Ramona Emilian

7300 articole

UE a cumpărat 4,6 miliarde de doze de vaccin anti-COVID, câte zece pentru fiecare locuitor al blocului comunitar. S-au folosit 20%. Restul de 80%: fie donate țărilor sărace, fie distruse

UE, excedent enorm de vaccinuri anti-COVID. Țările bogate, precum SUA, Canada, Marea Britanie și blocul Uniunii Europene, au investit cele mai multe fonduri publice în cercetarea și dezvoltarea vaccinurilor COVID-19. A existat și o condiție: aceste țări urma să fie primele care să primească vaccinurile. S-au semnat, așadar, acorduri de cumpărare anticipată. Aceste acorduri implicau și riscuri: nu se știa care dintre producători va putea livra un vaccin și când. Contractele erau private, iar guvernele au primit diferite intervale de timp, în funcție de investiții. Unii producători au precizat că dozele vor putea fi distribuite la începutul lui 2021, în timp ce alții au fost mai vagi, indicând chiar sfârșitul anului 2022. Buluceala pentru vaccin din 2020 Ceea ce a îngreunat sarcina guvernelor de a stabili niște așteptări realiste. A fost și cazul scandalului iscat în Canada. În 2020, țara semnase un acord cu Moderna, în luna august, pentru 20 de milioane de doze, cu o opțiune pentru alte 36 de milioane. La scurt timp după, Statele Unite au anunțat că au semnat un acord pentru până la 500 de milioane de doze. Marea Britanie și Uniunea Europeană și-au anunțat propriile acorduri în luna noiembrie. În luna decembrie 2020, Moderna a declarat că primele sale 20 de milioane de doze vor merge în Statele Unite iar politicienii canadieni au fost acuzați că și-au lăsat țara să-și piardă locul. Nu era însă cunoscut faptul că, pentru a primi sprijinul financiar din SUA, Moderna le promisese americanilor primele doze. În prezent, la aproape trei ani de la semnarea primelor contracte privind livrările de vaccin anti-COVID, multe din aceste țări, atât din Uniunea Europenă, cât și în afara ei, se confruntă cu stocuri excesive de vaccinuri anti-COVID. Pe de o parte, sunt nevoite să distrugă dozele deja existente, pe de alta, sunt legate în continuare de contractele cu producătorii, care le suplimentează stocurile, deja prea pline. Numai în 2021, surplus de un miliard de doze Acordurile de precomandă semnate chiar înainte ca vaccinurile să fie aprobate au dus la o suprasaturare de achiziții. Guvernele s-au trezit cu o cantitate de doze care depășeau necesarul vaccinării populațiilor. Astfel, dozele pentru care Uniunea Europeană semnase contracte ar fi ajuns pentru vaccinarea completă a rezidenților de două ori. Marea Britanie și Statele Unite ar fi putut face acest lucru de patru ori, iar Canada, de șase ori. Potrivit unui raport, Australia, Canada, Japonia, Regatul Unit, SUA și Uniunea Europeană au achiziționat, în 2021, un surplus de peste un miliard de doze. UE, excedent enorm de vaccinuri anti-COVID În 2020, Comisia Europeană a negociat acorduri de achiziție anticipată cu o serie de producători de vaccinuri pentru a-și asigura dreptul de a cumpăra un anumit număr de doze de vaccin într-un anumit interval de timp, în schimbul finanțării unei părți din costurile inițiale ale producătorilor. Până la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2020, Comisia ajunsese la un acord cu șase producători de vaccinuri vizând achiziția unui volum de până la două miliarde de doze. Pentru o populație a blocului comunitar de aproximativ 447,7 million de persoane (inclusiv copii). Grosso modo, chiar dacă ar fi primit câte trei doze (deși printre producători s-a numărat și compania Johnosn&Johnosn, al cărei vaccin necesita doar o doză), chiar dacă ar fi fost vaccinați copiii mici și adolescenții, Uniunea Europeană ar fi avut nevoie de mai puțin de 1,5 miliarde de doze. Zece doze pentru fiecare locuitor Totuși, la vremea semnării acordurilor de precomandă, nu era sigur care furnizor va putea livra un vaccin aprobat și când. În plus, nu se putea cunoaște amploarea pandemiei. În total, din 2020 și până în prezent, Uniunea Europeană a achiziționat 4,6 miliarde de doze pentru cei 447 de milioane de locuitori. Adică aproape zece doze pe locuitor. Costul total al contractelor este estimat la 71 de miliarde de euro. Deși a donat sute de milioane de doze țărilor sărace, stocurile sunt încă pline, iar milioane de doze, pe cale să expire. Până la sfârșitul anului 2023, UE așteaptă să mai primească alte 1,8 miliarde de doze. Multe doze, puțină transparență Datele Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor arată că vaccinările s-au oprit în Europa, pe măsură ce amenințarea coronavirusului a scăzut. În Uniunea Europeană, al treilea rapel a fost administrat doar pentru 1,7% din populația adultă. Dar, din cauza contractelor obligatorii semnate în apogeul pandemiei, guvernele țărilor membre ale Uniunii sunt blocate să cumpere în continuare, în mod regulat, noi doze de vaccin. Doar compania Pfizer a declarat că 450 de milioane de doze sunt programate pentru livrare în acest an. Implicarea personală a președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen, în asigurarea celui mai mare contract de vaccin din Europa, pentru până la 1,8 miliarde de doze de vaccin BioNTech/Pfizer, a fost pusă sub semnul întrebării de New York Times, în 2021. Jurnaliștii au publicat un articol în care dezvăluiau că aceasta a schimbat mesaje personale cu șeful executivului Pfizer, Albert Bourla, în perioada premergătoare acordului. În urmă cu aproape un an, Polonia a declarat că va înceta unilateral să mai plătească pentru aceste doze. Ministrul polonez al Sănătății, Adam Niedzielski, a cerut Comisiei Europene să explice cum au fost încheiate contractele care au condiționat până la urmă statele membre să achiziționeze în continuare doze de vaccin. De atunci, s-a format o coaliție de țări din Europa de Est și Centrală pentru a susține un nou acord, argumentând că pandemia a intrat într-o nouă etapă în care este nevoie de mai puține vaccinuri, iar războiul din Ucraina pune deja în dificultate finanțele publice. Germania mai are 120 de milioane de doze. Și va mai primi Germania a comandat un total de 672 de milioane de doze de vaccin corona de la începutul pandemiei. Raportate la numărul populației, au fost comandate opt doze de vaccin pentru fiecare rezident din Germania, de la sugari până la bătrâni. Până în prezent, în Germania s-au aruncat 83 de milioane de doze de vaccinuri împotriva coronavirusului. Costul aproximativ al pierderilor e de 1,6 miliarde de euro. Germania mai are în stoc 120 de milioane de doze neutilizate, și așteaptă să primească o tranșă nouă de doze, deși vaccinarea s-a oprit. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Sănătății din țară, Germania a distrus 54 de milioane de doze de vaccin COVID-19 până la sfârșitul anului 2022 și alte 29 de milioane în primul trimestru al anului 2023. Însă ministerul nu a furnizat cifre privind deșeurile pentru al doilea trimestru al acestui an și, de asemenea, a subliniat că statele federale și furnizorii de asistență medicală nu sunt obligați să raporteze deșeurile de vaccinuri. Potrivit unui răspuns solicitat de POLITICO, „Volumul total al dozelor totale de vaccin COVID-19 eliminate achiziționate de Republica Federală Germania nu poate fi cuantificat”. Deși ministerul nu a furnizat o defalcare a tipului de vaccinuri neutilizate, a spus că din cele 29 de milioane de vaccinuri care expiraseră până la sfârșitul primului trimestru al anului 2023, 5 milioane erau Moderna, 18 milioane erau BioNTech/Pfizer, iar alte 6 milioane au fost Novavax. Franța mai are 47 de milioane de doze În Franța, Direcția Generală a Sănătății a susținut că are „un stoc strategic” de aproape 47 de milioane de doze. „Pe măsură ce criza a progresat, Ministerul Sănătății s-a asigurat că își adaptează în mod regulat strategia de aprovizionare cu vaccinuri pentru a limita distrugerea dozelor”, adaugă DGS. Acest lucru a dus în special la „renegocieri ale contractelor cu producătorii de vaccinuri” sau chiar „prelungiri ale expirărilor anumitor vaccinuri”. Dar cu privire la numărul de doze precomandate pentru lunile următoare, DGS a refuzat să răspundă, explicând că numărul dozelor de vaccin pe care Franța le va achiziționa în 2023 depinde de „angajamentele contractuale inițiale și de proiecția volumului de doze necesare pentru următoarele campanii”. Și în ceea ce privește numărul dozelor expirate, numărul este vag. Potrivit DGS, Franța ar fi trebuit să arunce anul trecut 3,6 milioane de doze. Toate țările europene au vaccinuri expirate În întreaga lume, peste 240 de milioane de doze de vaccinuri expirate au fost aruncate, doar anul trecut. În Suedia, presa relatează că aproape 8,5 milioane de doze de vaccin Covid au fost aruncate. Costul estimat este de 1,5 miliarde de coroane suedeze (aproximativ 136 de milioane de euro). În Spania, la sfârșitul anului 2022, aproximativ 14 milioane de doze de vaccinuri anti-Covid a trebuit să fie distruse, din cauza expirării. În Austria, din cele 20,9 milioane de doze de vaccin aflate în stoc, aproximativ o cincime a expirat, iar alte 9,9 milioane de doze de vaccin vor expira în curând. Ministerul a cheltuit până acum 27.385,95 euro pentru eliminarea dozelor expirate. În prezent, alte 6,8 milioane de doze de vaccin au ajuns în stoc. În Belgia, anul acesta aproximativ 3,5 milioane de doze de vaccinuri Covid-19 trebuie distruse, potrivit ministerului federal al sănătății. În afara Uniunii Europene, Elveția a distrus deja 14 milioane de doze de vaccin. În Marea Britanie, Guvernul a raportat că aproape șapte milioane de doze de vaccin COVID-19 au fost înregistrate ca irosite, expirate sau deteriorate, începând cu iulie 2022.

Eveniment

De ce merge Iohannis în Dubai, la cel mai luxos și controversat summit climatic din istorie. Biden și Papa Francisc și-au anulat participarea după scurgeri despre agenda secretă comercială

