonieri eliberați, că, de acum, va avea grijă de ei, și că va interveni, dacă vor avea probleme cu legea. La sfârșitul lunii martie, Prigojin a anunțat grațierea a cinci mii de prizonieri după încheierea contractului cu grupul Wagner. Potrivit fondatorului companiei militare private, doar 0,31% dintre cei grațiați au comis o a doua infracțiune la o lună de la întoarcerea din zona de "conflict", subliniind că cei care comit infracțiuni vizează, de fapt, persoanele care "se opun acțiunilor Federației Ruse în Ucraina". În concluzie, Prigojin a declarat că, de fapt, grupul Wagner a redus criminalitatea în Rusia. Ucigaș sadic, eliberat și medaliat În urmă cu zece ani, Serghei Jiganov, un judecător din Veliki Novgorod (nord-vestul Rusiei), a fost torturat și omorât în chinuri groaznice. Ucigașul, Stanislas Bogdanov, condamnat la 23 de ani de închisoare, s-a înrolat anul trecut în grupul Wagner. După opt zile pe front, a fost rănit și i s-a amputat un picior, fiind decorat ulterior cu "Medalia curajului". Într-un reportaj din octombrie al RIA FAN, canal deținut de Prigojin, Bogdanov apare alături de alți luptători Wagner, într-un centru de recuperare, vizitați fiind de liderul Grupului Wagner. "În situația mea, n-aș fi putut visa ceva mai bun [...]. Tocmai petrecusem zece ani în închisoare și mai aveam 13 de făcut", spune Stanislav Bogdanov, stând pe o canapea. "Lumea spune că ai fost un criminal, dar acum ești un erou de război", i-a replicat Prigojin. A doua zi, RIA FAN a publicat un alt videoclip, arătându-i pe aceiași bărbați primind diverse premii, insigne și certificate de amnistie. Sora judecătorului ucis, Olga Pavlova, a declarat, după difuzarea reportajelor: "Nu credeam că Rusia le permite prizonierilor să meargă la război. Credeam că doar Zelenski a făcut asta! Dacă n-ar fi fost acest conflict cu Ucraina, cred că Bogdanov și-ar fi ispășit pedeapsa și n-ar fi primit niciodată amnistia.". A comandat uciderea familiei unui partener de afaceri Alexander Tiutin, un antreprenor din Sankt Petersburg, a fost reținut în 2018 când încerca să angajeze un ucigaș pentru a-și ucide nepoata, din cauza unei dispute privind moștenirea. Ancheta a descoperit că, în 2005, acesta angajase un alt criminal pentru a ucide o întreagă familie: partenerul său de afaceri, soția, fiul de 11 ani și fiica, de 15 ani, toți fiind împușcați cu o pușcă de asalt AK. Familia a fost apoi măcelărită cu un topor pentru a se asigura că erau morți. În 2021, Tiutin a fost condamnat la 23 de ani de închisoare. Însă, după doar un an, în iulie 2022, Tiutin a fost recrutat de grupul Wagner și, după șase luni, s-a întors la Sankt Petersburg, viu, nevătămat și liber. Confirmând eliberarea, Prigojin a declarat, cu mândrie, despre Tiutin că în război a valorat "cât trei sau patru luptători". Lovit în cap, apoi înecat. Asasinul e acum erou Anatoli Salmin a fost condamnat în 2011, pentru omor calificat. În timpul unei dispute cu un prieten, Salmin a apucat o piatră și l-a lovit de câteva ori în cap, însă pentru că acesta nu murise, i-a ținut capul sub apă până a încetat să respire. Salmin a ieșit din închisoare anul trecut, cu mult înainte de termen, înrolându-se în grupul Wagner. La terminarea contractului, s-a întors în orașul său, Pikalevo. Prezența lui a stârnit panică, frică și angoase printre locuitori. "Am început să-l vedem în oraș acum câteva săptămâni. E un om periculos, (...) le-am spus copiilor mei să nu iasă singuri pe stradă în zilele următoare. Nu a fost doar ceea ce i-a făcut prietenului său, a furat, a provocat bătăi și violență, și a hărțuit multe fete. A băut mult, a consumat droguri și a fost violent.", a declarat un localnic. Frica e însă dublată de neputință, de vreme ce bărbatul, care le-a terorizat orașul, e considerat a fi de acum de neatins, fiind asociat cu Prigojin. Într-un videoclip, de la începutul anului, Prigojin promite unui grup de foști condamnați, care și-au executat contractele în Ucraina, că îi va ajuta, dacă vor avea probleme cu forțele de ordine: "Poliția va trebui să vă trateze cu respect. Dacă sunt nerezonabili... eu însumi voi suna și voi rezolva lucrurile cu guvernatorii și așa mai departe. Vom găsi o soluție.". Întors din Ucraina, a omorât o femeie La începutul acestui an, Ivan Rosomakin, condamnat în 2020 la zece ani de închisoare pentru crimă, s-a întors acasă, în orașul natal Novi Burets din regiunea Kirov, după expirarea contractului cu grupul Wagner. La doar câteva zile, în oraș au apărut probleme - Rosomakin amenințând că va ucide pe toată lumea. Într-o ședință a primăriei, șeful poliției, Vadim Varankin, i-a asigurat pe locuitori că lucrurile vor fi ținute sub control, însă la scurt timp, o femeie din oraș a fost ucisă, Rosomakin fiind arestat sub suspiciunea de crimă. Comentând cazul, Prigojin a declarat că grupul Wagner e dispus să asiste forțele de ordine în legătură cu oricare dintre foștii săi luptători: "Dacă o persoană se comportă agresiv sau provocator sau dacă există vreun risc, mai ales dacă e din categoria foștilor deținuți, trebuie să ne anunțați.". Rosomakin nu a fost acuzat oficial. Wagner nu mai recrutează. Statul rus, da În februarie 2023, Evgheni Prigojin a anunțat că grupul Wagner nu va mai recruta oameni din închisori. Însă există informații conform cărora recrutarea prizonierilor a trecut în sarcina statului rus. Potrivit Ministerului Apărării din Marea Britanie, armata Rusiei și-a "intensificat" recrutarea deținuților din închisoare în ianuarie 2023, și e posibil ca până în luna aprilie, să fi recrutat deja până la 10.000 de condamnați. Citește și: Planul de pace în Ucraina al Papei Francisc, discutat în detaliu cu Zelenski, la Roma. Președintele ucrainean, însă, insistă că nu are nevoie de mediator: Decizia e a noastră, războiul e pe teritoriul nostru Potrivit unei anchete BBC, interviurile cu prizonierii au fost efectuate după aceeași schemă folosită anterior de recrutorii Wagner, însă, înainte de sosirea recrutorilor, comunicațiile au fost întrerupte în toate închisorile - atât prin canale oficiale, cât și neoficiale. Deținuților li s-a propus să semneze un contract pe șase luni cu ministerul Apărării în schimbul unei "grațieri complete și scoaterea cazierului din bazele de date" în șase luni, plus un salariu lunar.

Economie

De ce sunt veseli Ciucă și Ciolacu în privința PNRR: România poate obține lejer o renegociere a Planului, cum au făcut deja Italia, Germania, Franța. Berlinul refuză chiar reforma pensiilor