Iohannis, în Dubai la luxosul COP28. Statul petrolier Dubai găzduiește cea mai mare conferință climatică din toate timpurile: peste 70.000 de invitați. Considerată cea mai importantă conferință privind clima de la reuniunea de la Paris din 2015, este și cea mai controversată. Liderul summit-ului, sultanul Ahmed al-Jaber, nu este doar ministrul industriei Emiratelor Arabe Unite, ci și șeful Companiei Naționale de Petrol Abu Dhabi. Citește și: VIDEO Imagini penibile cu Iohannis în Tanzania: șefa de protocol îi culege scamele la primirea oficială, figura președintelui flutură pe un banner în aer liber, niște păuni țipă la poza oficială Pe 27 noiembrie, o scurgere de informații a ajuns în presă: Emiratele Arabe Unite au plănuit să încheie, în cadrul COP28, acorduri privind afacerile cu petrol și gaze. În aceeași zi, Casa Albă a anunțat că președintele Joe Biden nu va participa la summit. Pe 28 noiembrie, Papa Francisc și-a anulat participarea. Temele COP28 trimit la angajamentele de la Paris Temele principale ale COP28: rezultatele angajamentelor luate la Paris în 2015, combustibilii fosili, și promovarea tehnologiilor ecologice. Primul obiectiv al COP28: bilanțul angajamentelor de reducere a emisiilor de CO2 luate în 2015 la Paris, când s-a fixat obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5°C. Al doilea punct major al COP28: consumul de petrol și afacerile cu combustibilii fosili. Mizele sunt însă enorme: 80% din energia lumii este furnizată astăzi de combustibili fosili precum cărbunele, petrolul sau gazele, care generează o mare parte din emisiile de CO2. Delegații vor trebui, de asemenea, să discute și despre reducerea emisiilor de metan, un gaz cu efect de seră. La Glasgow în 2021, statele s-au angajat să-și reducă emisiile cu 30%: Statele Unite și Uniunea Europeană au adoptat deja reglementări în acest sens, fără a fi urmate până în prezent de alți poluatori majori. Citește și: Modelul de turism prezidențial al lui Iohannis este președintele german Frank-Walter Steinmeier, proaspăt întors dintr-un turneu african. Steinmeier, însă, are un rol decorativ Un alt aspect, pe care președinția COP28 dorește în mod deosebit să-l evidențieze: folosirea tehnologiilor împotriva schimbărilor climatice. Președintele, sultanul Ahmed al-Jaber, este și co-fondator al companiei de stat Masdar, care vrea să ajungă „cea mai mare companie de energie regenerabilă din lume până în 2030”. Masdar e activ deja în peste 40 de țări și construiește parcuri solare uriașe. Compania dorește să aibă 100 de gigawați de energie regenerabilă, la nivel global, până în 2030, o cifră de două ori mai mare decât planurile de expansiune globală ale celui mai mare eco-investitor din Germania, RWE. Sultanului Ahmed al-Jaber i s-a cerut demisia Decizia Națiunilor Unite de a alege Dubai ca gazdă pentru Conferința Mondială privind Clima din acest an a provocat critici vehemente. În primul rînd a fost vizat sultanul Ahmed al-Jaber, liderul conferinței. Acesta nu este doar ministrul industriei al Emiratelor Arabe Unite, ci și șeful Companiei Naționale de Petrol, ADNOC. Tasneem Essop, directoarea executivă a Climate Action Network, cea mai mare rețea globală de organizații ale societății civile care luptă împotriva crizei climatice, a cerut imediat demisia acestuia din funcția de CEO al Companiei Naționale de Petrol Abu Dhabi. Essop a invocat conflictul de interese. Pe de altă parte, sultanul al-Jaber a avut susținători puternici, datorită faptului că e și un promotor al tehnologiilor care combat schimbările climatice. Olandezul Yvo de Boer, fost secretar general al Secretariatului Națiunilor Unite pentru Schimbările Climatice (UNFCCC), a afirmat că al-Jaber a fost forța motrice din spatele înființării Agenției Internaționale pentru Energii Regenerabile (IRENA) la Abu Dhabi. „Acest lucru îi conferă înțelegerea, experiența și responsabilitatea de a face COP28 ambițioasă, inovatoare și axată pe viitor”, a declarat acesta. Apelurile publice pentru demisia sultanului din funcția de CEO al ADNOC nu au avut nici o urmare. Între timp, ADNOC a continuat cu planurile de a-și dubla capacitatea de producție de petrol de la 2,7 milioane de barili de petrol pe zi în 2021, la 5 milioane până în 2027. Criticile s-au îndreptat și către numărul record de participanți: 70.000. Un festival șic, mai degrabă decât un summit, au comentat jurnaliștii germani care au observat că doar o mică parte dintre cei care participă la summit negociază cu adevărat măsuri concrete împotriva încălzirii globale. Cei mai mulți participanți sunt acolo pentru a se bucura de luxul cu care sunt primiți, ignorând că avioanele pe care le-au folosit contribuie la încălzirea globală. Agenda secretă de vânzare de petrol Ca parte a pregătirilor pentru conferință, echipa COP28 a Emiratelor Arabe Unite a organizat o serie de întâlniri cu reprezentanți ai guvernelor din întreaga lume. În urma unei scurgeri de informații, briefing-urile acestor întâlniri au ajuns în posesia BBC. Potrivit documentelor, Emiratele Arabe Unite au plănuit să-și folosească rolul de gazdă al COP28 ca oportunitate de a încheia noi acorduri cu petrol și gaze. Documentele, obținute de jurnaliști independenți de la Centre for Climate Reporting au fost verificate de BBC. Briefieng-urile au fost pregătite pentru Dr. Jaber, CEO atât al ADNOC, cît și al Masdar. Potrivit acestora, la întâlnirile programate urma să fie discutate interese comerciale cu reprezentanți ai aproape 30 de țări. Peste o duzină dintre aceștia, contactați de BBC, nu au vrut să comenteze. Ații au negat că au discutat despre interese comerciale, în ciuda temelor de discuție programate în briefing-urile întâlnirilor; alți cinci au spus că nu au avut loc întâlnirile. Printre temele de discuții au existat propuneri de acorduri privind combustibilii fosili cu 15 națiuni. În briefing-ul întâlnirii cu China se menționa că ADNOC e „dispusă să evalueze, în comun, oportunitățile internaționale de gaz natural lichefiat în Mozambic, Canada și Australia”. Într-un alt briefing se sugerează să i se spună unui ministru columbian că ADNOC „e pregătită” să ajute Columbia să-și dezvolte resursele de combustibili fosili. Există asemenea „teme de abordat”, prin care ADNOC își exprimă dorința de a colabora cu guvernele pentru a dezvolta proiecte pentru combustibili fosili, pentru alte 13 țări, inclusiv Germania și Egipt. Interese comerciale și pentru Masdar Briefing-urile arată, de asemenea, că Emiratele Arabe Unite au pregătit abordări privind oportunități comerciale și pentru compania sa de stat de energie regenerabilă, Masdar. Acestă temă urma să fie abordată inclusiv cu Regatul Unit, Statele Unite, Franța, Germania, Țările de Jos, Brazilia, China, Arabia Saudită, Egipt. și Kenya. În briefing-ul întâlnirii cu ministrul brazilian al Mediului era menționată solicitarea unui ajutor pentru „asigurarea alinierii și a aprobării” ofertei făcute de ADNOC celei mai mari companii de procesare a petrolului și gazelor din America Latină, Braskem. La începutul lunii noiembrie, ADNOC făcuse o ofertă de 2,1 miliarde de dolari (1,7 miliarde de lire sterline) pentru a cumpăra un pachet cheie. În briefing-ul întâlnirii cu Germania era pregătită asigurarea ADNOC către guvern: „Suntem pregătiți să continuăm aprovizionarea cu GNL”. De asemenea, ADNOC urma să sugereze națiunilor producătoare de petrol din Arabia Saudită și Venezuela că „nu există nici un conflict între dezvoltarea durabilă a resurselor naturale ale oricărei țări și angajamentul acesteia față de schimbările climatice”. Echipa din Emiratele Arabe Unite nu a negat folosirea întâlnirilor COP28 pentru discuții de afaceri, însă a spus că „întâlnirile private sunt private”, refuzând să comenteze ce s-a discutat în cadrul reuniunilor. Încercarea de a face afaceri în timpul procesului COP este însă o încălcare gravă a standardelor de conduită, stabilite de ONU. Potrivit lui Manuel Pulgar-Vidal, șeful summitului COP20 din Peru din 2014, „Dacă orice președinte al COP încearcă să obțină un anumit interes, inclusiv comercial, asta ar putea însemna eșecul COP”. Biden și Papa Francisc nu mai merg la COP28 Pe 27 noiembrie, Casa Albă a anunțat că președintele Joe Biden nu va participa la COP28, declarând însă că va trimite o echipă de specialiști: emisarul John Kerry, consilierul pentru climă Ali Zaidi și consilierul pentru energie curată John Podesta. „Deși nu avem actualizări de călătorie pentru președinte în acest moment, administrația așteaptă cu nerăbdare o COP28 robustă și productivă”, a declarat purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Angelo Fernández Hernández. Papa Francisc, un cunoscut avocat al protecției mediului, urma să fie primul pontif care a participat la un COP al ONU de la începutul procesului în 1995. Pe 28 septembrie, în urma recomandărilor medicilor săi, Papa Francisc și-a anulat călătoria planificată la Dubai. Pe 30 noiembrie, acesta a ieșit în public, surâzător și glumeț. „După cum bine vedeți, sunt în viață”, a declarat acesta, motivându-și încă o dată absența de la COP28: „Motivul este că acolo este foarte cald și trecem de la căldură la aer condiționat. Și asta în starea bronhiilor mele (nu este recomandat). Slavă Domnului că nu a fost pneumonie”. Iohannis, în Dubai la luxosul COP28 Recepția oficială organizată la Cotroceni de Ziua Națională a României începe la ora 14.00, mai devreme cu câteva ore față de alți ani. Klaus Iohannis, care în 23 noiembrie s-a întors din turneul de zece zile în Africa, unde a fost cu Carmen Iohannis, va pleca apoi în Dubai, pentru patru zile. Administrația prezidențială a anunțat că Iohannis se va afla în Dubai în perioada 2-4 decembrie, pentru a pareticipa la cea de-a 28-a Conferință a Statelor parte la Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (COP28). Potrivit comunicatului prezidențial, Iohannis va susține un discurs de trei minute și va participa la un forum despre inovație sustenabilă.

Eveniment

Cei mai corupți magistrați din Europa, românii și italienii, au și cele mai mari salarii (comparativ cu salariul mediu național). În Germania, mulți judecători au o a doua slujbă

Magistrații români, cele mai mari salarii. Potrivit unui raport al Comisiei Europene privind justiția din UE, cele mai mari salarii ale magistraților, comparativ cu salariul mediu național, sunt în două țări. Magistrații români, cele mai mari salarii Este vorba de Italia și România, iar cele mai mici, în Germania. În Franța, unde renumerația magistraților lor nu a mai fost majorată de peste douăzeci de ani, a fost anunțată recent o creștere salarială fără precedent: peste o mie de euro în plus pentru un magistrat debutant. Citește și: Pensiile speciale ale magistraților au depășit borna de 22.000 de lei pe lună. Majorare medie de 200 lei într-o lună, în timp ce pensiile obișnuite au crescut cu un leu În același timp, Hexagonul se confruntă cu unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria Justiței: ministrul Eric Dupond-Moretti este acuzat că ar fi abuzat de funcţia sa. Acesta a inițiat mai multe anchete contra magistraților. În Italia, scandalurile legate de incompetența și corupția din justiție sunt la ordinea zilei. În Germania, judecătorii sunt criticați pentru că își iau un al doilea job. Italia: 137.700 de euro brut pe an În perioada stagiaturii, un judecător italian primește un salariu brut de aproximativ 22.766 euro pe an. Acesta crește considerabil pe măsură ce judecătorul devine titular și avansează în carieră. La fiecare patru ani, judecătorul e supus unor evaluări profesionale, iar salariul îi este mărit. Citește și: Judecătoarea Pivniceru, primă de pensionare de 30.000 de euro. Pensia anuală, aproape 400.000 de lei. Alți judecători cer aceeași primă în instanță După aproape 30 de ani de carieră, salariul de bază ajunge la 74.417 euro. Însă este suplimentat atât cu al treisprezecelea și al paisprezecelea salariu, cât și cu diferite indemnizații suplimentare. Astfel, salariul unui magistrat în Italia ajunge la aproximativ 137.700 de euro brut pe an. Om de afaceri rus, evadare din arest la domiciliu În luna aprilie, Ministrul Justiției, Carlo Nordio, a demarat proceduri disciplinare împotriva a trei judecători de la Curtea de Apel din Milano, acuzându-i de „neglijență gravă și impardonabilă”. Judecători vizați au acordat, în noiembrie 2022, arest la domiciliu unui antreprenor rus, Artem Uss. Omul de afaceri era căutat în SUA pentru presupusă spălare de bani și încălcarea sancțiunilor impuse Rusiei. Citește și: Prima de pensionare a magistraților, echivalentă cu șapte salarii, criticată chiar de un judecător: Legal, trebuie respinse cererile de acordare a acestei prime Artem Uss a fost arestat pe 17 octombrie, anul trecut, la Malpensa și a petrecut câteva luni în închisoare. Cei trei judecători ai Curții de Apel din Milano, Monica Fagnoni, Micaela Curami și Stefano Caramellino au decis, pe 21 martie, că acesta poate fi plasat în arest la domiciliu în Basiglio, în zona Milano. De aici, Uss a evadat în ziua următoare, pe 22 martie 2023. Câteva săptămâni mai târziu, acesta ajunsese în Rusia. Magistrați corupți După ce ministrul Carlo Nordio a inițiat procedurile disciplinare contra judecătorilor responsabili, Asociația Națională a Magistraților a reacționat, afirmând că Nordio își depășește atribuțiile și limitează, prin acest demers, „independența magistraților”. Scandalul vine la mai puțin de un an după clasarea dosarului Palamara, etichetat de presa italiană drept unul dintre cele mai grave din istoria justiției italiene. Citește și: Lăcomie extremă a magistraților pensionari speciali: vor și bonus de pensionare, echivalentul a șapte salarii, au dat instanțele în judecată Dosarul a fost deschis în 2019, când Luca Palamara, prim-procuror atunci al parchetului de la Roma, a fost acuzat de corupție. Palamara a fost acuzat că a solicitat și a intermediat angajări în cadrul CSM, în schimbul unor sume mari de bani, și că a influențat rezultatele mai multor anchete și sentințe. Verdictul a fost pronunțat în luna mai, 2022. Deși ancheta a vizat sute de magistrați din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, procurorul general al Curții de Casație a cerut doar 29 de acțiuni disciplinare, care au dus la 20 de rechizitorii și 14 sancțiuni. Cel mai emblematic caz al acestui proces o privește pe Anna Canepa, procurorul parchetului național antimafia și antiterorism. În ciuda dovezilor că a intervenit pe lângă Palamara (convorbiri telefonice și mesaje), pentru a numi un coleg la conducerea parchetului Savona și numirea altuia la direcția antimafia, Canepa nu a fost supusă niciunei măsuri disciplinare. Procurorul Giovanni Salvi a ieșit la pensie două luni mai târziu, pe 9 iulie. Salariile din Franța, aproape ca în România Un magistrat în Franța își începe stagiul primind un salariu de 2.300 de euro net pe lună. După șapte ani de practică, remunerația se ridică la aproximativ 3.500 de euro net pe lună. La sfârșitul carierei, venitul lunar ajunge la 7.000 de euro pentru cele mai înalte funcții. Salariile variază, însă, în funcție de grad și vechime. Citește și: Viața de lux a șefului CCR, Marian Enache: 9.000 de euro lunar (300 de euro pe zi) – cheltuieli, plus economii de aproape 6.000 de euro pe lună. Totul, din bani publici: salariu, pensii speciale, sporuri Astfel, un magistrat de gradul I are un salariu brut cuprins între trei și cinci mii de euro, iar un magistrat de gradul II, între două și trei mii de euro. Primul președinte al Curții de casație are un salariu brut de 7.052 de euro. Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Casație primește 6.433 euro brut. Președintele de cameră de la Curtea de Casație, 6.433 euro. Pe lângă aceste salarii brute, magistrații primesc și diverse indemnizații: costuri de transport, alocație pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, indemnizație de locuință, alocația pentru folosirea unei limbi străine. Război ministru - magistrați la Paris Recent, salariile magistraților au fost mărite, astfel încât salariul unui debutant va crește cu 1.346 de euro. Decizia a fost anunțată de Éric Dupond-Moretti pe 12 septembrie 2022, și a fost interpretată ca o împăcare cu magistrații. Dupond-Moretti inițiase în 2020 o serie de investigații contra acestora, ceea ce a dus la o creștere fără precedent a procedurilor disciplinare. Potrivit celui mai recent raport al Consiliului Superior al Magistraturii, în comparație cu deciziile disciplinare luate în ultimii ani de CSM (șapte în 2017, două în 2018 și cinci în 2019), în 2021 au existatat 17 asemenea măsuri disciplinare. Citește și: Șeful CCR, Marian Enache, moșier la marginea Bucureștiului: mii de metri pătrați de teren în comune de lux, lângă pădure. Enache câștigă 15.000 EUR lunar din salariu și pensii speciale Sancțiunile disciplinare îndreptate contra magistraților pornesc de la mustrare și retragerea anumitor beneficii, până la excluderea temporară, cu privare parțială sau totală de salariu și revocare. Ministrul Dupond-Moretti a fost însă acuzat că a abuzat de funcția sa de ministru pentru a-și regla conturile cu magistrații. În prezent este judecat de Curtea de Justiție. Dacă va fi declarat vinovat, riscă până la cinci ani de închisoare și o amendă de 500.000 de euro. Slujbele part-time ale magistraților afectează justiția Salariile magistraților germani sunt printre cele mai mici din statele Uniunii Europene. Salariul mediu anual al unui judecător este de 63.900 de euro, însă, în funcție de grad și de indemnizații, acesta poate ajunge la o sumă de aproximativ 100 de mii de euro pe an. Limita superioară este de 122.692 de euro anual. Subfinanțarea sistemului judiciar din Germania a fost criticată de Comisia Europeană. În raportul privind statul de drept în Uniunea Europeană, Comisia a recomandat Republicii Federale o finanțare mai bună a sistemului, inclusiv mărirea salariilor judecătorilor și procurorilor. Din cauza salariilor mici, judecători de la cele mai înalte instanțe din Germania își iau un al doilea job, part-time. Un număr considerabil de judecători din Germania predau la universități, scriu lucrări academice și susțin prelegeri în seminarii private. Criticii acestor practici se plâng însă că judecătorii care lucrează și în alte părți pun în pericol independența justiției, job-urile part time venind în detrimentul îndatoririlor lor obișnuite. Potrivit unei anchete WELT, judecătorii de la Tribunalul Federal de Finanțe din München au câștigat în medie, anual, din aceste job-uri part time, 26.788 de euro, venit suplimentar, anual. Cel mai întreprinzător judecător a încasat aproape 108.000 de euro (cam cât salariul obișnuit) din aceste job-uri part-time.

Internațional

Restaurări de coșmar în Europa: ciment scrijelit în loc de piatră, imobile demolate, vopsea fluorescentă pe statui medievale. Amenzi de milioane de euro și închisoare în UE

Restaurările europene de coșmar, sancționate drastic. Peste un pod medieval din Franța a fost turnat ciment. Mai apoi, un muncitor a desenat, pe cimentul ud, linii care să imite piatra. În Germania, demolarea unui monument istoric a revoltat locuitorii din München, iar amenzile s-au înăsprit: cinci milioane de euro și închisoare pentru deteriorarea monumentelor istorice. În Spania, Asociația restauratorilor de artă este îngrozită de numărul record de opere de artă distruse din cauza restaurărilor dezastruoase. Totuși, unele dintre acestea au ajuns chiar să atragă turiști. În Italia, Venus și Marte au primit „proteze” politice. Ciment scrijelit pe pod medieval În luna mai, în Franța, Podul Saint-Blaise (Najac, Aveyron), monument istoric clasificat, a fost deteriorat în urma unui exercițiu militar. Vehiculele blindate i-au distrus o bună parte din piatra și cărămida din construcția originară. Citește și: Bojdeuca lui Creangă din Iași era din lemne și lut. A devenit din ciment încă din 1984, după prima restaurare Podul, construit între 1259 și 1274, a intrat într-un proces de restaurare. Lucrările, comandate de primărie, au început și s-au încheiat rapid: au durat nouă zile, în loc de 20, cât era prevăzut în contract Însă, când podul a fost redeschis, locuitorii au fost șocați să vadă că porțiunea avariată a fost acoperită cu ciment, peste care cineva trasase, manual, niște linii care imitau piatra. Primarul din Najac, Gilbert Blanc, s-a declarat dezamăgit, iar reprezentanții Bâtiments de France au evaluat amploarea dezastrului. Concluzia: totul trebuia refăcut. Armata a plătit despăgubirile Comanda de refacere a lucrării a fost dată aceleiași companii. Monumentul a fost recondiționat, după două luni, respectând de data aceasta planurile inițiale. Nu au fost făcute publice nici numele companiei, nici costurile lucrărilor. Se știe doar că Armata franceză a plătit o parte din despăgubirea pentru noul șantier. În Franța, distrugerea, deteriorarea sau deteriorarea unei clădiri sau a unui obiect mobil clasat sau înregistrat ca monument istoric constituie infracțiune pedepsită de codul penal. Pedeapsa maximă prevăzută este de șapte ani închisoare și amendă de 100.000 de euro, putând fi majorată la zece ani închisoare și de 150.000 de euro. Casa Ceasornicarului, demolată cu excavatorul „Șoc pentru München: proprietarul Uhrmacherhäusl nu este condamnat penal!”, a titrat recent presa germană, relatând decizia considerată absurdă a justiției în cazul unui proces care durează de câțiva ani. Scandalul a pornit de la demolarea unei case monument construită în anii 1800: Uhrmacherhäusl (Casa Ceasornicarului). Citește și: Ministrul Culturii, Raluca Turcan, obligată de lege să verifice lucrările de restaurare de la bojdeuca lui Ion Creangă din Iași, obiectiv de patrimoniu În Germania, clădirile protejate nu pot fi demolate. Potrivit Legii protejării monumentelor, pot fi doar renovate, cu autorizații și cerințe stricte. În caz contrar, sancțiunile variază de la amenzi de peste un milion de euro, până la închisoare. Însă, invocând renovarea și primind autorizațiile necesare, proprietarul Casei Ceasornicarului a demolat-o. Pe 31 august 2017, un excavator a lovit fațada casei. Locatarii au chemat poliția, care a impus oprirea lucrărilor. Restaurările europene de coșmar, sancționate drastic Cu toate acestea, o zi mai târziu, excavatorul a dărâmat casa până la temelie. Imediat un proces a fost intentat proprietarului. Acest a negat acuzațiile, declarându-se „șocat” și, alături de șeful de șantier, au susținut că a fost doar o „neglijență” din partea muncitorilor. Cazul, prea șocant pentru Germania, a provocat intervenția politicienilor, în frunte cu primarul orașului München, Dieter Reiter. În urma lobby-ului făcut de aceștia, în primăvara anului 2022, Parlamentul statului bavarez a înăsprit Legea protejării monumentelor. Amenda pentru încălcarea legii a crescut la cinci milioane de euro. Totuși, în cazul Casei Ceasornicarului, la finalul unui lung proces, terminat anul acesta în noiembrie, Tribunalul Regional München a decis ca proprietarul să nu fie acuzat penal, iar amenda a fost de 100.000 de euro. I s-a impus însă să reconstruiască Casa Ceasornicarului, după planurile inițiale. Ecce maimuța! În 2012, în Spania, o frescă din Sanctuarul Milei din Borja, Ecce Homo de Elías García Martínez, avea nevoie de restaurare, afându-se într-o stare gravă de degradare. O enoriașă, în vârstă de optzeci de ani, Cecilia Giménez, pictor amator, fără experiență în restaurare, s-a oferit s-o efectueze ea însăși. Lucrarea a fost iremediabil distrusă. În Spania mulți au redenumit fresca, în mod ironic, Ecce Mono („Iată maimuța!”). Totuși, restaurarea dezastruoasă a devenit un fenomen viral, provocând un flux enorm de turiști la mănăstiea Borja. Nu au existat amenzi sau sancțiuni. Tot în Spania, în 2018, biserica San Miguel, din centrul istoric al orașului Estella (Navarra) inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, a comandat o lucrarea de restaurare pentru o statuie din lemn. Statuia, care îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe călare, datează din secolul al XVI-lea. Lucrarea își pierduse culoarea inițială și avea nevoie urgentă de restaurare. Restauratorul, neexperimentat, a fost numit direct de parohie. Însă, la finalul lucrării, Sfântul Gheorghe căpătase un chip de desen animat. Povestea are un final fericit: administrația locală a dispus imediat o nouă intervenție, de data aceasta profesionistă, care a corectat erorile. Și a sancționat, atât autorul restaurării, cât și parohia, cu o amendă de 6.000 de euro. Roz, verde și albastru fluorescente pe lemn de sec. VX Tot în 2018, în nordul Spaniei, parohul bisericii din El Rañadoiro a cerut unei enoriașe să revitalizeze culorile unui grup statuar de lemn. Grupul datează din secolul al XV-lea și îi înfățișează pe Madona cu Pruncul și Sfânta Ana. Pictorița, María Luisa Menéndez, în încercarea de a revitaliza culorile a folosit vopsea fluorescentă. Roz, verde, albastru. În ciuda criticilor, Menéndez a declarat că, atât ea, cât și consătenii sunt mulțumiți de vitalitatea culorilor. Nu a primit nici o sancțiune. Reprezentanții Asociației spaniole a restauratorilor de artă au deplâns „jefuirea continuă a țării noastre”, făcând referire la scandalurile de restaurare care au zguduit Spania în ultimii ani. Legea spaniolă privind protecția operelor de artă prevede ca "Orice persoană care provoacă pagube unor bunuri cu valoare istorică, artistică, științifică, culturală sau monumentală, ori unor situri arheologice, terestre sau subacvatice, se pedepsește cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă de la 60.000 la 2 milioane de euro". Penisul lui Marte și brațul lui Venus În 2010, Silvio Berlusconi a cerut ca un grup statuar care îi împodobea reședința să fie „restaurat”. Grupul, care îi înfățișează pe Venus și Marte, datează din anul 175 d.Hr., și a fost descoperit lângă Roma în 1918. Însă, pentru că Venus nu avea un braț, iar lui Marte îi lipsea penisul, Berlusconi decis ca acestea să fie adăugate. „Restaurarea”, care a îngrozit lumea artei, a costat la vremea respectivă peste 73.000 de euro. Totuși, protezele, care erau fixate printr-un sistem de magneți, au fost înlăturate trei ani mai târziu, în 2013. În 2022, Legea patrimoniului italian a înăsprit sancțiunile pentru distrugerea sau deteriorarea bunuri culturale sau peisagistice: închisoare de până la cinci ani și amendă de până la 15 mii de euro.

Politică

Modelul de turism prezidențial al lui Iohannis este președintele german Frank-Walter Steinmeier, proaspăt întors dintr-un turneu african. Steinmeier, însă, are un rol decorativ

Modelul turistului Iohannis, președintele german Steinmeier. Vizitele oficiale ale președinților europeni durează, în medie, două-trei zile. Deși întâlnirile la nivel înalt sunt menite să stabilească contacte diplomatice și economice, unele stârnesc controverse naționale și chiar internaționale. Motivele: schimbarea climatului politic sau costurile exagerate. Care sunt cei mai călători președinți europeni, cei mai sedentari, cei mai eficienți, ce locuri exotice au vizitat, cât de mult au cheltuit și ce nemulțumiri au iscat? Macron, cel mai plimbat președinte european Emmanuel Macron este un președinte care adoră călătoriile. De la preluarea mandatului a efectuat peste 200 de vizite oficiale în 86 de state. Anul acesta, până în luna noiembrie, a efectuat deja 40 de vizite oficiale și de stat. În 2021, Clément Beaune, secretar de stat pentru Afaceri Europene, remarca această particularitate a președintelui francez, afirmând că e singurul dintre președinții Hexagonului care a vizitat toate țările Uniunii Europene în primul mandat. Citește și: DOCUMENT EXCLUSIV Facturile lui Umbrărescu pentru Autostrada Moldovei, neplătite: nu mai sunt bani la buget. Șeful CNAIR: Nu am avut toată suma Statele Uniunii Europene, cel mai des vizitate în mod oficial de Macron, au fost Belgia (40 de vizite) și Germania (24). În ceea ce privește statele Europei de Est, Emmanuel Macron a preferat vizitele fulger: câteva ore petrecute în fiecare stat. Între 24 și 25 august 2017, de exemplu, a vizitat România și Bulgaria. Pe 26 octombrie 2018, Macron a vizitat Cehia, apoi Slovacia. Pe 29 și 30 septembrie 2020 președintele a vizitat, din nou, fulgerător, Lituania, apoi Letonia. Una dintre cele mai exotice vizite ale președintelui francez a fost Irakul, în 2020. Vizita a fost comentată îndelung de presa franceză, care a etichetat destinația ca fiind una "neobișnuită" pentru președinții Hexagonului. La vremea respectivă, Macron era primul lider occidental care ajungea în Irak de când Kadhimi preluase mandatul ca al treilea șef al guvernului. Săptămâna și vizita externă cu A330 Desele deplasări externe ale președintelui Macron au declanșat și întrebări în chestiunea costurilor pe care acestea le implică. În 2021, șeful statului francez a efectuat 54 de călătorii la bordul A330, generând cheltuieli de peste zece milioane de euro. În 2022, Emmanuel Macron a fost criticat pentru două călătorii dus-întors în Qatar, când a participat la semifinala Franței împotriva Marocului, apoi la finala împotriva Argentinei. Doar aceste două călătorii au costat contribuabilii francezi peste 500.000 de euro. Împăcarea cu Elveția Recenta vizită a președintelui Macron în Elveția, din 15 noiembrie, a stârnit, pe de o parte, controverse, pe de alta, ironii. Vizita a fost o premieră, de la vizita lui François Hollande din 2015. În noiembrie, 2021, existase o tentativă, însă președintele francez anulase vizita, programată cu șase luni în urmă. Motivul: refuzul Elveției de a cumpăra avioanele de luptă Rafale din Franța. Elvețienii au preferat atunci să semneze un contract cu Statele Unite. Această decizie l-a determinat pe Emmanuel Macron să interzică și derularea și inițierea oricărui contact bilateral la nivel înalt cu Elveția, până în vara anului 2022, înghețând relațiile de prietenie. Actuala vizită a fost percepută ca un soi de împăcare și o dorință a președintelui Macron de a împăca Elveția cu Europa. Însă presa elvețiană a ironizat evenimentul, suținând că Elveția așterne covorul roșu înaintea "Regelui Soare", uitând că Franța este cea care are nevoie de Elveția. Potrivit jurnaliștilor elvețieni Confederația este una dintre țările în care Franța realizează excedente comerciale în creștere bruscă de la sfârșitul pandemiei: 3 miliarde de euro în 2022 și 2,8 miliarde de euro în prima jumătate a anului 2023. Legat de bani, jurnaliștii elvețieni au comentat și chestiunea costurilor suportate de Confederație, criticând suma protocolului pentru o vizită atât de scurtă: 200.000 de euro. Modelul turistului Iohannis, președintele german Steinmeier Potrivit datelor oficiale, de la preluarea mandatului până în prezent, Frank-Walter Steinmeier, președintele Germaniei, a efectuat 134 de vizite externe. În 2023, până în luna noiembrie, Frank-Walter Steinmeier a efectuat 22 vizite oficiale. Printre țările vizitate s-au numărat atât state europene, precum Franța, Belgia, Italia, Polonia sau România, cât și țări mai îndepărtate, precum Brazilia, Cambodgia sau Malaezia. Cel mai recent, președintele Germaniei a vizitat câteva țări din Africa. În luna octombrie, Steinmeier a efectuat prima vizită a unui președinte federal în Republica Capului Verde, urmând ca în noiembrie să aibă întâlniri cu președinții din Tanzania și Zambia. Fiecare dintre aceste vizite a durat între două și trei zile. Scholz stă acasă și primește critici Nu vizitele externe ale președintelui Germaniei au provocat controverse, ci întâlnirile interne ale cancelarului. Pe 17 noiembrie, la Berlin a avut loc întâlnirea dintre președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, și cancelarul Germaniei, Olaf Scholz. O vizită pe muchie de cuțit – după cum a comentat presa prima vizită oficială a președintelui turc în Germania, din ultimii cinci ani. Vizita a fost criticată din cauza recentei poziții a președintelui Turcie asupra Hamas. După atacul terorist asupra Israelului, Recep Tayyip Erdoğan a descris Hamas ca o organizație de eliberare, un reprezentant legitim al palestinienilor. De asemenea, Erdoğan a catalogat reacțiile israeliene la atacul terorist drept "crimă împotriva umanității". În ciuda acestor declarații, Olaf Scholz nu a anulat întâlnirea. Presa germană vorbește despre dependența Germaniei față de Turcia, nu doar economic, dar și în ceea ce privește refugiații. Potrivit ONU, Turcia este țara care primește cei mai mulți refugiați din lume. Presa germană nu a uitat nici de extravaganțele cupului Erdoğan din timpul vizitelor oficiale, criticând gusturile primei doame: Emine Erdoğan bea doar un ceai alb special, care costă în jur de 1.800 de euro kilogramul. De asemenea, este amintită și vizita oficială din 2015 din Belgia, când soția președintelui a solicitat ca mai multe magazine să fie închise vizitatorilor pentru a nu fi tulburată când face cumpărături. Președintele austriac, vizite riscante: mușcat de câine la Chișinău De la preluarea mandatului, în 2017, președintele Austriei, Alexander Van der Bellen, a efectuat, până în prezent, 70 de vizite externe. Anul acesta, pînă în noiembrie, a efectuat 11 vizite oficiale. Printre statele vizitate se numără Slovacia, Ucraina, Cehia, Albania, Macedonia de Nord, Marea Britanie, Islanda, Belgia, USA, România. Cea mai recentă vizită a președintelui austriac a fost în Republica Moldova. Vizita a avut ca scop sprijinirea eforturilor de aderare a Republicii Moldova la UE. Vizita oficială s-a încheiat însă cu un incident: câinele Maiei Sandu a deranjat protocolul, mușcându-l de mână pe președintele Van der Bellen. Maia Sandu și-a cerut imediat scuze, însă Van de Bellen a reacționat relaxat, afirmând că e doar un incident minor. Maia Sandu și Zelenski, doar cu treabă în străinătate Din 2021, în calitate de președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu a efectuat până în prezent 56 de vizite externe. Cele mai multe vizite au fost în țări europene, România (7), Franța (5), Germania și Ucraina (4) și Austria (3). În afara Europei, Maia Sandu a mai efectuat câteva vizite oficiale în Statele Unite, Tunisia și Japonia. În 2023, de la începutul anului până în prezent, președinta Republicii Moldova a efectuat 20 de vizite oficiale, cele mai multe în Europa. De la preluarea mandatului în 2019 și până în prezent Volodimir Zelenski a vizitat, în calitate de președinte, 32 de țări, efectuând 68 de vizite oficiale. Cele mai multe vizite efectuate au fost în Europa, mai ales în Polonia, Germania, Franța, Marea Britanie și Belgia. În afara Europei, Zelenski a călătorit și în Emiratele Arabe Unite, în Arabia Saudită sau Japonia. În 2023, a efectuat cele mai multe vizite oficiale: 29. Țările europene cel mai des vizitate au fost Marea Britanie, Polonia, Franța și Belgia, dar au existat și vizite scurte în Turcia, Canada sau Vatican.