România poate obține lejer renegocierea PNRR. Creat în iulie 2020, fondul UE de redresare europeană post pandemie, în valoare de 723,8 miliarde de euro, este cel mai mare "pot" pe care Uniunea Europeană l-a creat vreodată. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Scopul a fost de a (re)construi o Europă mai puternică, de la economie, la ecologie și de a sprijini statele membre pentru realizarea unor reforme ambițioase care să consolideze Uniunea. Sfânta treime a culiselor politice Însă culisele acestor reforme arată altă realitate. În primul rând, a existat o mare lipsă de transparență asupra proiectelor înaintate, pentru evaluare, Comisiei Europene. În al doilea rând, mai multe state membre au recurs la "trucuri". Fie au propus în PNRR-uri ținte care, de fapt, transpuneau directivele UE în legislația națională, directive care trebuia oricum să fie implementate, în caz contrar, existând riscul unor amenzi (Bulgaria, Croația, Cipru, Italia, Lituania, România, Slovacia și Spania), fie au menționat ținte care fuseseră deja bifate (cazul Germaniei). În al treilea rând, Regulamentul Parlamentului European pentru accesarea Fondului pentru redresare și reziliență (emis în 21 februarie, 2021) este, în același timp, și ferm și maleabil - celebrul Articol 21 (invocat azi de politicienii români), este cheia pentru o posibilă renegociere a PNRR-urilor, astfel încât banii, chiar nefolosiți, să nu se piardă. O uniune a tăcerilor Potrivit unei investigații jurnalistice, statele membre ale UE și Comisia Europeană au negociat cu ușile închise cum să cheltuiască cei 723,8 miliarde de euro ai fondului de recuperare și reziliență, refuzând să dezvăluie presei sute de documente. În iulie 2021, Hans-Martin Tillack, jurnalist de investigație al WELT, a cerut acces la toate documentele privind evaluarea planului german. După o tergiversare de câteva săptămâni, Comisia a spus că nu-i poate furniza documentele solicitate, fără "consultarea statelor membre relevante". În același an, în luna august, jurnalistul Attila Biro a solicitat Comisiei europene documente referitoare la evaluarea planului românesc. Pe 19 noiembrie, a primit un răspuns negativ, Comisia argumentând că dezvăluirea acelor documente ar amenința "climatul de încredere reciprocă" cu autoritățile române și ar "încorda relațiile de lucru" dintre Bruxelles și București. Potrivit oficialilor UE, autoritățile române s-au opus dezvăluirii a 168 de documente. Comisia a transmis totuși câteva documente (anonimizate) care conțineau, în mare, doar mailuri care descriau procedurile birocratice. Pentru Danemarca, Comisia a respins divulgarea a 35 de documente în baza aceluiași argument: "Ar încorda relațiile de lucru dintre Comisia Europeană și autoritățile naționale daneze". Spania, unul dintre cei mai mari benefiari ai granturilor (aproximativ 70 de miliarde de euro), a trimis la Bruxelles peste 2.200 de dosare – întrebați fiind dacă cele 25.000 de pagini au fost citite, ca parte a evaluării planului spaniol, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene a răspuns evaziv: "Putem confirma că a fost dedicată o perioadă semnificativă de timp acestui exercițiu, timp de câteva săptămâni, implicând mai mulți membri ai personalului.". În Finlanda, guvernul a făcut publice peste 1.000 de documente, în mare parte prezentări și e-mailuri, însă abundența documentelor a ascuns de fapt ce era mai important: agenda grupului de coordonare al planului finlandez, lipsind atât procesele verbale ale întâlnirilor (pregătirea planului, calendarul, liniile directoare), cât și înregistrările videoconferințelor sau apelurilor dintre Helsinki și Bruxelles. În Ungaria, cererea jurnaliștilor de a accesa documentele nu a primit nici măcar confirmare de primire, cu atât mai puțin accesul la documentele solicitate. Iar în Franța, unde Ministerul Economiei a publicat în mod proactiv detalii despre planul francez într-un stadiu incipient, cererea de a avea acces direct la documente s-a lovit de tăcere. România poate obține lejer renegocierea PNRR Țările care au dorit să acceseze fondurile Uniunii Europene au elaborat planuri naționale specifice, în care s-au angajat pe drumul unor reforme ambițioase, detaliate în calendare concrete de realizare. Însă, practica a demonstrat că nu toate au ținut pasul cu promisiunile făcute inițial. Totuși, pierderea banilor nu este atât de ușoară, căci Regulamentul Parlamentului European pentru accesarea Fondului pentru redresare și reziliență (emis în 21 februarie, 2021) vine la pachet cu un colac de salvare. Este vorba despre Articolul 21, potrivit căruia statele membre, care din motive obiective nu și-au putut îndeplini promisiunile inițiale, pot propune un plan de redresare și reziliență modificat sau chiar unul nou. Modificarea planului de redresare și reziliență, inclusiv etapele și obiectivele relevante, se poate face în cazul în care acesta nu mai poate fi atins "din cauza unor circumstanțe obiective". Metodologia operandi În cazul în care Comisia consideră că motivele invocate de statul membru în cauză justifică o modificare a planului relevant de redresare și reziliență, Comisia evaluează planul de redresare și reziliență, modificat sau nou, și face o propunere pentru o nouă decizie de punere în aplicare, în termen de două luni de la depunerea oficială a cererii. Cu alte cuvinte, nu există o grilă standard pentru implementarea strictă a PNRR-urilor, ci Comisia Europeană discută, de la caz la caz, cu statele membre. Într-un raport publicat în septembrie 2022, Curtea de Conturi Europeană a criticat această situație, pledând pentru o metodologie clară de calculare a penalităților, în cazul neîndeplinirii țintelor, astfel încât fiecare stat să fie tratat în mod egal. Italia, o mică problemă de 19 miliarde de euro Italia este cel mai mare beneficiar al Fondului UE de redresare post-COVID, însă dificultățile de a gestiona resursele Fondului de Recuperare au devenit incontestabile pe 27 martie a.c., când Comisia Europeană a decis să amâne cu o lună plata celei de-a treia tranșe a planului, în valoare de 19 miliarde de euro, solicitând clarificări cu privire la eforturile Romei de a îndeplini "țintele și jaloanele" necesare pentru a debloca bani. Italia și Comisia Europeană "au convenit să prelungească faza de evaluare cu o lună pentru a permite serviciilor Comisiei să își finalizeze activitățile tehnice de verificare", după cum a declarat biroul premierului italian, Giorgia Meloni. Tranșa de 19 miliarde de euro are legătură cu 55 de obiective și etape propuse în PNRR-ul Italiei. Pentru a obține o oarecare flexibilitate, ministrul Afacerilor UE, Raffaele Fitto, a declarat că guvernul este în discuții cu Bruxelles-ul pentru a modifica unele proiecte din planul său inițial de redresare, pe care acum își dă seama că nu le poate finaliza până în 2026. Acestea ar fi înlocuite cu programe mai puțin ambițioase, dar care pot fi finalizate la timp, în timp ce proiectele propuse inițial ar putea fi finanțate din fonduri separate ale Uniunii Europene, care pot fi cheltuite până în 2029. Germania a refuzat reforma pensiilor Potrivit unui document european emis la începutul anului 2023, Germania va beneficia de o renegociere a PNRR-ului. Guvernul federal a dorit, de fapt, să solicite o plată inițială de 4,1 miliarde de euro încă de la jumătatea anului 2022 - ca parte a sumei totale de 25,6 miliarde de euro, dar pentru că Germania nu a atins obiectivele convenite, Comisia UE ar fi trebui să reducă suma transferului. Pentru a evita acest lucru, Berlinul a solicitat Bruxelles-ului, în data de 9 decembrie, o modificare oficială a planului de cheltuieli german, invocând Articolul 21 din Regulamentul UE, considerând că planul inițial nu mai e parțial realizabil din cauza unor "circumstanțe obiective". Unul dintre obiectivele din planul inițial care nu a fost atins a fost legat de producția de vaccin împotriva Covid-19. Guvernul federal s-a angajat să plătească "cel puțin" 712,5 milioane de euro producătorilor de vaccinuri - doi dintre ei ar fi trebui să ajungă cel puțin în stadiul testului de aprobare. Dar, în timp ce Biontech (Mainz) a primit aprobarea pentru vaccinul său la sfârșitul anului 2020, al doilea candidat german, compania din Tübingen, Curevac, și-a retras cererea de aprobare în toamna anului 2021. Astfel, în loc de peste 712 milioane, Germania a plătit companiilor farmaceutice un total de doar 591 milioane euro. Totuși, potrivit modificărilor solicitate, Germania nu va pierde bani, ci doar îi va reloca. Berlinul s-a angajat să facă reforme deja făcute În ceea ce privește celelalte angajamente făcute în PNRR, guvernul federal, sub egida comună a cancelarului de atunci, Angela Merkel, și a ministrului de Finanțe Olaf Scholz, a inclus obiective care fuseseră deja atinse - cum ar fi "intrarea în vigoare a liniilor directoare de finanțare pentru mașini electrice", bifată la sfârșitul anului 2020. Mai mult de jumătate din condițiile - 23 din 37 - pentru prima tranșă de plată pentru Germania fuseseră deja îndeplinite când Consiliul de Miniștri al UE a aprobat programul de la Berlin, în iulie 2021. Potrivit documentelor obținute de WELT negocierile preliminare asupra planului german de reconstrucţie au fost făcute "ca la piață": Bruxelles-ul a încurajat Berlinul să facă promisiuni mai ambițioase, în special în domeniul dezvoltării vaccinurilor - tocmai acele promisiuni care mai târziu nu au fost respectate. În ceea ce privește sugestia de a introduce în planul de redresare și reforma pensiilor, aceasta a fost refuzată de oficialii germani – motivând că anul 2021 era an electoral. Ungaria, strânsă cu ușa statului de drept După ce la finalul anului trecut Comisia Europeană a recomandat înghețarea a 13 miliarde de euro din fondurile UE pentru Ungaria, deoarece Budapesta nu își îndeplinise angajamentele de a respecta statul de drept european, în aprilie 2023, ministrul ungar al Justiţiei, Judit Varga, a anunţat că s-a ajuns la un "acord tehnic" cu Comisia Europeană, spunând că speră într-o deblocare a fondurilor europene în lunile următoare. Potrivit Politico, acest acord tehnic s-a referit la reforma judiciară. Dacă va fi adoptată, Budapesta ar putea primi aproximativ 13,2 miliarde de euro de la Bruxelles. În discuție este independența justiției, despre care oficialii UE susțin că a fost împiedicată de guvernul prim-ministrului Viktor Orbán. "Dacă problema independenței sistemului judiciar este soluționată, se deblochează marea majoritate a programelor de coeziune", a declarat săptămâna trecută comisarul UE pentru buget, Johannes Hahn. Trei oficiali UE au declarat pentru Politico, sub condiția anonimatului, că, de fapt, Comisia a dat undă verde preliminară reformelor propuse săptămâna trecută. Veto, asul din mâneca lui Orbán Însă dacă lupta dintre Budapesta și Bruxelles-ul se duce pe frontul problemelor statului, Orbán ar putea să pună presiune pe Bruxelles prin exercitarea dreptului de veto asupra unor decizii cheie, o tactică de obstrucție pe care a aplicat-o cu succes în trecut. Puterea de veto a Budapestei frânează deja candidatura Suediei de a adera la alianța NATO, care necesită un vot unanim. Alte decizii viitoare, care necesită unanimitate, includ noi sancțiuni împotriva Rusiei. Hahn a fost marți la Budapesta pentru a discuta despre revizuirea bugetului cu guvernul lui Orbán. Dacă reforma este adoptată, aceasta ar fi considerată o victorie pentru guvernul lui Orbán. "Acordul tehnic dintre Comisie și guvernul maghiar cu privire la reformele judiciare conține măsuri pozitive pentru a consolida o justiție independentă, dar procesul în care acestea sunt supuse la vot în parlamentul maghiar încalcă regulile legislative și reperele cheie ale UE în materie de transparență și legiferare", a declarat Márta Pardavi, copreședintele Comitetului Helsinki din Ungaria, pentru publicația citată. România nu vrea bani, nu vrea valută, vrea pensii 100% Recent, Victor Negrescu a declarat despre renegocierea PNRR: "Actualul regulament european, modificat ca urmare a unui demers pe care l-am făcut chiar eu, în calitate de eurodeputat, permite aceste modificări ale Planurilor de Redresare și Reziliență. Sunt mai multe state europene care fac acest lucru, adică își modifică Planurile de Redresare și Reziliență, ca urmare a schimbării contextului, vorbim aici de creșterea inflației, de impactul generat de războiul din Ucraina și în consecință evident și România intenționează să facă astfel de modificări, pentru că vorbim de noi provocări și de o nouă situație.". Citește și: Pensiile speciale, răspândite în toată UE. Unele din cele mai generoase state (Franța, Germania, Belgia, Portugalia) au zeci de tipuri de pensii plătite regește. Oficial, se vrea reformă și acolo Renegocierea PNRR vizează în special eliminarea plafonului de 9,4% din PIB pentru pensii și înlocuirea proiectului magistralei de metrou Gara de Nord - Filaret cu magistrala de metrou spre aeroportul Otopeni. Modificările implică o tăiere de 2,1 miliarde euro față de suma alocată inițial de Bruxelles României, dintre care un miliard ar fi fost destinat reformelor din domeniul sănătății. Pierderea e însă negată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene: "Întrucât a reușit redresarea economiei și creștere în 2021 față de 2020, Guvernul este în situația de a propune diminuarea alocării cu 2,1 miliarde euro. Nu se pierde din suma pe care trebuie să o primim din PNRR pentru că nu s-au îndeplinit reforme sau nu s-au realizat investiții.". România mai bagă o fisă: REPowerEU De fapt, tentația majoră a guvernului român este de a accesa noul proiect al Uniunii Europene, REPowerEU, un plan de măsuri menit să crească independența de combustibilii fosili din Rusia și care ar aduce României o finanțare nouă de 1.440.391.220 euro, cu o prefinanțare de 20%. "Imediat ce va fi aprobat planul, fiecare stat va primi o prefinanţare de 20%. Pentru România, vestea bună constă în faptul că în următoarele luni vom avea această prefinanţare de 20%, aproximativ 280 de milioane de euro, care va fi un sprijin important când încă ne aflăm în această situaţie dificilă, cu inflaţie crescută, cheltuieli mari pentru oameni şi pentru întreprinderi", a explicat europarlamentarul Siegfried Mureşan. Atât pagina MIPE, cât și discursurile politicienilor despre motivele renegocierii PNRR-ului, citează în special din prezentarea acestui proiect, un instrument văzut de țările membre, mai degrabă ca un ajutor de modificare a planurile inițiale. Franța a depus pe 21 aprilie o cerere de modificare a planului său de redresare și reziliență, motivând că dorește să adauge capitolul REPowerEU. Astfel, Franța a inclus trei noi reforme și două noi investiții care vizează atingerea obiectivelor REPowerEU, precum și două măsuri existente, care au fost consolidate. Însă modificarea propusă în acest sens prevede, de asemenea, ștergerea a șase investiții din planul inițial și modificarea a 57 de măsuri planificate. O dată cu alocarea subvențiilor din Franța în cadrul REPowerEU (2,3 miliarde de euro), aceste fonduri aduc valoarea planului modificat la peste 40 de miliarde de euro.