Eveniment

Vodafone, dezastru în toată Europa: creșteri abuzive de prețuri, procese cu consumatorii, 11.000 de concediați, scăderea acțiunilor. Compania, desființată de presa europeană

Dezastrul Vodafone: prețuri abuzive, procese, concedieri. În Germania, compania Vodafone a fost dat în judecată din cauza creșteri abuzive a tarifelor. În Marea Britanie, CEO-ul companiei a anunțat disponibilizări majore, în toate filialele europene. În Spania, Vodafone și-a vândut deja afacerea unei alte companii. Creștere de preț unilaterală în Germania În luna februarie, Vodafone Germania înregistra o scădere cu 1,8% a veniturilor din servicii. În luna aprilie, majora prețurile pentru toate tarifele de rețea fixă pentru cablu și DSL, cu cinci euro pe lună, fără a da posibilitatea clienților de a renegocia contractele. Citește și: Vodafone România, în colaps: a concediat un sfert din angajați, are pierderi anuale de sute de milioane de lei și datorii de aproape patru miliarde de lei, cam cât cifra de afaceri În jur de zece milioane de clienți au fost afectați. În luna mai Asociația Federală a Organizațiilor Consumatorilor ((VZBV) a catalogat ilegală această creștere de prețuri pentru contractele existente. Deși furnizorul de telecomunicații acorda clienților un drept special de reziliere în cazul creșterii prețurilor, acest lucru nu a fost suficient pentru avocații Asociației. Proces colectiv cu 10.000 de consumatori Din perspectiva lor, compania nu ar fi trebuit să crească unilateral prețurile pentru relațiile contractuale aflate în derulare fără a renegocia cu clienții. Potrivit acestora, furnizorii de servicii impun de obicei prețuri mai mari pentru contracte noi. Citește și: Strategia Vodafone: apelul *555 de 1,29 euro, la care clienții ajung pentru că, la toate numerele de contact cu tarif normal, operatorii sunt „ocupați” Drept urmare Asociația a anunțat că pregătește o acțiune colectivă în instanță contra Vodafone. În doar câteva săptămâni, peste 10.000 de persoane au raportat Asociației abuzuri contractuale. Pe 14 noiembrie, Asociația Federală a Organizațiilor de Consumatori a anunțat demararea procesului intentat Vodafone, la Curtea Regională Superioară Hamm. Milioane de clienți afectați „Un cost suplimentar de cinci euro pe lună reprezintă o mulțime de bani pentru mulți oameni”, a declarat recent șefa Asociației, Ramona Pop, adăugând că acțiunea colectivă îi va ajuta pe consumatori să se apere împotriva abuzurilor contractuale. Citește și: Vodafone România amenință DeFapt.ro cu procese și cere retragerea unui articol care conține date de la Ministerul de Finanțe despre companie „Cum o confruntarea directă cu o companie este o barieră pentru mulți clienți, un proces colectiv le mărește șansele de reușită. Acțiunea colectivă are ca scop să-i asigure pe milioanele de clienți Vodafone că își pot primi banii înapoi direct”, a afirmat Ramona Pop. Dacă verdictul va fi pozitiv, instanța va numi un administrator care va primi banii de la firma și îi va transfera consumatorilor, astfel încât aceștia să nu mai fie nevoiți să se confrunte ei înșiși cu compania. 11.000 de concedieri la nivel european Pe 16 mai, la Londra, Margherita Della Valle, CEO-ul Vodafone, a anunțat că 11.000 de angajați vor fi disponibilizați (aproximativ unu din opt locuri de muncă) din toate filialele europene. Motivul: scăderea numărului de clienți și scăderea profiturilor. „Performanța noastră nu a fost suficient de bună”, a declarat Della Valle, explicând decizia pentru cea mai mare disponibilizare din istoria grupului de telecomunicații. Della Valle a spus că reducerile vor elibera o sumă suplimentară de 100 de milioane de euro, care va fi alocată pentru marketingul necesar revitalizării brandul Vodafone și 150 de milioane de euro, pentru a îmbunătăți experiența clienților. 40%, scădere a valorii de piață Totuși, Della Valle a afirmat că economiile din reducerea locurilor de muncă nu vor atinge obiectivul de reducere a consturilor de 1 miliard de euro, anunțat la finalul anului trecut. În noiembrie 2022, Vodafone și-a redus previziunile anuale de profit, anunțând inclusiv posibilitatea reducerii locurilor de muncă, pentru a face față creșterii facturilor la energie și inflației. În decembrie, compania a numit-o CEO pe Della Valle, în locul lui Nick Read, în mandatul căruia compania înregistrase o scădere de 40% a valorii de piață. Dezastrul Vodafone: prețuri abuzive, procese, concedieri După declarațiile din luna mai a noului CEO, acțiunile Vodafone au mai scăzut cu peste 9%, înregistrând cea mai mare scădere a cotei FTSE 100, investitorii reacționând la prognoza unei scăderi de 1,5 miliarde de euro a fluxului de numerar pentru acest an. „Perfomanța slabă a Vodafone din ultima perioadă este ceva la care piața a ajuns să se aștepte”, a concluzionat Matt Britzman, analist de acțiuni la Hargreaves Lansdown. „Noul director executiv a vorbit foarte mult despre multitudinea de provocări cu care se confruntă în noul său rol. Onestitatea este revigorantă, dar nu suficientă pentru a menține acțiunile în scădere. Piețele vor trebui să vadă rezultate tangibile în anul viitor, înainte de a deveni mai entuziasmate.”, a adăugat Britzman. Vodafone Spania, afacere vândută La sfârșitul lunii octombrie, compania Vodafone a anunțat că își va vinde afacerile din Spania către compania Zegona Communications, pentru suma de cinci miliarde de euro. Potrivit Financial Times, această decizie a Vodafone a fost „cel mai mare pas de până acum în reducerea afacerilor sale europene.” Motivele: profituri slabe în ultimii ani. Veniturile Vodafone Spania au scăzut cu 6,5% față de anul precedent, până la 3,9 miliarde de euro. La sfârșitul lunii iunie 2023, baza de clienți pentru telefonia mobilă scăzuse cu 86.000, iar pentru internet, cu 65.000. Potrivit presei spaniole, pierderea clienților a fost cauzată de concurența celorlalte companii care ofereau prețuri mult mai bune. Majorări unilaterale de tarif și în Spania Recent, Vodafone Spania a comunicat clienților că își va majora toate tarifele cu 4,38% în ianuarie 2024, în conformitate cu politica sa de actualizare a prețurilor în funcție de inflația medie anuală calculată din octombrie 2022 până în septembrie 2023. Compania a aplicat deja această politică anul trecut, când și-a majorat toate ratele cu 8,1% în concordanță cu creșterea inflației. Diferența este că actualizarea prețurilor în 2024 nu va mai da dreptul clienților de a solicita anularea contractului, fără să plătească o penalitate. Filiala spaniolă a Vodafone introdusese în 2022 o clauză prin care și-a modificat contractele de servicii care îi permite să aplice anual la începutul fiecărui an o creștere de preț pe factura echivalentă cu IPC (Indicele prețurilor de consum). Noul proprietar spaniol va reduce prețurile Acest lucru a anulat dreptul clienților de a-și rezilia contractul în următoarele 30 de zile fără nici o penalitate, în cazul oricărei modificări contractuale. „Rețineți că actualizarea prețurilor în conformitate cu IPC nu dă dreptul de a solicita anularea contractului. Prin urmare, dacă vă dezabonați și aveți angajamente restante de permanență, va trebui să plătiți suma corespunzătoare penalității asociate nerespectării”, a indicat Vodafone în mesajul către clienții săi. Totuși, după cum comentează presa spaniolă, această actualizare a tarifelor poate rămâne o măsură temporară. Când Zegona va oficializa achiziția a 100% din Vodafone Spania, fondul a anunțat deja că va schimba politica agresivă de prețuri, axându-se pe abordarea ofertelor low-cost din piață.

Internațional

Putin vrea să arunce în aer "butoiul cu pulbere al Europei" cu ajutorul sârbilor kosovari pentru a slăbi presiunea statelor UE pe Rusia iar eforturile Moscovei încep să dea roade

Putin vrea război european pentru Kosovo. Stabilitatea Uniunii Europene este condiționată de ceea ce se întâmplă în Balcanii de Vest. În prezent, pe fundalul războiului din Ucraina, când Serbia amenință Kosovo și se bazează pe sprijinul Moscovei în escaladarea conflictului, Kremlinul nu are decât de câștigat: un război în zonă ar putea fi devastator pentru UE. Zi de doliu în Kosovo Tensiunile dintre Serbia și Kosovo escaladează. Cel mai recent și grav atac a avut loc pe 24 septembrie: 30 de sârbi înarmați au atacat o patrulă de poliție în apropierea satului Banjska (în nordul regiunii Mitrovica, din Kosovo). Un ofițer și patru atacatori au fost uciși. În Kosovo, prim-ministrul Albin Kurti a acuzat Serbia că sprijină „atacurile teroriste”. Acesta a declarat că atacatorii nu erau cetățeni sârbi obișnuiți ai Kosovo, ci trupe speciale, organizate și susținute de statul sârb. Președinta Kosovo, Vjosa Osmani, a declarat ziua de 25 septembrie zi de doliu național în memoria ofițerului ucis. Zi de doliu și în Serbia, dar pentru alți morți În Serbia, președintele sârb Aleksandar Vučić a respins acuzațiile de terorism, blamând politica lui Kurti, care vizează o „epurare etnică brutală”. Vučić a afirmat că bărbații înarmați erau sârbi din Kosovo care „nu mai voiau să sufere din cauza terorii lui Kurti”. Președintele sârb a declarat ziua de 27 septembrie zi de doliu național pentru compatrioții sârbi uciși în Kosovo. Citește și: EXCLUSIV În timp ce Guvernul crește taxele și taie cheltuieli, judecătorii își măresc salariile, retroactiv. Statul va fi pus să plătească și dobânzi penalizatoare Uniunea Europeană a condamnat „în cei mai fermi termeni atacul oribil al unei bande armate împotriva ofițerilor de poliție din Kosovo”. În acest context, Rusia, care nu recunoaște independența Kosovo, jubilează și pune paie peste foc: potrivit Kremlinului, Kosovo e de vină pentru violențele recente. Like a BOS Deși Serbia a depus cererea de aderare la UE în decembrie 2009 și a primit statutul de țară candidată în martie 2012, relațiile cu Rusia sunt din ce în ce mai strânse. La nivel politic, Rusia, ca membru al Consiliului de Securitate al ONU, susține poziția Serbiei cu privire la Kosovo. La schimb, guvernul Partidului Progresist Sârb (SNS) al președintelui Aleksandar Vučić strânge legăturile cu Rusia. În septembrie 2022, ministrul sârb de externe Nikola Selaković și omologul său rus, Serghei Lavrov, au semnat un acord privind „consultările reciproce” în chestiuni de politică externă. În Serbia, influența politică a Rusiei se manifestă inclusiv prin Biserica Ortodoxă Sârbă, patriarhul Porfirije Peric fiind un apropiat al președintelui Aleksandar Vučić. BOS, care se consideră că ar avea aproximativ opt milioane de "supuși", vehiculează o mare parte din propaganda rusă, patriarhul sârb negând în prezent legitimitatea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. BOS acționează și ca actor politic, sprijinind politicienii pro-ruși și naționalismul extremist sârb în zona balcanică. În septembrie, 2022, Vojislav Šešelj, criminal de război sârb, condamnat de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, a fost decorat de Biserica Ortodoxă Sârbă, pentru a doua oară. Gazprom ține becul aprins la Belgrad Și la nivel economic, relațiile Rusiei cu Serbia sunt foarte apropiate. În luna mai 2022, Belgradul a renegociat cu Gazprom un contract pe trei ani, în termeni favorabili pentru ambele țări. Invazia Ucrainei de către Rusia a dus și la o relocare a companiilor rusești în Serbia. Anul trecut, în Serbia investițiile străine directe au cunoscut o creștere fără precedent, depășind fluxul mediu din anii precedenți cu aproape 600 milioane de euro. Tot în 2022, în Serbia s-au înființat peste o mie de afaceri rusești, o cifră de 12 ori mai mare decât în 2021. La nivel social, potrivit unui sondaj efectuat de Open Society Foundation la jumătatea anului 2022, 51% dintre sârbi considerau Rusia ca fiind cel mai important partener strategic, 66% declarau că Moscova e „cel mai mare prieten” al țării lor, iar 63% considerau că Occidentul e vinovat pentru izbucnirea războiului din Ucraina. Presă de propagandă putinistă în Serbia Titlurile presei din Serbia par a fi dictate de Kremlin: „Actul de terorism de pe gazoductele Nord Stream a fost organizat de Statele Unite ale Americii și Marea Britanie”, „Occidentul își pierde răbdarea cu Ucraina”, „Rusia: Investigație asupra Londrei în cazul măcelului de la Bucea, Marea Britanie ascunde adevărul”. În legătură cu atacul din Kosovo, presa din Serbia apreciază, pe de o parte, susținerea Rusiei: „La Moscova au fost arborate afișe de solidaritate pentru sârbii din Kosovo și Metohija, care supraviețuiesc terorii regimului lui Albin Kurti. De asemenea, mass-media rusă a dedicat un spațiu de invidiat conflictului sângeros de la Banjska, în timpul căruia un polițist albanez și cel puțin patru dintre compatrioții noștri din nordul Kosovo au fost uciși.”. Pe de altă parte, mass media sârbe blamează NATO și țările europene: „Forțele NATO din Kosovo aprobă uciderea populației sârbe. Teroarea continuă a Albaniei împotriva sârbilor kosovari a dus la vărsare de sânge în satul Banjska din nordul provinciei. Într-un atac asupra unei mănăstiri locale din 24 septembrie, patru localnici au fost uciși de grupări ilegale. (...) Atacurile și opresiunea asupra populației sârbe din Kosovo continuă cu o intensitate crescândă, cu sprijinul țărilor europene și al contingentului militar al NATO KFOR”. Potrivit unui studiu recent, Occidentul nu va putea să intervină cu nimic în zonă, dacă nu contracarează, în primul rând, influența toxică a propagandei rusești. Pregătește Serbia un nou război în Balcani? La finalul lunii august, WELT avansa ipoteza izbucnirii unui război în Balcani, provocat de Serbia. WELT preluase o informație din The Geopost, potrivit căreia vizita recentă la Teheran a viceministrului sârb de externe, Goran Aleksic, ar fi avut ca scop achiziționarea a 20.000 de drone iraniene Shahed-136 (drone cu autodetonare). Președinția sârbă nu a comentat atunci informația, însă cu două săptămâni înainte de recentul atac din Kosovo, Snežana Janković, ambasadoarea Serbiei în Germania, a reacționat. Potrivit acesteia, acuzațiile că Serbia ar pregăti un război în Balcani sunt „insinuări malițioase”, afirmând că Ministerul Apărării sârb a negat, de fapt, achiziționarea dronelor din Iran. Totuși, în octombrie anul trecut, generalul-maior iranian Yahya Rahim Safavi a declarat că, printre cele 22 de țări care au solicitat achiziția de drone Shahed-136, s-au numărat Serbia și Armenia. Putin vrea război european pentru Kosovo În luna februarie a acestui an, președintele Aleksandar Vučić a spus că urmează să semneze primul contract cu Emiratele Arabe Unite pentru achiziționarea acestui tip de drone „sinucigașe”. Pe 27 septembrie, comentând recentele atacuri din Kosovo, președintele Aleksandar Vučić a declarat în emisiunea de interviuri Oko de la RTS: „De un an am informații că oamenii se pregătesc pentru rezistență”. Vučić a afirmat, în acest context, că bărbații implicați în atac erau de fapt oameni care se apărau, căci premierul Kurti „urăște poporul sârb”. Președintele a făcut apel la sârbii din Kosovo „să obțină ceea ce le aparține într-un mod pașnic”, declarând că „pacea este interesul nostru”, deși trebuie înțeles că „acești oameni trăiesc în iad”. În conlcuzie, Vučić a cerut comunității internaționale „să nu facă presiuni pe Belgrad”.

Internațional

Zelenski mai are opt zile pentru a decide dacă vor fi alegeri prezidențiale în 2024 în Ucraina. Deși imposibil în condiții de război, scrutinul e cerut de unii politicieni din Occident

Alegeri prezidențiale în Ucraina, cal troian. Autoritățile ucrainene mai au opt zile pentru a decide dacă vor organiza sau nu alegeri prezidențiale. Acestea ar fi trebuit să aibă loc în primăvara anului 2024. Însă, din cauza războiului, a legii marțiale și a costurilor pe care le implică, organizarea alegerilor prezidențiale este nesigură. La fel de nesigură este și candidatura lui Volodimir Zelenski pentru un nou mandat. Alegerile parlamentare, anulate Alegerile parlamentare din Ucraina ar fi trebuit să aibă loc pe 29 octombrie 2023, însă au fost anulate, din cauza legii marțiale. Miza s-a mutat înspre alegerile prezidențiale. Primul tur ar trebui să aibă loc pe 31 martie 2024, iar al doilea (dacă e necesar), pe 21 aprilie. Citește și: EXCLUSIV Contract STS pentru firma-paravan a lui Claudiu Florică, omul cu spălarea banilor din afacerea de corupție a licențelor Microsoft. Firma-paravan, autorizată de CSAT Conform legii, Rada Supremă trebuie să anunțe alegerile viitoare cu cel puțin 180 de zile înainte de data primului tur. Termenul limită pentru acest anunț este 4 octombrie 2023. În timpul vizitei în Canada, președintele Volodimir Zelenski a declarat că legea din Ucraina interzice organizarea de alegeri în timpul războiului. Cele cinci argumente ale lui Zelenski Președintele a enumerat alte cinci motive principale pentru care desfășurarea alegerilor democratice este îngreunată. 1) alegerile trebuie să se desfășoare în mod democratic și transparent, iar pentru aceasta e nevoie de observatori independenți; 2) există probleme majore cu votul oamenilor din teritoriile ocupate temporar de invadatorii ruși; 3) votul pentru cetățenii Ucrainei aflați în străinătate este îngreunat; 4) lipsa de fonduri - Zelenski a amintit costurile uriașe pe care organizarea alegerilor le-ar implica: cel puțin 135 de milioane de dolari; 5) votul militar este practic imposibil de organizat; anterior, ministrul Transformării Digitale, Mihailo Fedorov, declarase că viitoarele alegeri politice din țară nu vor avea loc prin aplicația Diya. „Nu sunt efectuate procese și proceduri pregătitoare în această direcție”, a spus ministrul. Poziția senatorului Lindsey O. Graham În ciuda argumentelor președintelui Zelenski, unii politicieni occidentali insistă ca guvernul de la Kiev să organizeze alegeri parlamentare și prezidențiale. Subiectul a fost abordat inițial de Tiny Cox, șeful olandez al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Apoi a fost preluat de senatorul Lindsey O. Graham, în timpul unei vizite la Kiev, la sfârșitul lunii august. Graham a declarat că este „timpul ca Ucraina să facă următorul pas” în „dezvoltarea democrației, și anume să organizeze alegeri în 2024”. „Vreau ca această țară să aibă alegeri libere și corecte, chiar și atunci când este atacată”, a mai adăugat Graham. Potrivit unui oficial ucrainean, citat anonim de Washington Post, presiunea vine, în principal din partea republicanilor americani: „Înaintea alegerilor prezidențiale din SUA, alegerile ucrainene au devenit, într-un fel sau altul, parte a discursului electoral american”. Președintele ucrainean vrea ca Occidentul să plătească Oficialii ucraineni sunt, astfel, puși în dificultate: vor respinge organizarea alegerilor sau vor ceda, pentru a nu înstrăina actorii politici cheie din Occident? Apar primele semnale: președintele Radei Supreme, Ruslan Stefanciuk, a declarat că, potrivit Constituției Ucrainei, alegerile în timpul războiului nu sunt interzise pe deplin. Astfel, deși pe timp de război, constituția interzice alegerile parlamentare, un nou președinte poate fi ales. Totuși, președintele Zelenski a enumerat condițiile, oferind o replică senatorului Graham: a afirmat că alegerile ar fi posibile dacă Parlamentul ar schimba legile și țările străine ar trimite observatori electorali, „mai ales în zona ostilităților”, și dacă Occidentul ar sprijini financiar procesul electoral. „Nu voi organiza alegeri pe credit și nici nu voi direcționa banii destinați armelor înspre alegeri.”, a adăugat Zelenski. Alegeri prezidențiale în Ucraina, cal troian Într-o scrisoare deschisă, peste o sută de organizații și asociații neguvernamentale din Ucraina au cerut amânarea alegerilor. Potrivit acestora, organizarea alegerilor în timpul război este extrem de periculoasă. Poate duce la pierderea legitimității atât pentru procesul electoral, cât și pentru candidați, subminând statul în ansamblu: „În timpul unui război la scară largă, un stat nu poate garanta un mediu în care participanții la procesul electoral își pot exprima liber și pe deplin opiniile și voința, în care militarii și alegătorii din străinătate pot participa în mod semnificativ și în care există un mediu politic competitiv și vibrant, în special pe fundalul restrângerii drepturilor și libertăților în temeiul legii marțiale”. Olena Zelenska a evitat un răspuns În timp ce în Ucraina se dezbate organizarea următoarelor alegeri prezidențiale, prima doamnă, Olena Zelenska, a declarat pentru CBS News că nu este sigură dacă soțul ei va candida pentru un al doilea mandat în 2024. Zelenska a mărturist că aceasta este o întrebare „dificilă”, adăugând că nici la prima candidatură nu a fost „pe deplin de acord”. În ceea ce privește dorința președintelui Volodimir Zelenski de a candidat pentru un nou mandat, prima doamnă a Ucrainei a fost evazivă: „Nu știu dacă s-a hotărât s-o facă. Va depinde de situația din țara noastră, dacă vom putea organiza alegeri democratice. Va mai depinde și de dorința acestei țări de a-l avea încă președinte. Dacă va simți că societatea ucraineană nu-l mai dorește, probabil nu va mai candida.”.

Internațional

Kim Jong-un, la apogeul carierei sale nucleare, este acum cel mai periculos om de pe planetă. Rusia și China îl sprijină mai mult ca niciodată

Kim Jong-un, apogeul carierei nucleare. În ultimul an, Coreea de Nord a efectuat un număr record de teste cu rachete, având în prezent una dintre cele mai puternice rachete nucleare, capabilă să lovească orașe din SUA. Potrivit analiștilor, Coreea de Nord poate deveni chiar mai periculoasă decât Rusia sau China. Iar recenta întâlnire la Moscova a lui Kim Jong-un cu Putin nu face decât să crească îngrijorările occidentale. Kim Jong-un, apogeul carierei nucleare Dictatorul nord-coreean a declarat recent că dorește să dea un nou impuls producției naționale de rachete. Potrivit KCNA, agenția de presă de stat, la ședința Comisiei Militare Centrale, Kim Jong-un a vorbit despre „acțiuni militare majore” împotriva Coreei de Sud, declarând că a ajuns la o „concluzie importantă cu privire la intensificarea în continuare a pregătirilor armatei coreene pentru război, într-o manieră ofensivă”. Citește și: Omul de afaceri Adrian Porumboiu către Dumitru Buzatu: „Ori dai spăgile, ori te ia DNA-ul” Kim a cerut companiilor de apărare să „avanseze producția în masă a diferitelor arme și echipamente”. El a cerut, de asemenea, „exerciții de război active” pentru „operarea eficientă cu cele mai noi arme și echipamente”. Număr record de teste cu rachete Pe 24 martie 2022, în timp ce la Bruxelles liderii G7 se întâlneau de urgență pentru a dezbate situația provocată de războiul din Ucraina, Coreea de Nord anunța succesul testării rachetei Hwasong-17, cea mai puternică ICBM (rachetă balistică intercontinentală) pe care o deține. Cu o rază de acțiune de 15.000 de kilometri, Hwasong-17 ar putea lovi orice oraș de pe continentul SUA. În ultimul an, Coreea de Nord a efectuat un număr record de cel puțin 95 de teste cu rachete, întețindu-și amenințările, susținând că are și focoase nucleare tactice mai mici care pot fi trase către ținte din Coreea de Sud. În plus, se estimează că are zeci de arme nucleare și un arsenal de rachete capabile să lovească în toată Europa și Statele Unite. Citește și: Fiul lui Dumitru Buzatu compara familia sa cu Brătienii: „Sunt copilul părinților mei și eu sunt foarte mândru de acest lucru. Am văzut că toată lumea elogiază familia Brătianu” Potrivit Casei Albe, aproximativ jumătate din programul de rachete al Coreei de Nord este finanțat prin atacuri cibernetice și furtul de criptomonede. Sud-coreenii vor și ei să se înarmeze nuclear Potrivit unui sondaj realizat la începutul acestui an, în Coreea de Sud, 73% dintre sud coreeni au declarat că țara lor trebuie să-și dezvolte propriile arme nucleare, chiar dacă SUA nu sunt de acord. Sud-coreenii sunt din ce în ce mai îngrijorați că vor fi abandonați de americani în cazul unui atac din partea Coreei de Nord. Din cauza aceasta au apărut grupuri sociale, precum Forumul pentru Strategie Nucleară, care militează pentru dezvoltarea armelor nucleare. Ideea a fost vehiculată și la nivel înalt. Pe 11 ianuarie, la o întâlnire cu oficiali din ministerele de Apărare și Afaceri Externe, președintele sud-coreean Yoon Suk-yeol a afirmat că e posibil ca „Țara să importe arme nucleare tactice sau să ni le construim singuri”. Președintele sud-coreean a adăugat că, dacă s-ar lua decizia de a dezvolta arme nucleare, Seulul ar putea să le construiască „destul de repede, având în vedere capacitățile științifice și tehnologice”. Programul secret nuclear din Sud Yoon Suk-yeol este primul președinte sud-coreean care a ridicat această problemă, din anii ‘70. Președintele de atunci, Park Chung-hee, condusese un program secret, descoperit de ofițerii de informații americani, în 1974. În primăvara anului 1975, SUA a lansat un ultimatum: Seulul ar putea continua pe acest drum, dar mai bine ar lăsa Washingtonul să-l apere, cu toată forța arsenalul său nuclear deja existent. Programul de cercetare a armelor nucleare al Coreei de Sud s-a încheiat la 23 aprilie 1975, o dată cu ratificarea Tratatului de neproliferare nucleară. Însă, în prezent, situația geopolitică s-a schimbat: Coreea de Nord construiește arme nucleare din ce în ce mai sofisticate care pot viza chiar orașe din SUA, iar sud-coreenii se întreabă dacă, în aceste condiții, Washingtonul va veni în continuare să-i apere. Scenariul cel mai vehiculat în Coreea de Sud: dacă Kim Jong-un decide să atace, ce vor face SUA, în cazul în care Coreea de Nord va amenința că va detona o bombă nucleară chiar deasupra americanilor? Declarația de la Washington Neliniștile crescânde din Coreea de Sud au provocat îngrijorări și în SUA. Dacă Seulul va alege să se înarmeze nuclear, va urma Japonia, ceea ce va duce la o cursă a înarmărilor nucleare în întreaga regiune - un scenariu deloc plăcut nici pentru SUA, nici pentru China. Pe 26 aprilie, a avut loc o întâlnire între Joe Biden și Yoon Suk-yeol, cei doi președinți semnând un document, „Declarația de la Washington”, prin care s-a reiterat sprijinul americanilor și colaborarea celor două state. Potrivit Declarației, președintele Biden a reafirmat că angajamentul Statelor Unite față de Republica Coreea și poporul coreean este „de durată și ferm” și că orice atac nuclear al Coreei de Nord împotriva Republicii Coreea de Sud „va primi un răspuns rapid, copleșitor și decisiv”. De cealaltă parte, Yoon Suk-yeol a reafirmat, chiar și indirect, intenția Coreei de Sud de a rămâne în cadrul Tratatului de neproliferare nucleară. Un aspect militar cheie al Declarației a fost promisiunea SUA de a trimite un submarin cu rachete balistice nucleare în Coreea de Sud pentru o „vizită”, la o dată nedezvăluită. Un mesaj simbol, pentru a descuraja Coreea de Nord și a demonstra hotărârea Washingtonului de a-și apăra aliatul. Efectul nu a fost cel scontat. La câteva zile după, sora liderului nord-coreean a avertizat că acest acord va duce la un „pericol grav”. La nivel politic, în Coreea de Sud, Youn Kun-young, parlamentar din partea Partidului Democrat, aflat în opoziție, a criticat și el acordul. „Dacă Coreea de Nord ar lansa un atac nuclear, nu s-ar termina totul pentru noi?”, a conchis acesta într-un interviu acordat CBS coreean. Coreea de Nord, mai amenințătoare decât China și Rusia Andrej Lankov, profesor la Universitatea Kookmin din Seul și unul dintre cei mai renumiți experți în ceea ce privește politica din Coreea de Nord, a explicat de ce situația din Asia poate fi mai periculoasă decât războiul împotriva Ucrainei. „Dacă SUA ar renunța la unele sancțiuni atâta timp cât nu vor fi testate arme nucleare, ar fi un acord foarte riscant din punct de vedere politic pentru orice președinte american, pentru că atunci ar admite că Coreea de Nord este un stat nuclear și că se poartă negocieri cu el. Orice președinte care ar face acest lucru ar fi criticat de opoziție și de mass-media ca fiind lipsit de verticalitate și capitulând în fața unui dictator. Nici un președinte nu vrea să intre în istorie așa. De aceea, fiecare președinte transmite problema succesorului său. În ceea ce privește China, care are o influență enormă asupra Coreei de Nord, fiind aproape singura țară care îi oferă sprijin economic, aceasta nu are nici un interes prezent să intervină, deoarece Coreea de Nord e folosită ca «zonă tampon» împotriva SUA. Dacă americanii ar fi suficient de nebuni pentru a invada China, ar trebui mai întâi să-și facă drum prin Coreea de Nord. Pentru a menține acest tampon, China furnizează Coreei de Nord benzină, îngrășăminte și alimente”. Phenianul, amenințat doar din interior Phenianul nu va renunța în nici un caz la armele sale nucleare, căci acestea sunt asul din mânecă. Însă armamentul nuclear are un preț: din cauza restricțiilor internaționale, oamenii suferă de multe lipsuri. Cei trei ani de frontiere închise au avut un impact puternic asupra economiei. Lipsa de alimente e, în prezent, cea mai mare problemă a Phenianului. Deși asistenții umanitari internaționali au părăsit Coreea de Nord, iar amploarea exactă poate fi doar ghicită, potrivit ultimelor rapoarte, mai mult de jumătate dintre nord-coreeni suferă de foame. Peste sistemul imunitar fragilizat al populației s-a suprapus și coronavirusul, căci nimeni în țară nu a fost vaccinat. Majoritatea spitalelor nu au medicamente, aparatură adecvată, electricitate sau apă curentă. Analiștii avertizează că izolarea actuală a ţării, combinată cu recolte proaste şi o economie ineficientă ar putea însemna că Coreea de Nord se va confrunta, curând, cu o nouă foamete. Iar oamenii nu au uitat marea foamete din anii ‘90, care a ucis mai mult de un milion de oameni. Potrivit Crucii Roșii, cei mai norocoși nord-coreeni au supraviețuit atunci cu un singur bol de orez pe zi, restul mâncând iarbă, frunze uscate sau rădăcini. În ciuda opresiunii, regimul Kim știe că populația nu va accepta o altă foamete mortală, guvernul de la Phenian trebuind să găsească rapid o soluție la toate problemele interne cu care se confruntă în prezent.