Internațional

Unde se duc rușii când se duc să scape de războiul lui Putin? Majoritatea au invadat țările vecine, provocând angoasa unei cuceriri lente. Mii de rusoaice, turism de naștere în Argentina

Rușii invadează lumea fugind de Putin. Potrivit estimărilor, din cauza războiului cu Ucraina, aproape un milion de ruși și-au părăsit țara din februarie anul trecut. Unde fug rușii, cum sunt primiți? Chiar dacă există și voci care încurajează primirea lor, există o mare îngrijorare: sunt acești refugiați purtătorii mesajelor de la Kremlin? Rușii invadează lumea fugind de Putin Unii aleg țări din apropiere, precum Georgia, Armenia, sau Kazahstan. Alții, Finlanda, țările baltice sau state europene, precum Germania sau Franța. Dar și țări îndepărtate, precum Argentina. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Exodul a început în februarie și martie 2022, imediat după ce Rusia a invadat Ucraina. Un prim val a fost constituit din activiști, jurnaliști, persoane publice sau artiști. Un al doilea val de emigrare a început în iulie 2022, constituit în mare parte din membri ai clasei mijlocii și superioare. Potrivit unui raport al ministrului rus pentru Dezvoltare Digitală și Comunicații, Maxut Șadaiev, aproximativ 100.000 dintre aceștia erau specialiști IT. Al treilea val a fost provocat de anunțul mobilizării militare din 21 septembrie 2022. Granițele Georgiei și Kazahstanului au fost asaltate la scurt timp de zeci de mii de bărbați. Este estimat că în doar două luni, 400 de mii de ruși au fugit din țară. Ca urmare a acestui al treilea val de refugiați, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia au interzis cetățenilor ruși să mai intre în țară cu vize de turist. Unul din trei georgieni ar putea fi rus în curând "Rușii afară", "Rusia, stat terorist", se poate citi pe numeroasele afișe care împânzesc zidurile capitalei Georgiei, Tbilisi. În unele baruri și restaurante, clienții ruși sunt puși să semneze o declarație "anti-Putin", dacă vor să intre. Georgia, o țară de doar 3,7 milioane de locuitori, se vede copleșită de afluxul de imigranți ruși, iar tensiunile dintre georgieni și ruși sunt în creștere. "Poliția e mai îngăduitoare cu rușii, decât cu noi", afirmă Tsotne Japaridze, un georgian în vârstă de 42 de ani, managerul unei agenții de turism. În urma unei altercații cu un cetățean rus, cu care a refuzat să vorbească în rusă, doar el a fost cel reținut de poliție Iar rusul a fost lăsat în pace, fără măcar să i se pună vreo întrebare. "În ochii legii, eu am fost cel vinovat", a spus Japaridze, uluit de îngăduința de care s-a bucurat rusul. Însă faptul că rușii se bucură de favorurile administrației locale georgiene nu e surprinzător având în vedere influența oligarhului Bidzina Ivanishvili care, după ce a făcut o avere uriașă în Rusia, a revenit în Georgia, implicându-se în viața politică (fiind chiar prim-ministru al țării în 2012). Anul trecut, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a lăudat Georgia pentru refuzul de a aplica sancțiunile occidentale și pentru că a "rezistat presiunii". Furia georgienilor contra rușilor e dublată și de un sentiment de frică. "Sunt aproximativ 300.000 de ruși care au venit în Georgia", a afirmat recent fostul deputat al opoziției, Nona Mamulachvili, șefa platformei civice Gamziri. Și a adăugat: "În câțiva ani, am putea avea o minoritate rusă de 20% sau 30%". Potrivit lui Sergi Kapanadze, directorul think tank-ului Grass, "Cu cât permitem instalarea rușilor în Georgia, cu atât oferim Moscovei mai multe motive să intervină pentru a-și proteja comunitatea". Kapanadze a făcut referire și la faptul că majoritatea nu a sosit după izbucnirea războiului, ci în timpul mobilizării militare decretate de Kremlin: "Un lucru e să-i primim pe rușii anti-regim, altul, pe cei care nu vor să moară în rândurile armatei (...), căci aceștia din urmă nu sunt neapărat împotriva regimului lui Putin și, la un moment, dat vor începe să facă chiar propagandă pro-rusă.". Finlanda aplică măsuri "sanitare" Nici Finlanda nu vede cu ochi buni venirea rușilor pe teritoriul său. Potrivit Serviciului finlandez de imigrare, anul trecut au fost depuse 1.172 de cereri de azil, o creștere enormă față de anul 2021, când s-au înregistrat doar 207, estimările arătând că anul acesta vor exista între 1.000 și 1.500 de astfel de cereri. Însă, în afara cererilor de azil, Finlanda s-a confruntat cu un aflux enorm de "turiști" ruși, imediat după anunțul Rusiei de mobilizare militară, când aproape 17.000 de ruși au trecut granița Finlandei invocând activități de "turism". Era o creștere cu 80% față de săptămâna anterioară. Guvernul finlandez a declarat atunci că nu va mai oferi vize turistice rușilor. "Decizia, în principiu, urmărește să prevină complet turismul rusesc în Finlanda și tranzitul aferent prin Finlanda", a declarat ministrul de Externe, Pekka Haavisto. Potrivit unui recent sondaj realizat în Finlanda, imigranții ruși au devenit extrem de indezirabili. Sondajul arată că atitudinea finlandezilor față de imigranții din diferite țări s-a schimbat în ultimii șapte ani. Astfel, pe când suedezii, germanii, estonienii, americanii și ucrainenii sunt considerați ca fiind cei mai dezirabili, imigranții ruși sunt priviți cu multă mefiență. Chiar dacă nici până acum rușii nu aveau parte de prea multă simpatie (în 2015, 51% dintre finlandezi se declarau contra imigranților ruși), azi procentul a crescut la 72%. La sfârșitul lunii februarie, Finlanda a început să construiască un zid la granița cu Rusia. Estonia, fără compromis, exclude toți turiștii ruși În septembrie anul trecut, Estonia a închis granițele pentru cetățenii ruși, inclusiv pentru cei care dețin vize Schengen pentru Uniunea Europeană eliberate de Estonia. Potrivit Reuters, ar fi vorba despre aproximativ 50.000 de persoane. "Refuzul de a-și îndeplini datoria civică în Rusia sau dorința de a nu face acest lucru nu constituie un motiv suficient pentru a primi azil într-o altă țară", a declarat ministrul de Externe al Estoniei, Urmas Reinsalu, într-un e-mail către Reuters. Potrivit presei din Estonia, în primul rând eforturile guvernamentale trebuie concentrare pentru ajutorarea refugiaților ucraineni. În al doilea rând, turiștii ruși care au călătorit până acum prin Estonia, au manifestat o atitudine "arogantă față de războiul din Ucraina". "Prin oprirea fluxului de turiști, am vrut să evităm o situație în care refugiații ucraineni care au obținut un loc de muncă în Estonia ar ajunge să-i servească pe rușii care au început războiul. De asemenea, nu se poate exclude faptul ca imigranții ruși nu vor destabiliza situația de aici, bărbații care fug de război nu sunt împotriva războiului imperial, ci pur și simplu nu vor să riște să fie uciși participând la el. E o amenințare evidentă pentru securitate noastră și nu trebuie să ne asumăm riscuri excesive pe timp de război.", arată un comentariu. Unii polonezi văd avantajele primirii dezertorilor În Polonia părerile sunt împărțite și, potrivit jurnalistului și comentatorului politic Lukasz Warzecha, "Polonia ar trebui să accepte dezertorii din Rusia". Acesta argumentează că nu e vorba despre o "judecată morală", ci despre un considerent "pur pragmatic": "Unul dintre cele mai bune și mai vechi mijloace de subminare a eficienței luptei e de a determina soldații inamici (sau potențialii soldați) să dezerteze. (...) Toate argumentele, precum dorința de a «pedepsi» rușii pentru că nu s-au revoltat contra lui Putin sau pentru că ar fi susținut regimul în mod colectiv, sunt iraționale. (...) În primul rând, fiecare rus primit în străinătate, înseamnă un soldat rus mai puțin pe frontul ucrainean. (...) În al doilea rând, fuga rușilor slăbește economia statului rus, căci deseori vorbim despre reprezentanți ai clasei de mijloc și, prin urmare, de profesii căutate: specialiști, manageri sau specialiști IT. (...) Exodul de creiere din Rusia ar trebui să fie una dintre prioritățile Occidentului, dacă urmărim un conflict de durată. (...) În al treilea rând, Occidentul câștigă acum o oportunitate, dacă abordează problema cu înțelepciune, cu prudență și planificare: crearea unei diaspore ruse ostile lui Putin.". Un rus în Germania: "La ce vă folosește democrația?" În principiu, Germania e deschisă să accepte refugiați ruși, în special pe cei care fug de serviciu militar. Potrivit unui sondaj realizat de ARD Deutschlandtrends, 54% dintre respondenți se declară în favoarea primirii acestora în țară, 35% fiind contra. Datele Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați arată că numărul solicitanților de azil ruși în Germania e în creștere semnificativă, doar în primele trei luni ale acestui an, fiind depuse 2.381 de astfel de cereri (față de 2.851, în 2022). Totuși, mefiențe există, mai ales din cauza puternicii îndoctrinări a rușilor. "Propaganda lui Putin îi face pe oameni să creadă că lumea se învârte în jurul Rusiei", afirmă Felix Eick, redactor WELT, povestind că un bun prieten din Sankt Petersburg a ajuns în Germania fugind de mobilizarea militară. Însă bucuria revederii a fost înlocuită de stupoare: atitudinea imigrantului față de Putin, război și valorile occidentale era ruptă din propagandei Kremlinului: "Războiul Rusiei e de apărare, e doar o consecință logică a ceea ce America urmărește, Rusia nu e declanșatorul, ci doar reacționează, (...) SUA a controlat evenimentele, pentru ca Europa să cumpere gaz în SUA, Olaf Scholz face doar ceea ce îi spune Washingtonul etc.". În ceea ce privește democrația și libertatea, imigrantul a recunoscut că în Rusia nu există libertate de exprimare, însă a adăugat: "Dar la ce vă folosește această democrație în Germania?". Turism masiv de naștere în Argentina Argentina a fost, până nu demult, raiul pe pământ pentru ruși. Totuși, și aici lucrurile au început să se clatine. Cum legile imigrației în Argentina permiteau "turismul de naștere" (o practică veche, care a dus la revizuirea legilor în Germania, Franța, Marea Britanie, unde copilul poate primi cetățenie doar dacă unul dintre părinți e deja cetățean, sau rezident de lungă durată), în 2022, au venit aproape 2.500 de rusoaice însărcinate, care plănuiau să nască acolo. În 2023, doar în primele trei luni, potrivit autorităților din Argentina, în țară au intrat peste cinci mii de rusoaice însărcinate. Rușii nu au nevoie de viză pentru a intra în Argentina, iar prelungirea șederii standard de 90 de zile e o procedură simplă. În plus, copilul născut în Argentina primește automat cetățenie, ceea ce înlesnește primirea cetățeniei și de către părinți (în maximum doi ani). Singura condiție pusă e ca părinții și copiii să rămână în Argentina. O condiție pe care rușii nu o respectă. După naștere, majoritatea femeilor se întorc acasă, lăsând avocații argentinieni să rezolve cererile pentru cetățenie argentiniană, atât pentru copil, cât și apoi părinții. Cu un pașaport argentinian, astfel obținut, rușii sunt asigurați că pot călători în multe alte țări. Iar asta a început să povoace neliniști autorităților argentiniene. "Este în joc securitatea pașaportului nostru", a declarat recent Florencia Carignano, directoarea biroului de imigrație al Argentinei. În luna februarie, autoritățile argentiniene au deschis o anchetă judiciară asupra practicii "turismului de naștere", văzut deja ca o afacere profitabilă pentru ruși, prin care aceștia obțin facil pașaportul argentinian, fără să îndeplinească condiția de a rămâne în țară. Ancheta a fost declanșată după ce 33 de rusoaice însărcinate au sosit în Argentina cu același avion. Pedepse pentru cei care fug Între timp, în Rusia, politicienii se gândesc cum îi pot pedepsi pe emigranții ruși. La sfârșitul lunii ianuarie, purtătorul de cuvânt al Dumei, Viaceslav Volodin, a declarat că parlamentul rus lucrează la o lege care să permită pedepsirea emigranților care "aruncă cu mizerie în Rusia, de departe". Citește și: Tinerii ruși care refuză înrolarea sunt „dușmani interni”, potrivit patriarhului Kirill, și vor doar să „facă bani în Rusia” Concret, se dorește ca, printre altele, proprietățile rușilor care părăsesc Rusia să fie confiscate de stat. Kremlinul nu a dat încă aprobarea acestei legi, mai ales că alți membri ai partidului Kremlinului criticaseră propunerea. Cu toate acestea, intenția legislatorilor provoacă neliniște în rândul emigranților.