Internațional

UE vrea să reglementeze presa din statele membre, Comisia Europeană a propus prevederi care ar trebui să protejeze jurnaliștii de ingerințe politice și statale. Franța și Germania s-au opus

UE vrea să reglementeze presa europeană. În septembrie anul trecut, Comisia Europeană a elaborat un proiect care să asigure libertatea presei în țările membre: European Media Freedom Act (EMFA). EMFA a fost conceput în special pentru mass-media din țările est-europene, precum Ungaria, Polonia, Slovenia și România. Însă, în mod surprinzător, nu țările vizate au fost cele care s-au opus acestui proiect de lege, ci Germania și Franța. UE vrea să reglementeze presa europeană Cele mai importante propuneri legislative ale textului inițial al EMFA vizau libertatea editorială a jurnaliștilor și interzicerea spionării acestora. Potrivit proiectului, interferența politică trebuie să dispară iar publicitatea de stat în mass-media să fie transparentă. Companiile de media private trebuie să-și dezvăluie proprietarii și să protejeze independența deciziilor editoriale. Poliția, serviciile de informații sau autoritățile judiciare nu au dreptul să rețină, să percheziționeze sau să supună jurnaliştii supravegherii pentru a-i forţa să-și dezvăluie sursele. În plus, proiectul prevedea înființarea unui Consiliu european pentru servicii media, pentru monitorizarea și implementarea noilor reguli. Eventualele contestațiile legale cu privire la încălcări ale legii ar urma să fie adresate, prin intermediul acestui consiliu, Curții Europene de Justiție. Editorii germani: "act nedemocratic" Cele mai înflăcărate grupuri de lobby contra proiectului legislativ au fost ENPA (Asociația Editorilor de Ziare Europene) și organizația germană BDZV (Asociația Federală a Editorilor Digitali și a Editorilor de Ziare). Acestea au denunțat EMFA ca fiind un „act nedemocratic”. Citește și: Omul de afaceri Adrian Porumboiu către Dumitru Buzatu: „Ori dai spăgile, ori te ia DNA-ul” Președintele ENPA este francezul Jean-Pierre de Kerraoul, iar vicepreședintele, germanul Valdo Lehari Jr. ENPA a susținut că, potrivit tratatelor UE, reglementările în ceea ce privește presa și politica țin de fiecare stat în parte. Ca urmare, trebuie să existe reguli diferențiate adaptate caracteristicilor fiecărei piețe naționale de media. „Nu vedem nici un motiv sau justificare pentru a armoniza legislația media la nivelul UE sau pentru a pune presa scrisă și digitală sub supravegherea reglementară a unui Consiliu european pentru servicii media, cu implicarea Comisiei Europene”, a arătat ENPA. Potrivit Asociației, privarea editorilor de a impune linia editorială și de a participa la gestionarea zilnică a propriilor publicații este un abuz: „Un lucru deosebit de grav, având în vedere că editorii sunt cei care în cele din urmă poartă responsabilitatea morală, juridică, financiară și politică pentru publicațiile lor”. În ceea ce privește membrii asociației germane BDZV, aceștia au susținut că „EMFA nu promovează libertatea presei, ci o subminează”, invocând dreptul unui editor de a alege politica redacțională a companiei mass media pe care o finanțează. Döpfner (Axel Springer) se opune vehement În Germania, un puternic magnat mass-media s-a opus vehement proiectului european. Este vorba despre Mathias Döpfner, CEO și coproprietar al gigantului media Axel Springer (care deține, printre altele publicațiile Bild și WELT). Până anul trecut, Döpfner a fost președintele BDZV și este un susținător vocal al ENPA. La începutul anului 2023 Döpfner a fost implicat într-un scandal de abuz de putere. Într-o corespondență privată, Döpfer a cerut redactorului-șef al ziarului Bild să-i susțină pe liberali în timpul alegerilor din Germania din 2021. „Aceasta este singura șansă de a evita declinul total al țării”, a menționat acesta, adăugând că și-ar dori reportaje favorabile FDP în Bild. Citește și: Fiul lui Dumitru Buzatu compara familia sa cu Brătienii: „Sunt copilul părinților mei și eu sunt foarte mândru de acest lucru. Am văzut că toată lumea elogiază familia Brătianu” În timpul negocierilor privind EMFA, potrivit unor documentele diplomatice confidențiale, delegația germană a folosit aceleași argumente ca editorii de presă germani încurajați de Döpfer. Negociatorii germani au exprimat așadar obiecții „considerabile” față de restrângerea „marjei de decizie pentru editori”. Franța vrea să poată spiona jurnaliști Opoziția majoră a Franței s-a manifestat în legătură cu articolul 4 din proiectul EMFA. Acesta interzicea în mod explicit măsurile coercitive luate împotriva jurnaliștilor de a-și dezvălui sursele, precum și monitorizarea comunicărilor acestora și utilizarea programelor de spionaj pe computerele și telefoanele lor. Negociatorii francezi au invocat „securitatea națională”, cerând revizuirea acestui articol. Franța a susținut că spionarea jurnaliştilor şi utilizarea software-ului de spionaj împotriva lor ar trebui să fie permise, dacă acestea sunt în interesul siguranței naționale. În urmă cu doi ani, o investigație The Guardian, Le Monde și Washington Post a arătat cum actorii de stat din mai multe țări au folosit în mod abuziv programul spion Pegasus împotriva jurnaliștilor din mai multe țări. Cererea Franței de revizuire a articolului care ar fi interzis supravegherea jurnaliștilor a fost susținută în mod explicit de Germania, Țările de Jos, Republica Cehă, Luxemburg și Grecia. Celelalte state nu s-au opus. Textul EMFA, modificat Proiectul EMFA a fost aprobat anul acesta de Comisia de Cultură a Parlamentului European, urmând să fie adoptat la începutul lunii octombrie. Însă, în urma negocierilor impuse de Germania și Franța, textul a suferit modificări drastice. Mai ales în punctele cheie: spionarea jurnaliștilor și independența editorială. Dacă prima versiune a textului prevedea interzicerea supravegherii jurnaliştilor de către statele membre, în cele din urmă a fost adăugată, la presiunea Franţei, o excepţie în cazul problemelor de „securitate naţională”. Acum, textul prevede că statele pot folosi „software de supraveghere intruziv în orice dispozitiv sau mediu folosit de mass-media, de redacție sau de orice colaborator” în cazul în care există „riscuri pentru securitatea națională”. O altă modificare, impusă de lobby-ul editorilor germani, se referă la prevederea care acordă libertate editorială jurnaliştilor. În noul text, aceștia au toată libertatea, dar doar „în cadrul liniei editoriale”, trasată de proprietarii mass-media.

Eveniment

Clienții prostituatelor să fie incriminați penal sau amendați în toate statele UE, cere Parlamentul European. Criticii proiectului arată că, în țările în care e așa, a crescut violența împotriva femeilor

Clienții prostituatelor să fie incriminați penal. Prostituția în Europa este o afacere în plină expansiune. În prezent, atrage aproximativ trei milioane de clienți pe zi. Recent, europarlamentarii au cerut măsuri pentru combaterea prostituției, după o idee inspirată din legislația adoptată în Suedia în 1999. Acesta prevede pedepsirea clienților și dezincriminarea lucrătorilor sexuali. Clienții prostituatelor să fie incriminați penal Deși reglementarea legislativă în ceea ce privește prostituția este responsabilitatea statelor membre, problema a fost preluată la nivel european. Citește și: Cum procura drogurile dealer-ul de la Catena: se ocupa de colectarea medicamentelor expirate de la farmaciile lanțului și de cele nefolosite de pacienții decedați Parlamentul European a adoptat, la nivel de comisie, un raport de inițiativă prin care se solicita ca modelul suedez al legii privind prostituția, adică pedepsirea clientului, să fie generalizat în toate țările membre ale Uniunii Europene. Ideea de bază: dacă cerere nu va mai exista, va scădea oferta. Cu 234 voturi pentru, 175 voturi împotrivă și 122 abțineri, raportul a fost aprobat, urmând să fie analizat pentru elaborarea unei propuneri legislativă. Inițiatoarea proiectului este Maria Nöichl, membru al Parlamentului European care reprezintă Germania și membră a Partidului Socialiștilor Europeni. Aceasta a declarat că o asemenea lege ar reduce prostituția și violența contra femeilor: „Prostituția este un tip de violență împotriva femeilor... Trebuie să reducem cererea (...), să clarificăm că nu e permis să cumperi corpul unei femei". Două modele de legislație în UE În prezent, reglementările existente în Uniune Europeană în ceea ce privește prostituția pot fi grupate în două mari categorii, subdivizate în subcategorii. Primul model, adoptat de 21 de state membre, vizează legalizarea prostituției. Citește și: Fentanil, medicamentul vândut de dealer-ul care era angajat la Catena, este cel mai periculos drog de pe planetă la ora actuală. În 2021, a ucis zeci de mii de cetățeni americani Prostituția este legală și reglementată în Austria, Germania, Grecia, Ungaria, Letonia, Țările de Jos. În alte 15 state (Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania), prostituția este legală, dar doar parțial reglementată, precum interzicerea explicită a bordelurilor. Al doilea model, care se referă la interdicția totală a prostituției, este prezent în celelalte șase state membre. România și Croația sancționează lucrătorii sexuali și proxeneții. Franța, Irlanda și Suedia pedespesc doar clienții și proxeneții, nu și lucrătorii sexuali. În Lituania, toți sunt pedepsiți: lucrătorii sexuali, proxeneții și clienții. Modelul suedez: închisoare pentru clienți Suedia a fost prima țară din lume care a introdus, în 1999, pedepse pentru cei care plăteau serviciile sexuale. În 2022, legea a fost înăsprită: de la amendă, la închisoare de până la un an. Deși prostituția stradală a scăzut, a crescut prostituția pe Internet: urmărirea potențialilor clienți de către autorități este mult mai dificilă. A crescut, de asemenea, stigmatizarea muncii sexuale. Pye Jakobsson, purtătoarea de cuvânt a Rose Alliance, care reprezintă lucrătorii sexuali suedezi, a comentat că legea „a obligat prostituția și traficul să ia amploare în «subteran»”, ceea ce a redus „accesul victimelor la serviciile sociale." În plus, lucrătorii sexuali din Suedia închiriază cu greu o locuință. Potrivit legislației, proprietarii care le închiriază locuințe sunt pasibili de pedeapsă pentru proxenetism, dacă colectează bani câștigați din vânzarea de sex. Efectul: val de crime împotriva femeilor Actele de violență împotriva femeilor sunt în continuă creștere. În 2014, potrivit unui raport european, ratele violenței domestice erau mult mai scăzute în Bulgaria decât în Suedia. În 2020, au fost raportate 16.461 de cazuri de agresiune împotriva femeilor, o creștere cu 15,4% față de cifra din 2019, cifre raportate de Consiliul Național pentru Prevenirea Criminalității. În 2021, o dezbatere națională asupra fenomenului violenței domestice a fost lansată în urma unui val de crime contra femeilor. În doar cinci săptămâni, șase femei au fost ucise. Eșec în Franța În 2016, și Franța a incriminat clienții serviciilor sexuale. După adoptarea legii au fost emise în, medie 1.300 de amenzi pe an. Pedepsele constau în amenzi, de la 1.500 la 3.500 de euro (în cazul recidivei), dar și în cursuri obligatorii de „formare de conștientizare cu privire la cumpărarea de acte sexuale”. Până în 2020, au fost aplicate 176 de sentințe de formare de conștientizare, reprezentând 35% din sancțiuni. Însă legea e aplicată inegal: Parisul concentrează 50% din proceduri. În ceea ce privește „cursurile de formare și conștientizare” din 2019, doar zece din cele 166 de Instanțe de drept comun (TGI) au implementat asemenea cursuri. După adoptarea legii, măsurile pentru reintegrarea socială a lucrătorilor sexuali au fost ineficiente. Scopul declarat era ca, într-un an de la implementarea legii, 1.000 de prostituate să fie reintegrate. În prezent, dintr-un număr estimat de 50.000 de prostituate din Franța, doar 564 de persoane au fost „recalificate”. Din 2016 până în 2021, actele de violența contra femeilor, raportate, aproape s-au dublat. Violență fără precedent împotriva femeilor în Irlanda În 2017, Irlanda a fost a treia țară a Uniunii Europene care a modificat legea prostituției. Noile reglementări prevedeau amendarea celui care plătește pentru „prestații sexuale” cu 500 de euro, pentru prima abatere, și cu 1.000 de euro, pentru a doua. Pedespele pentru cei care dețin bordeluri ajung la amenzi de 5.000 de euro și/sau închisoare de până la un an. La fel ca în Suedia, pedepsele se aplică și celor care închiriază locuințe lucrătorilor sexuali. Potrivit Comisiei irlandeze pentru drepturile omului și egalitate (IHREC), violența împotriva femeilor a „atins în prezent niveluri de criză în Irlanda”. Datele Oficiului Național de Statistică din Irlanda (CSO) indică o creștere a numărul infracțiunilor sexuale: de la 2.524 (în 2017) la 2.794 (în 2018), ajungând la 2.824 (în 2019). În ceea ce privește violența contra femeilor, dacă anul 2016 a fost cel mai mic număr de omucideri feminine (două cazuri), situația s-a schimbat în 2017: 16 femei au fost ucise în urma agresiunilor. Numărul total de acte de agresiune domestică arată o creștere, între 2017 și 2020, de la 18.027 de cazuri raportate la 20.655. Agenții ONU și ONG-uri se opun inițiativei PE Deși recenta inițiativă a Parlamentului european a fost apreciată de susținători ca un progres în lupta împotriva traficului și exploatării de persoane, criticii au amintit vehement de ce s-a întâmplat în țările care au implementat deja legea. Mai multe agenții ONU (Organizația Mondială a Sănătății, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație) precum și organizații pentru drepturile omului (Amnesty International și Human Rights Watch), s-au opus public incriminării clienților. Într-o scrisoare deschisă, Alianța Europeană pentru Drepturile Lucrătorilor Sexuali (ESWA) a cerut deputaților europeni să respingă raportul. ONG-ul susține că parlamentarii europeni care au votat pentru adoptarea raportului „Ignoră numărul mare de dovezi ale impactului negativ pe care l-a avut incriminarea clineților lucrătorilor sexuali”. Potrivit acestora, dacă legea va fi adoptată și de celelalte state membre, vor crește atât activitățile clandestine și actele de violență, cât și infectările cu HIV. „Prin incriminarea achiziției de servicii sexuale, unui întreg grup de oameni i se refuză dreptul de a lua decizii cu privire la viața lor”, se mai menționează în scrisoare.

Eveniment

Constanța și Varna au devenit principalele porți de intrare în Europa de sud-est a cocainei, heroinei și drogurilor sintetice după începerea războiului în Ucraina. UE, epidemie de droguri

Constanța, Varna - porțile cocainei, heroinei europene. Consumul de droguri în Europa este în creștere. La fel și criminalitatea legată de traficul de stupefiante. Săptămânal, apar noi substanțe sintetice, imposibil de depistat de doctori, în caz de supradoză. Citește și: STENOGRAME Planul mamei șoferului drogat ucigaș: „O să pleci vreun an de zile din România cu siguranță, oriunde”. Deocamdată, și mama a fost arestată, pentru șantaj În Uniunea Europeană, creșterea consumului și traficului de droguri au dus la situații surprinzătoare: Finlanda, țară-exemplu în ceea ce privește organizarea socială, este și țara în care mor cei mai mulți tineri din cauza drogurilor. Citește și: DIICOT a ratat-o pe doamna Coca, adevărata mamă a lui Vlad Pascu. De ce „Hidra” e doar prescurtarea de la hidrant În Irlanda este o „epidemie” a consumului de cocaină. Guvernul Suediei a devenit neputincios în fața atentatelor traficanților de droguri. Studii recente arată impactul războiului din Ucraina asupra traficului și producției de droguri. Lupta cu drogurile în Ucraina, oprită de război Înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, poliția ucraineană începuse acțiuni în forță contra traficului și a producției de droguri sintetice. Ultima reușită: 79 dintre laboratoarele clandestine au fost desființate de autoritățile ucrainene, număr record în întreaga Europă. Citește și: Firma care a făcut studiul de fezabilitate pentru autostrada care trece pe lângă conducta Transgaz, abonată la contracte cu statul și direct legată de Dan Voiculescu Însă, din februarie 2022, războiul a îngreunat acțiunea autorităților contra traficanților și a monitorizării traficului de droguri. Potrivit unui raport al Global Initiative Against Transnational Organized Crime (GI-TOC), publicat în luna iulie, războiul din Ucraina a afectat nu doar controlul autorităților ucrainene asupra producției de droguri sintetice, dar se pare că a schimbat și rutele traficanților către regiunea balcanică. Citește și: Cine este șpăgarul care a ajuns șeful Spitalului Colentina, cu buget de peste 100 de milioane de euro și cu 933 de paturi: etern bugetar cu avere impresionantă, importat din fieful lui Mazăre Prezența militară în Europa de est a perturbat fluxurile tradiționale de droguri, care s-au refăcut de-a lungul rutei balcanice. De asemenea s-a înregistrat o schimbare a traficului principalelor droguri: țări consumatoare de canabis au devenit piețe pentru cocaină, heroină și drogurile sintetice. Și viceversa. Constanța, Varna - porțile cocainei, heroinei europene În rândul militarilor din zona de război s-a înregistrat o cererea crescută de canabis. Deficitul de aprovizionare locală a schimbat astfel natura traficului din Albania, Macedonia de Nord și Kosovo, iar fluxurile mari de heroină, cocaină și droguri sintetice s-au îndreptat înspre Europa de sud-est. Citește și: Prietena de droguri a șoferului ucigaș de la 2 Mai, cercetată penal pentru lipsire de libertate în mod ilegal. Împreună cu gașca, ar fi vrut să fure un „portofel” cu Bitcoin de la un tânăr sechestrat În ceea ce privește cocaina, raportul notează că porturile bulgare și românești de la Marea Neagră au înregistrat activități comerciale crescute din cauza închiderii porturilor ucrainene de la Marea Neagră. Raportul avertizează: „În cazul în care aceste operațiuni comerciale sporite nu sunt însoțite de o creștere corespunzătoare a investițiilor în măsuri de securitate și integritate, porturile Constanța și Varna, despre care se spune că nu au personal suficient, ar putea fi expuse în continuare la afluxurile de cocaină, heroină și droguri sintetice”. Din porturi, spre Europa de vest Fluxurile mai mari de heroină în Europa de sud-est alimentează mai departe și țările Europei de vest din cauza „întreruperii fluxurilor de-a lungul rutei Central/Nord prin Rusia/Caucaz”. Citește și: Nici o captură de droguri în portul Constanța în ultimii doi ani, deși România e inundată de stupefiante și numărul consumatorilor tot crește Potrivit raportului, din cauza războiului și stresului post-traumatic, în Ucraina a început să crească din nou consumul de droguri sintetice. Ceea ce va reactiva și producția locală. „Cererea locală de noi substanțe psihoactive (NPS) este în creștere în Ucraina și în regiunea mai largă de vest a Mării Negre, în special în România și Bulgaria”, se mai arată în raport. Cocaina, amploare nemaiîntâlnită Potrivit celui mai recent raport european privind consumul și traficul de droguri, în țările membre există din ce în ce mai multe tipuri de droguri, de la cele tradiționale la cele sintetice. Din cauza supradozelor s-au înregistrat mai multe decese ca oricând și există mai multe acte de violență din cauza criminalității legate de droguri. „Drogurile sunt acum peste tot, oricine le poate consuma și din ce în ce mai mulți sunt afectatați, direct sau indirect, de consumul acestora”, se arată în raport. Deși canabisul rămâne cel mai solicitat drog ilegal din Europa (peste 22 de milioane dintre europenii cu vârste între 15-64 de ani au consumat canabis în ultimul an), consumul de cocaină ia amploare în UE, fiind și una dintre subsanțele depistate mai des la cei care s-au prezentat în camerele de urgență ale spitalelor. Potrivit datelor, anul trecut, aproximativ patru milioane dintre adulții europeni au consumat cocaină. În ceea ce privește opioidele, deși heroina rămâne una dintre cele mai folosite substanțe, pe piața europeană apar noi opioide sintetice, mai ieftine, mai ușor de procurat, ale căror efecte sunt devastatoare. Tinerii finlandezi sub 25 de ani mor pe capete Finlanda a devenit țara europeană în care cei mai mulți tineri sub 25 de ani mor din cauza drogurilor. În 2022, aproape 30% dintre victime aveau vârsta de până în 25 de ani. Consumatorii de droguri din Finlanda mor în medie cu zece ani mai tineri decât cei din alte țări ale UE. Iar consumatorii devin din ce în ce mai tineri: 13 sau 14 ani. Drogurile tinerilor finlandezi nu sunt cele tradiționale, ci au fost înlocuite de substanțe precum benzodiazepine și buprenorfina. Acestea au venit din Europa de Est. Potrivit lui Pirkko Kriikku, toxicolog criminalist în cadrul Autorității de Sănătate finlandeză, „drogul care provoacă cele mai multe decese în Finlanda este buprenorfina”. Problema, care pentru autorități pare să scape de sub control, a dus la o inițiativă a cetățenilor. O petiție pentru crearea de săli pentru consumul controlat de droguri a strâns peste 50.000 de semnături necesare pentru a fi depusă parlamentului. Însă politicienii ezită: crearea unor asemenea spații, în care un consumator s-ar droga, supravegheat de doctori, ar duce la relaxarea legislației în ceea ce privește consumul de droguri. Epidemie de cocaină în Irlanda În Irlanda, un recent raport al Consiliului de Cercetare în Sănătate (HRB) privind cererea de tratament pentru droguri a constatat că, în 2022, 12.009 cazuri au fost tratate pentru consum problematic de droguri. Aproape patru din zece cazuri au fost noi. Potrivit raportului, cocaina a fost cel mai raportat drog. Consumul de cocaină în Irlanda este în creștere rapidă și pentru că a devenit o substanță foarte facil de procurat. Însă datele se referă doar la cei care vin la tratament, existând posibilitatea ca numărul consumatorilor să fie mult mai mare. Vârsta celor care se prezintă la tratament începe de la 15 ani. Potrivit profesorului Colin O’Gara, psihiatru și specialist în adicții, Irlanda se confruntă în prezent cu o „epidemie de cocaină”. Suedia, asaltată de cocaină și bande În luna mai, vama suedeză a avertizat că Suedia și portul Helsingborg au devenit punctul principal de tranzit al cocainei sud-americane către piața ilegală din Europa. De la începutul anului, vama a confiscat 867 de kilograme de cocaină doar în acest port, față de 822 de kilograme confiscate pe tot teritoriul țării în cursul anului 2022. Deși capturile au fost fără precedent în istoria Suediei, potrivit autorităților vamale, controalele în portul Helsingborg nu sunt suficiente și securitatea lasă de dorit. Din aceste cauze, acolo s-a dezvoltat o „circulație aproape liberă a cocainei”. În plus, Suedia a devenit o țară în care guvernează bandele de traficanți de droguri. Pe 31 august, în Göteborg, Norsborg (suburbiile Stockholmului) și în Nykoping, la 100 km sud de capitală, au avut loc explozii provocate de disputele traficanților. Până la acea dată, în țară fuseseră deja înregistrate peste o sută de asemenea atentate. Potrivit poliției suedeze, „majoritatea acestor dispozitive explozive sunt menite să intimideze potențiale ținte în acest război între bande”. Trib, Mirodenii și Budha Blues Peste o mie de droguri sintetice noi au fost depistate recent în Europa. Autoritățile identifică câte unul nou în fiecare săptămână. Printre ele „Tribe”, „Mirodenii”, „Buddha Blues” sau „3-MMC”. Este vorba despre substanțe care imită efectele drogurilor clasice precum canabisul, morfina sau cocaina. Însă aceste NPS sunt fabricate cu derivați de petrol, acetonă și acizi. Sunt droguri care câștigă teren, pentru că sunt mai ușor de obținut, putând fi comandate pe Internet, și sunt și mai ieftine. Însă sunt chiar mai periculoase decât drogurile tradiționale. Dau mai multă dependență, au efecte mai puternice decât drogurile pe care le imită și, în caz de supradoză, doctorii nu știu ce tratament să aplice. Fiind vorba de substanțe noi substanțe neîncadrate legal, traficanții scapă de legislația drogurilor. În plus, testele rutiere nu le pot detecta.

Internațional

Kievul urmărește câteva sute de mii de ucraineni apți de încorporare care au fugit din țară în diverse state Europa, mulți cu ajutorul corupției. Câteva mii se află în România