Economie

Pensiile speciale, răspândite în toată UE. Unele din cele mai generoase state (Franța, Germania, Belgia, Portugalia) au zeci de tipuri de pensii plătite regește. Oficial, se vrea reformă și acolo

Pensiile speciale, răspândite în toată Europa. Majoritatea țărilor din Uniunea Europeană au scheme de beneficii, destinate unor anumite categorii profesionale, care prevăd un prag mai mic de vârstă pentru pensionare și avantaje financiare. Pensiile speciale, răspândite în toată Europa Extra-beneficiile sunt acordate fie sub forma unor pensii mai mari decât cele obișnuite, fie prin adaosuri, prin subvenții lunare, acordate pe viață. În unele cazuri, aceste pensii speciale pot fi și moștenite. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Potrivit celor mai recente date europene, Portugalia și România sunt pe primele locuri în Uniunea Europeană, având cele mai multe categorii profesionale care beneficiază de aceste scheme. La polul opus se situează Suedia, țară care nu oferă nici o formă de pensie "de lux", bazată pe statutul profesional. Cum majoritatea acestor tratamente preferențiale au fost introduse cu mult timp în urmă, din motive care azi sunt din ce în ce mai greu de justificat, tendința reformelor naționale din țările Uniunii Europene este de le a elimina. Pensie specială acordată doar 20 de ani Recent, presa din Portugalia a dezvăluit că în propunerea pentru bugetul statului din 2023 sunt incluse, pe lângă pensiile speciale, și subvențiile pe viață acordate foștilor politicieni și magistrați, care vor costa statul portughez 8,63 milioane de euro. Ce sunt aceste subvenții? Între 1985 și 2005, funcționarii guvernamentali și deputații (precum și judecătorii Curții Constituționale) aveau dreptul la o subvenție pe viață din momentul în care împlineau opt sau 12 ani în funcție (consecutivi sau interpolați), indiferent de vârstă. Subvenția lunară pe viață se calculează în cotă de 4% din salariul de bază, pe an de serviciu, corespunzătoare datei încetării funcției, în limita a 80% și poate fi acumulată cu alte pensii și venituri. Se plătește prin CGA (Caixa Geral de Aposentação, Fondul de pensii al funcționarului public) și, de la vârsta de 60 de ani a beneficiarului, suma se dublează. În 2005, la inițiativa Guvernului condus de José Sócrates, dreptul la subvenția pe viață a fost revocat, însă fără efecte retroactive. Prin urmare cei care o primeau deja o primesc în continuare. Și oricine avea la acel moment dreptul la subvenția pe viață (adică împlinise deja opt sau 12 ani în funcție) mai avea dreptul să o solicite – fapt ce a provocat în 2005 o goană după aceste subvenții, numărul beneficiarilor crescând substanțial. 35 de grupuri profesionale cu extra-pensii Potrivit unor date ale CGA din 2022, în Portugalia există 35 de grupuri de regimuri speciale de pensionare, printre care judecătorii, militarii sau instituțiile publice – precum Banco de Portugal. Însă nu toate detaliile privind meseriile incluse în aceste regimuri sunt cunoscute publicului, CGA invocând "confidențialitatea datelor". O pensie specială poate reflecta, în mare măsură, un salariu foarte mare, însă regulile diferă, fie în numărarea anilor de vechime în muncă (care în cazul magistraților se dublează), fie în formula de calcul. Astfel, beneficiarii unor pensii speciale nu sunt doar cei care și plătesc taxe mari. "Un militar poate poate intra în rezervă la vârsta de 50 de ani, poate primi și pensie, dar și salariul pentru cei cinci ani anteriori pensionării, iar asta reprezenta un avantaj de multe mii de euro, chiar dacă pensia în sine nu e mare", comentează Jorge Bravo, specialist în asigurări sociale și profesor la Nova IMS. În Portugalia, judecătorii și procurorii sunt categoriile profesionale care beneficiază de cele mai mari pensii – peste 6.290 de euro. Cei care optează pentru pensionare, cale preferată de mulți, pot avea o pensie echivalentă cu ultimul lor salariu, pensia actualizându-se pe măsură ce crește numărul personalului activ. Pensie mai mare decât salariul, în Portugalia Până în 2020, existau și mai multe avantaje, pentru judecătorii care se pensionau și care aveau de câștigat la pensie mai mult decât dacă ar fi lucrat, deoarece calculul pensiei excludea taxele (azi 11%), pensia devenind astfel mai mare decât salariul. Azi, regulile pentru o pensie specială sunt apropiate de cele ale regimului general în ceea ce privește vechimea în muncă, însă nu și a beneficiilor financiare. Iar pentru unele funcții, cum ar fi Președintele Curții Supreme Administrative, fiecare an de vechime se dublează. "Judecătorii Curții Constituționale beneficiază de cea mai favorabilă schemă de pensii aplicabilă funcționarilor publici", se arată în legea organică a TC (Tribunal de Contas, Biroul de audit), căci oferă avantaje atât în accesarea pensiei, cât și în calculul acesteia. Legea stabilește că, în cele șase luni de la încetarea funcției, judecătorii "pot solicita pensionarea voluntară din acea funcție". Iar condițiile pentru a putea face acest lucru, unice printre regimurile pensiilor speciale în vigoare, prevăd că judecătorii au nevoie doar de zece ani de serviciu, consecutivi sau interpolați, și să îndeplinească mandatele până la final. Militari și polițiști Pensia este egală cu remunerația unui judecător consilier în serviciu activ, dedusă din contribuția la CGA. Regulile mai prevăd că pensia crește în aceeași proporție cu salariul judecătorilor în funcție. Astfel, cu doar un deceniu de muncă, aceștia pot primi o pensie egală cu ultimul salariu, care va urmări evoluția salariului actual. În prezent, în Portugalia, printre beneficiarii regimurile care generează pensii avantajoase (peste 5.000 de euro) se mai numără militarii sau polițiștii, dar și directorii de școli private care, în anii 1980 și 1990, au încheiat contracte cu statul și și-au văzut pensiile echivalate, printr-o lege din 1987, cu cele ale funcției publice de atunci (pensia lor fiind egală cu ultimul salariu). Trei sisteme de pensii, plus cele speciale, în Franța În prezent, în Franța, statul cheltuiește aproape șase miliarde de euro pe an pentru schemele de pensii speciale acordate angajaților EDF (Électricité de France), Engie, SNCF (La Société nationale des chemins de fer français) și RATP (Régie autonome des transports parisiens) În Franța, există trei sisteme majore de securitate socială. În primul rând, schema generală, care privește aproximativ 80% dintre lucrători, în principal salariați din sectorul privat. Apoi, sistemul agricol de care depind angajații agricoli și fermierii. Și, în sfârșit, schema pentru lucrători independenți și neagricoli. Însă, pe lângă aceste trei scheme principale de asigurări sociale, există și un alt pilon major - cel al schemelor speciale. Acestea datează din 1946 și vizează profesii sau companii foarte specifice, funcționând în baza unor reguli diferite de cele ale celorlalte sisteme majore de securitate socială. De la lucrători în gaze până la Operă În Franța schemele pentru pensiile speciale pot fi clasificate în trei categorii principale: serviciul public, companii și organisme publice și categorii diverse (precum angajații Operei Naționale din Paris). În detaliu acestea sunt destinate funcționarilor publici, Banque de France, RATP, SNCF, minelor, personalului Operei Naționale din Paris și al Comédie Française, angajaților porturilor din Paris și Bordeaux, marinarilor din Instituția Națională a Invalizilor Navali, Cultelor, Grefierilor și Notarilor, Senatului parlamentar, angajaților Adunării Naționale, EDF și GDF (pentru Industriile Electrice și Gaze), lucrătorilor din unitățile industriale de stat și agenților autorităților locale. Angajații din aceste domenii au posibilitatea de a se pensiona înainte de vârsta legală de 62 de ani. Astfel, în timp ce în 2017, vârsta medie de pensionare era de 63 de ani în regimul general, aceasta a fost de 57,7 ani pentru angajații din domeniul industriilor Electrice și Gaze, 56,9 ani pentru cei din SNCF și 55,7 ani pentru angajații RATP. Pentru profesiile care implică un grad ridicat de risc, vârsta de pensionare scade și mai mult - polițiștii, controlorii de trafic aerian, gardienii, șoferii RATP sau SNCF, lucrătorii de la canalizare pot pleca de la vârsta de 52 de ani. Gunoierii, asistenții medicali sau chiar vameșii au posibilitatea de a ieși la pensie la vârsta de 57 de ani. Și financiar, schemele speciale prevăd condiții mai avantajoase, deoarece calculul pensiei nu se realizează în funcție de cele mai bune 25 de salarii, precum prevede schema generală, ci în mod diferit, în funcție de profesie. De exemplu, pentru grefieri sau notari, se iau în calcul cele mai bune salarii din zece ani de muncă, pentru marinari, ultimii trei ani, iar pentru funcționarii publici sau feroviari, ultimele șase luni. În plus, pensiile speciale pot fi moștenite - moștenitorii beneficiarului unei pensii speciale având dreptul să primească, pe toată perioada vieții, jumătate din valoarea acesteia. Macron a reformat doar 7% din pensiile speciale În 2022, președintele Macron susținea eliminarea pensiilor speciale invocând faptul că acestea țin de trecut, iar motivele care au stat la baza înființării acestora "nu se mai potrivesc realității țării". Anul acesta, în plin tumult al reformei pensiilor, Senatul a votat eliminarea mai multor scheme speciale. În fapt, s-a decis doar eliminarea beneficiilor angajaților din domeniul electricității și gazelor, ai RATP-ului și câteva micro-scheme, precum cea aplicată angajaților Banque de France sau a Consiliul Economic, Social și de Mediu (Cese) – care reprezintă doar 7% din membrii tuturor schemelor speciale. În vizor nu au intrat marile schemele speciale destinate funcționarii publici, care prind cea mai mare parte a pensiilor speciale. În plus, reforma nu se va aplica actualilor beneficiari ai acestor scheme, protejați de celebra "clauză a bunicului" (expresie folosită pentru a descrie implementarea în viitor a unei reforme, fără ca aceasta să aibă impact în prezent), ceea ce înseamnă că primele "roade" se vor vedea după aproximativ patruzeci de ani și chiar mai mult, luând în calcul și moștenitorii acestor pensii speciale. În Germania, funcționarii publici sunt regi Nici în Germania nu există un sistem unificat de pensii, funcționarii publici federali beneficiind de o schemă de pensii diferită de sistemul general. Chiar dacă, din 2005, toate beneficiile legate de vârsta de pensionare au dispărut, spre deosebire de alți angajați care trebuie să plătească contribuții de asigurări sociale de aproximativ 20%, funcționarii publici sunt scutiți de orice contribuție. În plus, pensia funcționarilor publici reprezintă aproximativ 72% din salariul lor brut de muncă, ceea ce este peste media din sectorul privat, iar dacă un funcționar public activează în serviciu doar cinci ani, acesta are dreptul la o pensie minimă, în valoare de 1.897 de euro. Potrivit noilor cifre guvernamentale, în Germania pensiile generoase ale funcționarilor publici sunt aproape imposibil de obținut pentru angajații obișnuiți, care cotizează toată viața la fondul de pensii, pensia unui funcționar public putând ajunge la 5.018 euro. Belgia vrea eliminarea pensiilor speciale Chiar dacă până azi pensiile speciale au fost subiect tabu în Belgia (după cum le numește premierul Alexander De Croo), acestea trebuie luate în discuție în cadrul reformei pensiilor, pe care guvernul belgian își propune să o definitiveze până în vară. Potrivit lui De Croo, vârsta pivot de pensie a militarilor sau a angajaților SNCB (Société Nationale des Chemins de fer Belges), de 55 sau 58 de ani, "nu are sens și trebuie să trecem la un sistem corect". Citește și: Averea totală a oligarhilor ruși a crescut în 2022 cu 152 de miliarde de dolari (Forbes) Însă, în Belgia, nu doar militarii sau șoferii SNCB beneficiază de pensii speciale, ci și funcționarii publici, minerii, personalul de zbor din aviația militară, angajați ai RATP sau chiar jurnaliștii, și nu este vorba doar despre vârsta de pensionare, ci și de beneficii financiare. În cazul angajaților funcționarilor publici și ai angajaților RATP, cuantumul pensiei se calculează luând în considerare ultimele șase luni de salariu, față de cei mai buni 25 de ani din sectorul privat. CRP, fondul de pensii pentru agenții RATP, este în mare parte deficitar. În 2023, statul îi va plăti o subvenție de 810 milioane euro pentru a-l menține în echilibru, după ce în 2022 l-a subvenționat cu 753 milioane euro. Modelul suedez are regrete Deși Suedia, o țară care nu oferă pensii de lux bazate pe statutul profesional este dată de multe ori ca exemplu în ceea ce privește reforma sistemului de pensii, Karl Gustaf-Scherman, inițiatorul acestei reforme a declarat recent că "modelul suedez nu trebuie copiat", căci va sărăci populația în vârstă. Realizată în urmă cu 20 de ani, reforma a împins vârsta pivot de pensionare la 65 de ani, însă potrivit lui Scherman, suedezii nu pot munci până la acea vârstă, pentru a primi o pensie completă. Drept urmare se pensionează anticipat, primind o pensie redusă, confruntându-se în prezent cu pericolul sărăciei. Potrivit unui studiu din 2019 al fondului suedez de pensii, 72% dintre bărbații pensionari și 92% dintre femeile pensionare se confruntă cu lipsuri, din cauza unei pensii reduse, puterea de cumpărare, după reforma sistemului, fiind în plină cădere.

Internațional

Vecinii Ucrainei s-au înecat singuri cu cerealele exportate de Kiev: pentru că erau ieftine, au preferat să le cumpere local în loc să le asigure doar tranzitul către Africa

Vecinii Ucrainei, auto-sufocați cu cerealele Kievului. Deși destinate, în mare parte, țărilor din Africa și Asia, cerealele venite din Ucraina au provocat discordie în Uniunea Europeană. Fiind scutite de taxe, deci mai ieftine, au tentat comercianții locali, care le-au preferat produselor autohtone. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Invocând concurența neloială, văzându-se amenințați cu falimentul, fermierii din estul Uniunii Europene au organizat proteste de amploare. Drept urmare, guvernele din Polonia, Ungaria, Slovacia și, recent, Bulgaria au introdus interdicții privind importul unui număr de produse agricole și alimentare din Ucraina. Comisia Europeană a etichetat aceste interdicții drept "inacceptabile", argumentând că politica comercială din Uniune nu e la latitudinea individuală a statelor membre. Recent, Polonia a ajuns la un acord separat cu Ucraina, în ceea ce privește tranzitul cerealelor, însă tensiunile sunt departe de a se relaxa. Cât de gravă este această criză și ce fisuri provoacă în solidaritatea europeană? Coridoarele de solidaritate După ce Rusia a blocat pasajele maritime tradiționale de export, UE a decis să scutească de taxe importul cerealelor ucrainene. În Polonia, Ungaria, Slovacia, Ungaria și România s-au creat "coridoarele de solidaritate", care prevedeau, pe lângă scutirile de taxe vamale, și măsuri de infrastructură, precum facilităţi pentru depozitarea temporară a cerealelor aflate în tranzit. Însă coridoarele de solidaritate înființate de Europa pentru a extrage cerealele produse în Ucraina și a le trimite în special în țările din Africa și Asia nu au funcționat așa cum se aștepta. În mare, din cauza infrastructurii țărilor de tranzit, care a întârziat transporturile. Iar depozitarea temporară a cerealelor a dat naștere unor afaceri locale, mai mult sau mai puțin legale. Vecinii Ucrainei, auto-sufocați cu cerealele Kievului Cum derogările comerciale nu s-au aplicat doar mărfurilor aflate în tranzit, ci și celor care staționau în silozurile de tranzit, cerealele au atras inevitabil atenția comercianților locali. Cumpărate la un preț mai mic decât cel al producătorilor locali (grâul ucrainean fiind cu până la 20% mai ieftin decât cel produs în Polonia), cerealele ucrainele au fost folosite fie în producția internă, fie revândute la un preț mai mare. Presa poloneză relatează despre companii înființate rapid, prin intermediul cărora s-au cumpărat așa-numitele "cereale tehnice" din Ucraina, destinate utilizării în producția de biocombustibil, care apoi au fost reetichetate drept "cereale alimentare" și vândute ca atare industriei morăritului. "Guvernul a permis importul a cel puțin trei milioane de tone de cereale din Ucraina fără nici un control. Mare parte din grâul și porumbul importate din Ucraina nu a părăsit țara, deși planul urma să fie complet diferit. Drept urmare, Polonia a fost inundată cu cereale.", spun articolele de presă. Cereale fără depozite Potrivit unui studiu al Farm Europe, citat de Le Point, culoarele de solidaritate, în loc să faciliteze drumul cerealelor ucrainene înspre țările din Africa și Asia, au creat în țările estice ale Uniunii Europene "un flux fără precedent, care a născut tensiuni la nivel local". Explicația: cantități mari de cereale au ajuns în regiuni cu capacități limitate de depozitare, ceea ce a dus, inevitabil, la desfacerea mărfii pe piața locală. Cauza principală a tranzitului lent al cerealelor ucrainene a fost infrastructura deficitară din țările de tranzit care a încetinit transporturile către piețele de peste mări, mare parte din produsele ucrainene rămânând în țările de tranzit. "O mare parte a produselor ar fi trebuit să fie încărcată în tren și dusă către porturile de la Marea Baltică", a spus europarlamentarul Martin Häusling, membru al Comisiei pentru agricultură. Care a adăugat: "Din păcate, acest mecanism încă nu funcționează din cauza problemelor legate de lipsa infrastructuii căilor ferate, motiv pentru care multe cereale sunt transportate cu camionul și ajung apoi în țările vecine. Acolo, aceste importuri de cereale denaturează piețele naționale, mai ales în România.". Pentru unii - prea puțin, pentru alții - prea mult Pe de o parte, cantitățile de cereale care sosesc în Polonia sau România, cu camionul sau trenul, nu au atras clienții tradiționali, precum Italia, Spania, Portugalia sau Țările de Jos, deoarece cantitățile erau prea mici pentru angrosiştii care cumpăraseră anterior nave întregi. Pe de altă parte, în Polonia, unde în prezent sunt depozitate patru milioane de tone de cereale din Ucraina, potrivit Camerei poloneze de comerț cu cereale, problemele exportului maritim sunt legate de infrastructura porturilor poloneze a căror capacitatea este de maximum 750.000 de tone pe lună. Deși Ministerul Agriculturii a anunțat vara trecută că un nou terminal în portul Danzig (Gdansk) urma să înceapă în curând operațiunile de transportate, acest lucru nu s-a întâmplat. Alegerile primează în Polonia "Deciziile Poloniei sunt motivate politic", a afirmat Michal Baranowski, directorul grupului de studii German Marshall Fund. Opunându-se importului cerealelor ucrainene, scutite de taxe vamale, guvernul ultraconservator naționalist Lege și Justiție (PiS), care merge la vot în această toamnă, a arătat că "Sprijinul pentru Ucraina se termină acolo unde încep propriile interese". Potrivit analistului, decizia bruscă a Poloniei de a interzice importurile de cereale ucrainene coincide cu campania politică dinaintea alegerilor legislative din toamnă. Sondajele arată că PiS pierde teren și, cum zonele rurale din Polonia, afectate de afluxul de cereale din Ucraina, sunt una dintre principalele sale surse de voturi, partidul nu vrea să piardă alegătorii. Extrema dreaptă crește Însă problema cerealelor evidențiază și un alt aspect, care deși există, nu a apărut, până acum ca dezbaterea publică. Potrivit lui Baranowski, există o nemulțumire crescândă în rândul populației față de sprijinul neclintit al guvernului polonez pentru Ucraina, nemulțumire de care profită Konfederacja (Confederația Libertății și Independenței), o alianță politică de extremă dreaptă ale cărei discursuri anti-UE au căpătat și accente anti-ucrainene. Cum unele sondaje creditează Konfederacja cu puțin peste 10%, alianța ar putea fi cheia formării unui viitor guvern. Citește și: În prețul mare al RCA intră și costuri de limuzină cu șofer pe care firmele de daune le solicită companiilor de asigurări "Primele indicii că guvernul polonez a fost dispus să-și moduleze politicile de sprijin pentru Ucraina au venit în urmă cu câteva luni când a anunțat că va începe să taxeze o parte din cazarea oferită refugiaților ucraineni care stau în refugiile publice mai mult de patru luni. Măsura a intrat în vigoare la 1 martie, dar s-a aplicat doar unui procent foarte mic din cei peste 1,3 milioane de refugiați. Cu toate acestea, decizia a transmis un mesaj clar acelui segment al societății poloneze care începea să creadă că refugiații ucraineni sunt tratați mai bine decât ei. Locuințele, care sunt din ce în ce mai scumpe într-o țară în care inflația a fost de 16,1% în martie, ar putea deveni un alt punct controversat între polonezi și refugiații ucraineni.", a mai spus Baranowski.

Internațional

Cărți occidentale ajung în Rusia în ediții... povestite din cauza sancțiunilor. Rușii plâng după Stephen King și prințul Harry

Cărțile occidentale ajung povestite în Rusia. De la începutul războiului din Ucraina, librăriile și editurile din Rusia sunt nevoite să se adapteze atât cenzurii interne, cât și boicotului editurilor din străinătate care au reziliat contractele, suprimând astfel schimburile culturale. Stephen nu e King în țara țarilor "Încă din luna februarie 2022, am primit scrisori, politicoase, de la mai multe edituri franceze, britanice, germane și americane în care se scuzau că trebuie să întrerupă relațiile, oricât de vechi ar fi fost acestea. Drept urmare, nu mai avem acces la foarte multe cărți, precum cele ale lui Stephen King, unul dintre scriitorii cei mai traduși în Rusia", a declarat Marina Kameneva, directoarea cunoscutei librării Moskva. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Care a adăugat că, până și în perioada comunistă, țara ei avea acces la traducerea cărților: "Uneori chiar îi cunoșteam pe unii dintre autorii occidentali mai bine decât occidentalii înșiși.". Boicotul literar asupra Rusiei a apărut inițial din partea scriitorilor. Pe lunga listă se află Olga Tokarchuk, Margaret Atwood, Stephen King, Frédéric Beigbeder, Yuval Noah Harari, Bernardine Evaristo, Joanne Rowling, Elif Shafak, Rupi Kaur. Socoteala din Rusia nu se potrivește cu cea din târguri La scurt timp a apărut și reacția târgurilor de carte: cele de la Frankfurt, Bologna, Varșovia, Praga, Bruxelles, Leipzig, Budapesta, Ierusalim, Göteborg, São Paulo, Bogota, Taipei și Seul au refuzat să colaboreze cu editorii ruși. Pe 5 martie 2022, Editura Pearson a publicat pe site un comunicat prin care își arată sprijinul față de Ucraina, anunțând totodată că suspendă vânzarea și livrarea produselor și serviciilor editurii atât în Rusia, cât și în Belarus. Măsuri asemănătoare au fost luate și de Penguin Random House, Simon & Schuster, Gardners, principalul angrosist de cărți din Marea Britanie, Curtis Brown Pan Macmillan Canongate. În Polonia, editura Powergraph a renunțat la toate contractele cu Rusia, iar Hemingway Foreign Rights Trust a interzis retipărirea lucrărilor lui Ernest Hemingway în Rusia. Cărțile occidentale ajung povestite în Rusia Rezumate ale cărților bestseller internaționale - aceasta e noua tendință a pieței de carte din Rusia. Pentru a ocoli interdicțiile de vânzare decise de editurile occidentale (ca răspuns la invazia rusă a Ucrainei), editorii ruși recurg la versiuni rezumate: cărțile bestseller sunt povestite, pe scurt, în discurs indirect. E și cazul cărții de memorii a prințului Harry, "Spare" (Rezervă - n.r.) a cărei povestire a fost lansată în Rusia pe 16 februarie. "Cartea începe cu relatarea înmormântării bunicului Prințului Harry, Prințul Philip, în primăvara anului 2021. Acest eveniment trist a avut loc la două luni după ce Harry și soția sa Meghan au renunțat la statutul de membri activi ai familiei regale. După înmormântarea bunicului său, Harry și-a descoperit, în secret, fratele și tatăl. La început au vorbit despre vreme, despre cum a mers înmormântarea. Discuție tipic britanică. Apoi Charles și William au început să discute despre noua viață a lui Harry.", se poate citi în ediția povestită. Cenzura anti-LGBT, împotriva naturii După boicotul internațional, editurile și librăriile din Rusia au fost lovite și de legea promulgată de Vladimir Putin la sfârșitul anului trecut, care interzice "propaganda LGBT". Fiind extrem de vagă, legea poate fi interpretată după bunul gust al cenzurii. Doar amenzile pentru încălcarea acesteia nu sunt deloc vagi: zece milioane de ruble (în jur de 12 mii de euro). La doar câteva zile de la promulgarea legii, o listă de 53 de cărți a fost trimisă bibliotecilor din Moscova, iar librăriile s-au conformat, preventiv, scoțând de pe rafturi cărțile lui Haruki Murakami, Jean Genet, Stephen Fry sau chiar pe Édouard Limonov – interzis și în Ucraina –, un scriitor rus care a a favorizat anexarea "Ucrainei". Citește și: Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin Interpretarea laxă a legii contra propagandei LGBT naște multe îngrijorări. Evgeny Kopyov de la editura Eksmo avertizează că aceasta "ar putea afecta inclusiv romanele literaturii clasice". În plus, autoritățile ruse au interzis vânzarea către minori a cărților scrise de așa numiții "agenți străini" – cei care au criticat politica dusă de Kremlin, precum Dmitri Glukhovsky, scriitor de science fiction, sau autorul istoric Boris Akunin. Pentru Tatiana Stoyanova de la Kompas-Gid, restricțiile ar putea duce la o renaștere a practicii sovietice de samizdat - publicarea clandestină a cărților interzise.

Eveniment

Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin

Opozanții lui Putin, asasinați sau închiși. Supraviețuitor a două tentative de otrăvire (în 2015 și 2017), Vladimir Kara-Murza (foto), unul dintre cei mai vocali opozanți ai președintelui Putin, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Kara-Murza a fost acuzat de răspândirea știrilor false și de înaltă trădate. De la începutul războiului, a făcut lobby pe lângă guverne și instituții străine pentru a impune sancțiuni Rusiei. Recenta sentința a tribunalului din Moscova este cea mai mare dată până acum unui oponent politic al lui Vladimir Putin. Arestat după un interviu pentru CNN În prezent, fostul jurnalist, în vârstă de 41 de ani, este unul dintre cei mai duri critici ai Kremlinului. A fost arestat anul trecut, la doar câteva ore după interviul acordat postului american de știri CNN în care a declarat că Rusia este condusă de "un regim de criminali". Potrivit WELT, Kara-Murza și-a primit verdictul, încătușat, într-o cameră separată de sticlă, zâmbind și îndemnându-și susținători să-i scrie în închisoare. Potrivit avocatei sale, Maria Eismont, va urma un apel, bazat pe "încălcări grave de procedură" în timpul procesului. Cu o săptămână înainte, Kara-Murza și-a comparat procesul cu unul dintre "procesele-spectacol ale lui Iosif Stalin din anii 1930. Infractorii ar trebui să ispășească crimele lor. Eu, pe de altă parte, sunt în închisoare din cauza opiniilor mele politice. Însă știu că va veni și ziua când întunericul se va risipi din țara noastră". Murza a adăugat: "Mă consider vinovat doar de un lucru: nu am reușit să-i conving suficient pe compatrioții și politicienii mei din țările democratice de pericolul pe care îl prezintă actualul regim de la Kremlin pentru Rusia și pentru lume.". Apeluri internaționale ignorate de Moscova Imediat după ce tribunalul din Moscova a pronunțat sentința condamnării la 25 de ani de închisoare, au apărut reacțiile internaționale. În Germania, guvernul federal a criticat aspru condamnarea: "Acest verdict, ca multe altele, are ca scop descurajarea și anihilarea vocilor opoziției". Berlinul a cerut eliberarea imediată a lui Kara-Murza și a tuturor celorlalți deținuți din motive politice. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Federal de Externe, "Cazul împotriva lui Kara-Murza arată cum e folosită justiția rusă împotriva celor care se opun regimului și la ce nivel șocant a ajuns azi represiunea din Rusia.". Marea Britanie l-a convocat imediat pe ambasadorul Rusiei și a descris hotărârea tribunalului drept "motivată politic". Adresându-se jurnaliştilor din afara tribunalului, ambasadorul britanic în Rusia, Deborah Bronnert, a spus că verdictul e "şocant" şi a cerut eliberarea imediată a lui Kara-Murza. Comisarul ONU pentru drepturile omului, Volker Türk, a vorbit despre o o nouă lovitură adusă statului de drept în Rusia și a cerut eliberarea lui Kara-Murza: "Kara-Murza a fost judecat pentru acuzații legate de exercitarea legitimă a dreptului său la libertatea de opinie, inclusiv critica sa publică asupra atacului armat al Federației Ruse împotriva Ucrainei. (...) Nimeni nu ar trebui să fie privat de libertate pentru că și-a exercitat drepturile omului și fac un apel autorităților ruse să-l elibereze fără întârziere.". Opozanții lui Putin, asasinați sau închiși De la oligarhi cu ambiții politice și activiști civici, la părinți ai căror copii desenează imagini pacifiste în sprijinul Ucrainei, nimeni nu mai e în siguranță în Rusia. Unii sunt aruncați în închisoare, alții - uciși. În 2003, Mihail Hodorkovski, fostul șef al gigantului petrolier rus Yukos, a fost arestat și a petrecut zece ani în închisoare pentru evaziune fiscală și furt, după ce a finanțat partidele de opoziție. După eliberare, a părăsit Rusia. Tot în 2003, Iuri Scekotșișin, fost deput al partidului liberal Yabloko și jurnalist al Novaya Gazeta care nu se sfia să critice organele de securitate ale Rusiei, a murit în condiții suspecte. Întorcându-se la Moscova, s-a simțit neobișnuit de slăbit și a mers la medic. A doua zi a început să-i cadă părul fiind diagnosticat cu insuficiență renală cu progresie rapidă și, după două săptămâni, a murit. Parchetul care s-a ocupat de anchetă a abandonat cercetările. Cazul a rămas nerezolvat până astăzi. Otravă și gloanțe pentru Politkovskaia Jurnalista Ana Politkovskaia, vehementă voce critică la adresa guvernului, cunoscută pentru anchetele pe care le desfășura în Cecenia și Caucaz, a fost otrăvită în 2004 în avionul care o ducea spre Beslan. În spital a fost diagnosticată cu otrăvire "cu toxine necunoscute". A primit îngrijiri și a supraviețuit, suferind de leziuni renale și hepatice. Doi ani mai târziu, a fost împușcată în liftul blocului în care locuia. Alexander Litvinenko, fost ofițer al serviciului secret rus și critic al lui Putin, locuia ca refugiat politic la Londra. La o întâlnire cu doi oameni de afaceri ruși, la începutul lunii noiembrie 2006, Litvinenko a băut un ceai care conținea poloniu. Trei săptămâni mai târziu a murit de insuficiență cardiacă ca urmare a otrăvirii cu substanța radioactivă. Inspector fiscal, Serghei Magnițki, care consilia cea mai mare firmă de investiții străine din Rusia, Hermitage Capital Management, cu sediul la Londra, a avertizat asupra unei fraude de 230 de milioane de dolari, comisă de către oficialii ruși. A fost arestat în noiembrie 2008, acuzat de complicitate la evaziune fiscală. A murit în închisoare un an mai târziu (pe 16 noiembrie 2009), la vârsta de 37 de ani, după ce a solicitat în mod repetat asistență medicală. Cauza morții: șoc toxic și insuficiență cardiacă cauzate de pancreatită. Nemțov, împușcat ritualic lângă Kremlin Boris Berezovski, un alt oligarh rus, care inițial l-a sprijinit pe Puțin să ajungă la putere, a căzut în dizgrație imediat după instaurarea acestuia ca președinte. A emigrat în Marea Britanie, în 2000 și, în exil a devenit un critic vehement al președintelui Putin. În 2013, a fost găsit spânzurat în casa sa din afara Londrei. Un an mai târziu, profesorul Bern Brinkmann, un criminalist german angajat de membrii familiei, a conchis că Berezovski nu s-a sinucis. Unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia, Boris Nemțov a fost guvernator al regiunii Nijni Novgorod, ministru al Energiei și apoi viceprim-ministru, fiind ales și în parlamentul Rusiei. Puternic opozant al Kremlinului, a publicat o serie de articole critice la adresa lui Vladimir Putin, organizând numeroase demonstrații împotriva lui. A fost asasinat pe 27 februarie 2015, la mică distanță de Kremlin, în timp ce făcea pregătiri pentru o demonstrație anti-guvernamentală. În septembrie 2018, Piotr Wersilow, artistul conceptual al Pussy Riot și editorul site-ului Mediazone a manifestat brusc simptome neurologice severe: nu mai vedea, nu mai putea vorbi și nu se mai putea mișca. A fost transportat cu avionul în Germania, unde medicii au găsit urme de otravă, fără a putea identifica substanța. Wersilow publicase pe site-ul Mediazone o anchetă asupra violenței poliției din Rusia. Navalnîi se încăpățânează să nu moară Începând cu 2010, Alexei Navalnîi s-a implicat activ în mitinguri antiguvernamentale iar numeroasele dezvăluiri ale principalului vehicul politic al lui Navalnîi, Fundația Anticorupție (FBK), au atras milioane de vizualizări online. În august 2020, Navalnîi a fost otrăvit cu Novichok, în timpul unei călătorii în Siberia. Atacul aproape l-a ucis și a trebuit să fie dus cu avionul în Germania pentru tratament. La întoarcerea în Rusia, în ianuarie 2021, a fost arestat pentru fraudă și sfidarea instanței. Acum ispășește nouă ani de închisoare. Tot în 2021, FBK a fost scoasă în afara legii considerată a fi extremistă. Fostul lider al "Rusiei deschise", un grup pro-democrație înființat de fostul oligarh fugar Mihail Hodorkovski, Andrei Pivovarov, a fost inițial desemnat persona non grata, iar în 2021 a fost condamnat la închisoare, pe motivul implicării într-o "organizație indezirabilă". În prezent se află după gratii, unde ispășește o pedeapsă de patru ani. Închisoare pentru criticarea războiului Un alt critic esențial al lui Putin, aflat în prezent, în spatele gratiilor este Ilia Iașin, care a criticat puternic războiul Rusiei. Iașin s-a implicat în politică în 2000, la vârsta de 17 ani, anul în care Putin a ajuns la putere. În 2017, după ani de activism de opoziție, a fost ales șef al consiliului raional Krasnoselski din Moscova, unde a continuat să-și exprime opiniile critice la adresa Kremlinului. Într-un video live pe YouTube din aprilie 2022, el a cerut o anchetă asupra posibilelor crime de război comise de forțele ruse și l-a numit pe președintele Putin "cel mai rău măcelar din acest război". Acea transmisie live i-a dus o sentință de opt ani și jumătate de închisoare pentru încălcarea legii împotriva răspândirii "informațiilor în mod deliberat false" despre armata rusă. Legea fusese trecută în grabă în parlament la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie 2022. Și fetițele de 12 ani pot fi pedepsite legal În martie 2023, Dmitri Ivanov, un student la matematică, a afirmat pe un canal Telegram: "Trebuie să înțelegeți că Rusia nu e Putin, că noi nu ne-am dat acordul și că el nu ne-a întrebat dacă vrem acest război cu vecinii noștri". Citește și: România a furnizat sau s-a angajat să furnizeze Ucrainei echipament militar „letal”, însă capacitatea de a oferi sprijin militar Kievului e în scădere – document „secret” al Pentagonului Ivanov a fost arestat și condamnat la opt ani și jumătate de închisoare pentru răspândirea de "falsuri" despre armată. Înainte de a primi verdictul, acesta a declarat că acest război este o tragedie atât pentru ucraineni, cât și pentru ruși. Pe 28 martie a.c., Alexei Moskalev a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani de închisoare pentru disidență pe rețelele de socializare. Cu un an în urmă, fiica lui de 12 ani fusese denunțată poliției, de conducerea școlii, pentru un desen contra războiului – o mamă cu un copil sub steagul Ucrainei, care se opun rachetelor. Fetița a fost trimisă la o casă de copii la începutul lunii martie, iar Moskalev, condamnat la închisoare.

Eveniment

Viitorii șomeri ChatGPT: vor dispărea multe meserii pentru care este nevoie de competențe intelectuale. Meseriile bazate pe competențe fizice, ferite de risc

Viitorii șomeri ChatGPT au competențe intelectuale. La finalul lunii martie, sute de experți din întreaga lume, printre care și Elon Musk, au semnat un apel pentru o pauză de șase luni în dezvoltarea inteligenței artificiale, până când efectele vor fi cunoscute, minimalizându-se astfel riscurile. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online ChatGPT, revelația inteligenței artificiale, a provocat numeroase controverse: vor mai fi motivați copiii să învețe, câți oameni își vor pierde locurile de muncă și care sunt meseriile cele mai expuse pericolului de a fi înlocuite de ChatGPT? Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a declarat că, în mod sigur, acest instrument va înlocui anumite meserii. Etuziaștii văd în progresul inteligenței artificiale un instrument prețios pentru cercetare. Cei îngrijorați se tem că instrumentul nu va fi folosit doar în scopuri nobile, ci va încuraja lenea intelectuală, deschizând larg poarta unei imbecilizări în masă, fiind și o amenințare la adresa democrației. Cunoscutul lingvist Naom Chomsky atacă dur ChatGPT. Cum faci o mașină să gândească uman? GPT, prescurtarea de la "Generative Pre-Training Transformer", este un program de procesare a limbajului uman. Conceptul a fost prezentat în 2018 de OpenAI în studiul "Îmbunătățirea înțelegerii limbajului prin pre-formare generativă", scopul declarat fiind de a învăța o mașină să gândească precum un om. În linii mari, acest model de procesare a limbajului preia cantități uriașe de date, caută tipare în ele, iar mai apoi, pe baza acestora, generează rezultate probabile statistic – imitând limbajul și gândirea umană, la o scară infinit mai mare. "Educate" în primă fază pentru a putea învăța să genereze texte asemănătoare celor învățate, prin anticiparea următorului cuvânt dintr-un pasaj, îmbunătățite an de an, modelele GPT au generat la sfârșitul anului trecut revelația Inteligenței Artificiale: ChatGPT ne permite să discutăm cu un computer, ca și cum am vorbi cu un om extrem de instruit, care ne dă răspunsuri la orice, ne scrie eseuri pe orice temă, face traduceri, calculează taxe și impozite. Testând ChatGPT, muncim voluntar pentru OpenAI La doar câteva zile după ce a fost lansat, ChatGPT a avut peste un milion de utilizatori. După o lună, în ianuarie 2023, numărul acestora avea să crească la peste 100 de milioane, oameni atrași din ce în ce mai mult, atât de publicitatea enormă, cât și de beneficiile oferite în mod gratuit. Însă gratuitatea chatbotului are și latura sa pragmatică, de vreme ce ChatGPT se deosebește de alți chatboți prin modelul de funcționare – cu cât primește mai mult feedback uman, cu atât înțelege, învață și își corectează greșelile. Astfel, de fiecare dată când un utilizator testează ChatGPT și raportează dacă un răspuns este sau nu adecvat, sau cere instrumentului să-și reformuleze răspunsul ținând cont de un element suplimentar, oferă sistemului posibilitatea de a se rafina cu fiecare nouă observație. Cu alte cuvinte, testând ChatGPT, lucrăm, în mod gratuit, pentru OpenAI. Elevii, demotivați să mai învețe? Pe 5 ianuarie, școlile publice din New York au interzis folosirea ChatGPT, Jenna Lyle, purtătoarea de cuvînt a departamentului de educație, declarând la vremea respectivă: "Acest instrument (...) nu dezvoltă abilități de gândire critică și de rezolvare a problemelor, care sunt esențiale pentru succesul academic și pe tot parcursul vieții". Pe 27 ianuarie, în Franța, Universitatea Science Po interzicea utilizarea ChatGPT, și a tuturor celorlalte instrumente bazate pe inteligența artificială, în cadrul universității, sancțiunile prevăzute pentru utilizarea acestora mergând pînă la excluderea studentului, atât din instituție, cât și din învățămîntul superior francez în ansamblu. Însă nu toți profesorii sunt de acord cu această măsură. "Interzicerea unui instrument nu i-a împiedicat niciodată pe elevi – care știu să ocolească perfect regulile – să-l folosească", afirmă Marie-Astrid Chauviré, profesoară de istorie și geografie, care aseamănă valurile produse azi de ChatGPT cu cele pe care le-a stârnit Google, în urmă cu cincisprezece ani: "Plagiatul a existat întotdeauna, ia doar forme noi. Practic, folosirea inteligenței artificiale nu este cu nimic mai înșelătoare decât atunci când părinții fac temele copiilor.". Viitorii șomeri ChatGPT au competențe intelectuale Potrivit unui studiu al companiei americane Resume Builder, publicat la sfârșitul lunii februarie, aproximativ 49% dintre firmele de peste Atlantic folosesc deja ChatGPT zilnic și, dintre acestea, 48% au declararat că productivitatea crescută datortită ChatGPT va putea periclita locurile de muncă. Printre profesiile care pot fi cel mai grav afectate se numără traducătorii, sociologii, creatorii de conținut, precum scriitorii sau jurnaliștii, cei care lucrează în relații publice, contabilii și matematicienii. La polul opus se numără agricultorii, sportivii, bucătarii, mecanicii, electricienii, frizerii și coafezele. Deși studiul atenționează că este vorba doar despre o simulare a ceea ce se poate întâmpla în Statele Unite, nu e vorba doar de simple speculații. Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a afirmat recent, într-un interviu acordat ABC News că el însuși este "puțin speriat" de aceste tehnologii și de impactul pe care acestea le-ar avea atât în piața muncii, cât și în alegerile politice, fiind capabile să răspândească propaganda și dezinformarea. Potrivit lui Altman, ChatGPT va "elimina un număr mare de locuri de muncă actuale". Dar a adăugat imediat: "Putem crea locuri de muncă mult mai bune. AI, în ceea ce privește îmbunătățirea vieții noastre, va fi cea mai mare tehnologie pe care omenirea a dezvoltat-o vreodată". Totuși, Altman e de acord că societatea umană are nevoie de timp pentru a se putea adapta noii tehnologii. Conținutul original, întotdeauna necesar. Sau nu? În ceea ce privește traducătorii, provocările tehnologiei nu sunt noi. De la apariția Google Translate, apoi a DeepL, concurența acestor instrumente e o îngrijorare constantă. Totuși, dacă pentru traducerile standardizate acestea s-au impus deja, pentru cele literare, înlocuirea gândirii umane va produce derapaje. Oliver Mannoni, traducător profesionist, a declarat, în acest sens, că niciodată nu poți face o traducere perfectă, însă un om poate dibui ironia, gravitatea unei situații, sau umorul: "O mașinărie, oricât ar fi de performantă, este incapabilă de toate acestea, nu poate înțelege un stil, o formă, un talent". În aceeași direcție, eliminarea unor meserii (precum jurnalismul sau creatorii de conținut, care implică, pe de o parte analiza și explicația unor evenimente, pe de alta, inventivitate) ar duce la o inevitabilă implozie a sistemului care stă la baza ChatGPT – să nu uităm că acesta funcționează pe baza textelor create de oameni. "Va exista întotdeauna o cerere pentru conținut creativ, original, care necesită perspectiva și înțelegerea unică a unui scriitor uman", răspunde chiar ChatGPT, la întrebarea dacă oamenii vor fi demotivați de acum încolo să mai scrie și să mai producă conținut. Chomsky: "Falsa promisiune a ChatGPT" Într-un articol publicat în The New York Times, "Falsa promisiune a ChatGPT", cunoscutul lingvist Noam Chomsky analizează limitarea sistemelor de limbaj, axându-se în mod special pe ChatGPT, susținând că mecanismele acestuia diferă profund de modul în care oamenii gândesc și folosesc limbajul. Potrivit lui Chomsky mintea umană nu e un motor statistic, ci un sistem inimitabil care, deși operează cu cantități mici de informații, caută să înțeleagă cauzele și efectele, pe baza cărora creează explicații. Inteligența artificială, axată pe descriere și predicție, nu poate oferi explicații cauzale, sau să distingă posibilul de imposibil. "Aceste programe au fost ovaționate ca fiind primele licăriri la orizontul inteligenței artificiale – însă momentul demult profețit, în care mințile mecanice depășesc creierul uman nu numai cantitativ în ceea ce privește viteza de procesare și dimensiunea memoriei, cît și calitativ în ceea ce privește înțelegerea intelectuală, creativitatea artistică și orice altă facultate specific umană, încă nu a venit (...). Oricât de utile ar fi aceste programe în anumite domenii (...), știm din știința lingvistică și din filosofia cunoașterii că ele diferă profund de modul în care oamenii raționează și folosește limbajul.". De ce mintea umană nu este ChatGPT Potrivit lui Chomsky, mintea umană nu e, precum ChatGPT, un motor statistic greoi pentru potrivirea tiparelor, saturată cu sute de terabiți de date, care extrapolează cel mai probabil răspuns conversațional sau cel mai probabil răspuns la o întrebare științifică" "Dimpotrivă, mintea umană e un sistem surprinzător de eficient și chiar elegant, care funcționează cu cantități mici de informații; nu caută să deducă corelații brute între punctele de date, ci să creeze explicații.". Lingvistul propune exemplul unui copil mic care, dobândind limbajul, dezvoltă - inconștient, automat și rapid, din date minuscule - o gramatică sofisticată de principii și parametri logici: "Această gramatică poate fi înțeleasă ca o expresie a unui «sistem de operare» înnăscut, instalat genetic, care dă oamenilor capacitatea de a genera propoziții complexe și lungi șiruri de gândire. Când lingviștii caută să explice de ce o anumită limbă funcționează așa cum funcționează, construiesc în mod conștient și laborios o versiune explicită a gramaticii pe care copilul o construiește instinctiv, cu minimum de informații. Sistemul de operare al copilului e complet diferit de cel al unui program de învățare automată.". Cel mai profund defect al acestor programe, susține lingvistul, este absența capacități de bază a oricărei inteligențe: să poată nu doar să descrie și să facă predicții, ci să și explice. De ce cade mărul? Dacă ții un măr în mână, și îi dai drumul, observi rezultatul și spui: "Mărul cade". Descrii ceea ce se întâmplă. Afirmând "Mărul va cădea dacă deschid mâna", faci o predicție. Însă o explicație include nu doar descriere și predicție, ci și conjecturi contrafactuale precum "Orice astfel de obiect ar cădea", adăugând o condiție suplimentară, "din cauza forței gravitaționale" sau "din cauza curburii spațiului- timp". Gândirea reală generează explicația cauzală: "Mărul nu ar fi căzut dacă nu ar fi fost forța gravitației". "Cheia învățării automate e descrierea și predicția; nu presupune mecanisme cauzale sau legi fizice. Desigur, orice explicație în stil uman nu e neapărat corectă; suntem failibili. Dar asta face parte din ceea ce înseamnă să gândești. Inteligența constă nu numai din conjecturi creative, ci și din critică creativă. Gândirea umană se bazează pe posibile explicații și corectarea erorilor, un proces care limitează treptat posibilitățile care pot fi luate în considerare în mod rațional. (...) În timp ce oamenii ajung la tipurile de explicații pe care le presupun raționale, sistemele de învățare automată pot învăța atât că pământul e plat, cât și că pământul e rotund. (...) ChatGPT și programele asemănătoare sunt incapabile să echilibreze creativitatea cu constrângerile raționale. Ele fie supragenerează (producând atât adevăruri, cât și falsități, susținând decizii etice și neetice deopotrivă) sau subgenerează (demonstrând neangajamentul față de orice decizie și indiferență față de consecințe).". Omenirea, prea tânără pentru AI Pe 29 martie, sute de experți, din întreaga lume, printre care și Elon Musk, au lansat un apel, cerând o pauză de șase luni în cercetarea și dezvoltarea Inteligenței artificiale, care ar putea depăși ChatGPT 4, invocând pericolul la care este expusă civilizația umană. "Ar trebui să lăsăm mașinile să ne inunde canalele de informare cu propagandă și minciuni? Ar trebui să automatizăm toate locurile de muncă, inclusiv cele care ne îmbogățesc spiritual? Trebuie să dezvoltăm minți non-umane care ar putea fi într-o zi mai numeroase, mai inteligente, dar și mai mai anacronice și să le permitem să ne înlocuiască? Ar trebui să riscăm să pierdem astfel controlul asupra civilizației noastre?", se putea citi în apel. Citește și: Orice telefon poate fi ascultat iar datele aflate în acesta, accesate de la distanță, fără instalarea unui soft pe aparat. Cine se poate proteja și cum Printre altele, experții solicită înființarea unor sisteme de securitate, inclusiv noi autorități de reglementare dedicate supravegherii sistemelor inteligenței artificiale și instituții capabile să gestioneze "perturbările economice și politice dramatice (în special amenințarea democrației) pe care IA le va provoca". Yoshua Bengio, unul dintre semnatarii apelului, și-a exprimat îngrijorarea în timpul unei conferințe de presă: "Nu cred că societatea e pregătită să facă față acestei tehnologii, existând un potențial de manipulare care ar putea pune în pericol democrațiile. (...) Trebuie să facem o pauză, pentru a încetini această cursă comercială (...) cum am făcut-o și în cazul armelor nucleare.".

Ramona Emilian

Buncăr anti-atomic pentru elita Moscovei, construit de urgență lângă spitalul exclusivist al Kremlinului

Acuzațiile de agresiune sexuală împotriva trupei Rammstein: nu există plângeri oficiale, nu există dovezi, dar au apărut primele consecințe - modificări la concerte, contracte reziliate

De ce l-au ales turcii pe Erdoğan? Pentru că vor un tătuc care să le ofere stabilitate religioasă și politică, dar și o distanță confortabilă față de valorile occidentale

Criză profundă în educație în toată Europa, zeci de mii de posturi sunt neocupate în fiecare țară a UE. Principalele motive: salariile mici, lipsa de respect, agresivitatea elevilor și părinților

Cine e Prigojin: tâlhar violent din adolescență, pușcăriaș, investitor în hot-dogi în anii '90 și proprietar de restaurant cu strip-tease la Sankt Petersburg unde venea și tânărul Putin

Dezmăț pe cheltuieli publice pentru funcționari în Franța, Spania, Germania: avantaje fiscale enorme, pensii uriașe, posturi garantate pe viață

"Gandhi" Kemal Kılıçdaroğlu, omul care-l poate detrona pe Erdoğan, "revoluționarul liniștit" vizat de mai multe tentative de asasinat

Ucigașii ruși din închisori care au fost recrutați de Wagner și au supraviețuit în Ucraina s-au întors acasă ca "eroi". Unul din ei a ucis din nou

De ce sunt veseli Ciucă și Ciolacu în privința PNRR: România poate obține lejer o renegociere a Planului, cum au făcut deja Italia, Germania, Franța. Berlinul refuză chiar reforma pensiilor

Unde se duc rușii când se duc să scape de războiul lui Putin? Majoritatea au invadat țările vecine, provocând angoasa unei cuceriri lente. Mii de rusoaice, turism de naștere în Argentina

Pensiile speciale, răspândite în toată UE. Unele din cele mai generoase state (Franța, Germania, Belgia, Portugalia) au zeci de tipuri de pensii plătite regește. Oficial, se vrea reformă și acolo

Vecinii Ucrainei s-au înecat singuri cu cerealele exportate de Kiev: pentru că erau ieftine, au preferat să le cumpere local în loc să le asigure doar tranzitul către Africa

Cărți occidentale ajung în Rusia în ediții... povestite din cauza sancțiunilor. Rușii plâng după Stephen King și prințul Harry

Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin

Viitorii șomeri ChatGPT: vor dispărea multe meserii pentru care este nevoie de competențe intelectuale. Meseriile bazate pe competențe fizice, ferite de risc

Ultima oră

Papahagi spune de ce s-a retras: „Nu vreau să intru în dușmănia dintre Ilie Bolojan și Nicușor Dan”

Date catastrofale de la INS: inflația a urcat spre 11%, salariul mediu a scăzut, pensiile, mai mici

O fabrică din România, singura din lume care produce anumite componente pentru aeronavele Airbus

Oana Gheorghiu se autodenunță: „Sunt vinovată de «decredibilizarea justiției»”

România va avea creștere economică zero în 2026, estimează Banca Mondială

Papahagi anunță că se retrage din guvernul Tomac: crezuse că partidele vor accepta soluția Dan

Rusia vânează în România presupuși infractori pe care să-i trimită pe front în Ucraina

Canalizare privată lăsată de izbeliște la multe blocuri noi, cumpărătorii habar n-au

Liderii PSD, revoltați că doar Grindeanu și-a promovat oamenii, nu vor să voteze guvernul Tomac - surse

Strategia excelentă a AUR: neconflictual, în timp ce „pro-occidentalii” se bat între ei

Olguța Vasilescu, conduri de aproape 900 de euro la inaugurarea unui magazin cu prețuri reduse

Cum a fost stors Complexul Energetic Oltenia sub conducerea lui Dan Plaveti, acum CEO la Hidroelectrica - document oficial

Danileț consideră că Bolojan sau Nicușor Dan ar trebui să sesizeze CCR după listele negre ale CSM

Savonea și CSM, acuzați de fraudă: judecătorii nu și-au asumat listele negre cu politicieni, oengiști și jurnaliști

Fără precedent: CSM face lista neagră a politicienilor USR și PNL care și-ar fi permis să denigreze Justiția