Ucraina își vrea înapoi fugarii încorporabili. În 2021, în Ucraina activau 246.445 de militari. De la începutul invaziei ruse, din februarie 2022, forțele armate ale Ucrainei au crescut la peste un milion de soldați. Afluxul de sute de mii de noi recruți a perturbat însă procesul obișnuit de selecție și recrutare. Ucraina își vrea înapoi fugarii încorporabili Pe de o parte, a apărut o „industrie” a corupției care facilitează evitarea înrolării: fie certificate false de boală, fie fuga în străinătate, chiar pe căi oficiale. Citește și: EXCLUSIV MApN pune la bătaie aproape un miliard de euro pentru 1.059 de blindate 4×4. Favoriții, americanii de la Oshkosh, nu au primit acceptul Congresului SUA să transfere tehnologie în România și nu vor participa Pe de altă parte, au fost emise legi și reglementări care însăpresc pedepsele pentru soldații indisciplinați și pentru dezertori, dar care au și anulat anumite derogări de care mai beneficiau bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 60 de a ieși din țară. Cum poliția de frontieră ucraineană aresteză zilnic 20 de fugari, Kievul strânge și mai mult șurubul. Președintele Volodimir Zelenski a ordonat verificarea tuturor certificatelor medicale pentru scutirea de armată, eliberate după 24 februarie 2022. În prezent Kievul vrea și extrădarea bărbaților eligibili pentru armată, care au fugit în străinătate. Dezertorii, pedepse mai dure În luna ianuarie, președintele Zelenski a semnat legea nr. 8.271, care impune pedepse mai aspre dezertorilor și soldaților indisciplinați. Potrivit noii legi, indisciplina va fi pedepsită de la cinci până la opt ani de închisoare, în loc de cei doi până la șapte prevăzuți anterior. Pentru dezertare sau neprezentare la serviciu militar, fără motiv întemeiat, pedeaspa e de până la zece ani. Amenințările la adresa comandanților, consumul de alcool, nerespectarea ordinelor și alte încălcări pot duce la pedepse cu închisoarea. În trecut, pedeapsa era o perioadă de probațiune sau salariu redus. Legea a fost criticată de ucraineni. Încă înainte de a fi fost promulgată, 35.000 de ucraineni au semnat o petiție prin care cereau președintelui să renunțe la înăsprirea pedepselor. Potrivit avocatului Anton Didenko, noile reglementări elimină puterea de apreciere a instanțelor. În opinia sa, judecătorii vor fi transformați în „calculatoare”, care vor aplica niște reguli fixe, indiferent de contextul infracțiunilor. Package of Reforms Coalition (un ONG ucrainean pentru drepturile omului) a reacționat în aceeași manieră: „Această lege va avea un impact negativ asupra protecției drepturilor personalului militar acuzat de infracțiuni și va diminua motivația soldaților”. Fără studii în afara țării pe durata războiului Lista bărbaților care sunt scutiți de serviciul militar și au voie oficial să părăsească Ucraina nu e una scurtă. Sportivi, angajați ai Căilor Ferate, navigatorii, persoane cu dizabilități, însoțitorii persoanelor cu dizabilități, tații singuri sau cei care au în întreținere copii cu handicap sau cel puțin trei copii minori, bărbați care au în grijă rude cu dizabilități. Pe lista celor care puteau părăsi țara se aflau și studenții care și-au început studiile în străinătate înainte de invazie. Însă, din cauza corupției, a apărut traficul de documente false de admitere, care atestau înscrierea în instituțiile de învățământ din afara Ucrainei. Drept urmare, din septembrie anul trecut, studenților ucraineni care studiază în universități străine li s-a interzis părăsirea Ucrainei pe perioada legii marțiale. Shliakh și Cartea Albă Industria plecărilor ilegale are două mari sisteme. Pe de o parte, există așa-numitul „Sistem Shliakh”, întreținut de oficialii corupți. Shliakh („calea”) este o bază de date administrată de Ministerul Infrastructurii și Serviciul de Stat pentru Siguranța Transporturilor. Organismele guvernamentale și organizațiile abilitate pot introduce în baza de date informațiile șoferilor desemnați care, după aprobarea Serviciului de Stat al Grăniceri, au permisiunea de a trece frontiera. Sistemul a fost însă folosit pentru a „angaja” șoferi care să aducă bunuri umanitare în țară. Potrivit investigațiilor, mulți, o dată ieșiți astfel din țară, nu s-au mai întors. Mai este și așa-numita „Carte albă”, o metodă aplicată în special de medici care au eliberat, contra a mii de euro, certificate medicale false, care să ateste o dizabilitate sau o boală gravă, cu recomandatea tratamentului în străinătate. În afara celor două mari scheme de înșelăciune se mai practică și eliberarea de certificate medicale de handicap, dar și ștergerea numelor din baza de date a recruților. Kievul a indicat faptul că zeci de mii de bărbați ar fi putut primi asemenea certificate false. Eurostat: 650.000 de bărbați ucraineni, în Europa Potrivit polițiștilor de frontieră ucraineni, peste 20.000 de bărbați au fost împiedicați să fugă din țară, de la începutul războiului. „Polițiștii de frontieră au arestat aproximativ 14.600 de persoane care doreau să părăsească Ucraina în mod ilegal și 6.200 au fost prinși cu permise de ieșire false”, a declarat Andrii Demchenko, purtătorul de cuvânt al poliției de Frontieră. Potrivit Eurostat, peste 650.000 de bărbați ucraineni cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani sunt înregistrați ca refugiați în cele 27 de țări UE și în Norvegia, Elveția și Liechtenstein. Statistic, cei mai mulți sunt în Polonia și Germania. Autoritățile polone estimează că 80.000 de bărbați ucraineni, apți pentru recrutare, au intrat în Polonia după 24 februarie 2022. În Germania, potrivit datelor Ministerului Federal de Interne, de la începutul războiului au intrat cel puțin 163.287 de ucraineni bărbați, apți de muncă. Aproape 5.000 de bărbați ucraineni vor protecția României Potrivit datelor Poliției de Frontieră române, începând cu data de 10.02.2022 (perioadă pre-conflict), până la data de 10.09.2023, la nivel naţional, au intrat în România 5.995.507 cetăţeni ucraineni. În 2022, 4.965 cetăţeni ucraineni au fost depistaţi în trecere/tentativă de trecere ilegală a frontierei pe sensul de intare în România. Dintre aceștia, 4.883 au solicitat o formă de protecţie în România la nivelul structurilor Poliţiei de Frontieră (775 – azil, 4.108 – protecție temporară). Comparativ, în 2021, doar 16 cetățeni ucraineni au trecut ilegal frontiera. Cele mai multe fapte de natură infracțională au fost depistate la frontiera cu Ucraina, numărul acestora reprezentând 31,1% din total, totodată aici înregistrându-se și cea mai mare creștere – cu 103% mai multe ca în anul 2021. Până în iulie anul acesta, numărul cetățenilor ucraineni care au trecut ilegal frontiera a crescut la 7.000. Potrivit unor cifre neoficiale ucrainene, 90 de bărbați ar fi murit în ultimele cincisprezece luni în timpul tranzitului către România – fie înecați în Tisa, fie înghețați în munți. Kievul ar vrea extrădarea fugarilor David Arakhamia, liderul fracțiunii parlamentare a partidului de guvernare al Ucrainei, a declarat săptămâna trecută că Ucraina ar trebui să ceară extrădarea bărbaților de vârstă militară care au părăsit ilegal Ucraina pentru a scăpa de mobilizare. „De fapt, agențiile noastre de aplicare a legii pot cere extrădarea unor astfel de persoane în orice țară din lume, cu excepția Rusiei, și să le aducă în Ucraina, astfel încât să poarte responsabilitatea corespunzătoare”, a afirmat deputatul, într-o emisiune TV. „Acești oameni ar putea fi mobilizați și ar putea crește rândurile forțelor noastre armate, întărindu-ne astfel apărarea și securitatea”, a declarat și Fedir Venislavski, membru al Comitetului pentru Securitate Națională, Apărare și Informații al Parlamentului ucrainean. Europa cere mandat de arestare pentru returnarea ucrainenilor Austria a refuzat deja, categoric, să extrădeze bărbații ucraineni care au fugit de război. Potrivit datelor oficiale, în Austria se află în prezent aproximativ 14.000 de bărbați ucraineni de vârstă militară. „Încălcarea serviciului militar obligatoriu este o infracțiune pedepsită din punct de vedere militar”, a afirmat o purtătoare de cuvânt a Ministerului Justiției, amintind însă că infracțiunile militare nu sunt reglementate de Convenția europeană de extrădare. Și ministerul de Interne austriac a reacționat, comunicând că nu e posibil să extrădeze ucrainenii din Austria care ar fi apți pentru serviciul militar în țara lor de origine împotriva voinței lor: „Ar fi o interferență masivă în suveranitatea noastră și nu vom accepta asta niciodată”. În Cehia, potrivit Ministerului Justiției, „O astfel de cerere ar contraveni legislației cehe, făcând imposibilă aprobarea acesteia”. Pe de altă parte, Polonia nu a fost atât de categorică. Datele Poliției poloneze de Frontieră arată că, în perioada 24 februarie 2022 – 31 august 2023, 80.000 de ucraineni de vârstă militară au intrat în Polonia. Până în prezent, potrivit unui acord cu Ucraina, Polonia a extrădat deja cetățeni ucraineni care s-a dovedit a fi implicaţi în traficul ilegal de migranţi. Totuși, pentru a aduce înapoi oamenii care au fugit de mobilizarea în armată, Kievul va trebui să emită un mandat internațional de arestare pentru fiecare bărbat în parte.

Internațional

Polițiștii și militarii români și bulgari, cei mai prost plătiți din UE și cu pensia cea mai mică. Ungaria, doar puțin peste. Sume foarte mari în Luxemburg, Franța, Germania

Polițisti, militari români, bulgari, salarii mici. Ce salarii au polițiștii și militarii în alte țări ale Uniunii Europene? Între statele membre, Luxemburg și Franța ocupă un loc fruntaș, salariile lunare în poliție ajungând și la 8.000 de euro. Salariile militarilor, în Austria, pot depăși 10.000 de euro. Luxemburg: stat mic, salariu uriaș În Luxemburg, salariul mediu pentru un ofițer de poliție este de 6.655 de euro pe lună. Cel mai mic salariu este de 4.705 de euro, iar cel mai mare, de 8.000 de euro. Citește și: Fabrica de avioane Craiova, condusă de un fost muncitor de la linia de montaj, cu facultate după 40 de ani. Circa 300 de angajați nu au reușit să modernizeze nici un avion IAR Salariile din armată sunt mai mici. Un ofițer va primi, în medie, lunar, aproximativ 4.370 de euro. Cel mai mic salariu mediu lunar este de aproximativ 1.958 de euro, iar cel mai mare, 6.736 de euro. Salariul mediu lunar al unui polițist francez este de 2.660 de euro, în regiunea Île-de-France. Un agent de circulație are un salariu de bază de 1.500 de euro pe lună, un jandarm, 2.100 de euro, iar un comisar de poliție, 3.200 de euro. Odată cu vechimea și experiența profesională, salariile cresc și pot ajunge până 3.600 de euro pentru jandarmi, 5.200 de euro pentru ofițeri și 8.000 de euro pentru comisari. În afara zonei Île-de-France salariile sunt mai mici, însă cu doar câteva sute de euro. Citește și: Salarii imense pentru medicii de la Brașov care se plâng că nu sunt plătiți suficient pentru gărzi și își dau demisiile în bloc În ceea ce privește pensia, polițiștii francezi sunt asimilați funcționarilor publici și beneficiază de aceeași schemă de pensii. Pensia este calculată în funcție de vechime și salariul primit în ultimele șase luni de muncă. Pensia lunară medie a unui polițist francez este de 1.351 de euro. Pentru militarii francezi, salariu mediu brut a fost stabilit de guvern, în 2021, la aproximativ 2.650 de euro pe lună. În prezent, un soldat are un salariu net, de bază, de aproximativ 1.649 euro pe lună. Dacă evoluează la gradul de caporal major, salariul mediu, de bază, ajunge la 2.075 de euro, net. În ceea ce privește gradele superioare, salariile în armata franceză ajung la 5.969 de euro pentru generalii de divizie. Cuantumul pensiei militare variază în funcție de gradul, numărul de ani de serviciu și bonusurile militarului. De pildă, pensia militară medie pentru un soldat este de 1.391 de euro, iar pentru un colonel, de 2.936 de euro. În Germania, bonusurile fac diferența În Germania, un polițist cu experiență profesională mai mică de trei ani are un salariu de 3.050 de euro pe lună. În medie, polițiștii care au o experiență profesională de trei până la șase ani primesc 3.250 de euro brut, pe lună. Între șase și nouă ani, salariul crește la 3.500 de euro iar când experiență profesională depășește nouă ani, salariul ajunge la 4.200 de euro. Salariul net al polițiștilor din Germania variază în funcție de zonă. Cele mai mari salarii le au polițiștii din Renania de Vest, în medie, 2.528 de euro, net, pe lună. Urmează Saxonia Inferioară (2.517 de euro), Hamburg (2.422 de euro) și Brandenburg (2.408 de euro). În Berlin, polițiștii au cel mai mic salariu: 2.147 de euro, net, pe lună. Deși salariul polițiștilor germani este adesea considerat a fi unul relativ mic, există câțiva factori care pot afecta pozitiv veniturile: bonusuri pentru turele de noapte, munca în zilele de duminică și sărbătorile legale, precum și alte bonusuri pentru căsătorii și copii. Cât de mari sunt aceste bonusuri depinde de bugetul alocat de stat. În ceea ce privește pensia unui polițist german, aceasta depinde atât de vechimea în muncă, cât și de salariu. Pensia maximă este calculată în funcție de 71,75% din ultimul salariu primit (rata maximă a pensiei este atinsă după 40 de ani de serviciu). Cu toate acestea, o dată ce părăsesc serviciul, polițiștii pensionari trebuie să plătească costul integral al asigurării de sănătate și impozite pe pensie. În ceea ce privește salariile militarilor, acestea sunt similare cu cele ale funcționarilor publici federali. Salariul lunar net al unui soldat cu doi ani de serviciu este în medie de 2.250 de euro. Pentru un ofițer cu zece ani în serviciu, acesta este de 3.260 de euro. Pentru gradele superioare, precum căpitan în forțele maritime, cu 15 ani în serviciu, salariul poate ajunge la 7.300 de euro. Deși considerați funcționari federali, pensiile militarilor germani se calculează după schema pensiilor pentru funcționarii publici: maximum 71,75% din ultimul salariu, după 40 de ani de serviciu. Pensia unui polițist austriac, 3.000 de euro Polițiștii austrieci au un salariu mediu lunar, brut, de aproximativ 4.300 de euro, însă suma variază în funcție de vechime și de regiune. Cele mai mici salarii le au polițiștii din regiunile St. Pölten, Amstetten, Baden, Schwechat și Kapfenberg, unde salariul pornește de la 3.500 de euro pe lună. Cele mai mari salarii le au polițiștii din Bregenz, care au un salariu lunar de 4.091 de euro, urmați de cei din Hard și Dornbirn, cu 4.000 de euro. În Viena, salariul lunar al unui polițist pornește de la 3.950 de euro. Salariile polițiștilor austrieci pot crește, datorită vechimii și a prestanței, ajungând până la 4.783 de euro pe lună (57.400 de euro pe an). Pensia medie a unui polițist austriac este de 3.100 de euro pe lună. În ceea ce privește militarii, în primul an de formare, toți câștigă aceeași sumă lunară: 1.250 de euro. Suma este suplimentată de mese și cazare gratuite. Din a 13-a lună de pregătire, potențialii ofițeri de carieră primesc aproximativ 2.650 de euro pe lună (plus bonusuri de vacanță și Crăciun). Salariul mediu al unui soldat din armata Austriei ajunge la 3.000 de euro, iar cel al unui ofițer cu grad înalt ajunge la aproximativ 11.000 de euro pe lună. Spania, sub Franța și Germania Salariul lunar mediu al unui polițist spaniol este de 1.925 de euro, al unui inspector de poliție, 2.570, iar al unui comisar, 3.071 de euro. În ceea ce privește pensia polițiștilor, aceasta este, în medie, în jur de 2.000 de euro pe lună. În armată, salariile lunare ale militarilor variază, în funcție de grad, de la 1.416 la aproape 5.000 de euro. Soldații și marinarii primesc, lunar, 1.486 de euro, sergenți, 2.054 euro, sublocotenenții, 2.558 de euro, locotenenții colonel, 3.204 de euro, generalii, între 3.770 și 5.000 de euro. Pensiile militarilor spanioli sunt mult mai mici decât salariile, suma lunară medie fiind de 2.109 de euro. Deși există o serie de remunerații suplimentare, care pot crește pensia militarilor, acestea sunt supuse unei limite maxime care, în 2021, a fost stabilită la 2.707 de euro pe lună. Polițisti, militari români, bulgari, salarii mici În Bulgaria, un polițist fără studii superioare primește, lunar, un salariu de aproximativ 600 de euro iar un ofițer, 800 de euro. În armată, salariul unui soldat, anul trecut, era identic cu cel al polițiștilor (600-800 de euro), sumă la care se adaugă beneficii și gratuități sociale. Un ofițer de armată câștigă lunar, în medie, de la 1.300, la 2.223 de euro. Anul acesta, salariile militarilor bulgari au crescut cu 10%, urmând ca de anul viitor să crească cu 25%. Ungaria, puțin peste România și Bulgaria În Ungaria, salariile medii ale ofițerilor de poliție se situează între 800 și 1.600 de euro. În primele două luni de formare, un polițist din Budapesta primește un salariul minim lunar de 671 de euro. În armată, salariile militarilor maghiari variază între 600 și 1.200 de euro, net. Salariul mediu lunar net al unui soldat este de 685 de euro, al unui caporal, 719 de euro, al unui sergent, 837 de euro. În medie, lunar, un locotenent va primi 972 de euro, un maior, 1.094 de euro, iar un colonel, 1.288 de euro. Pensiile militarilor sunt calculate în baza a 70% din ultimul salariu, la care se adaugă o indemnizație în funcție de vârsta militarului în cauză. Cea mai mare indemnizație este de 1.800 de euro, net.

Internațional

Disperare la Moscova: lipsa soldaților a dus la recrutarea pentru Ucraina, prin înșelăciune, dintr-un stat aliat precum Cuba. Furie la Havana

Moscova fură cubanezi pentru frontul ucrainean. Scandalul traficului de cubanezi în vederea recrutării în armata rusă a izbucnit pe Youtube, pe 27 august. După doar o săptămână, guvernul cubanez a anunțat că a descoperit și a și anihilat rețeaua. Ministrul cubanez de Externe a lansat amenințări voalate la adresa Rusiei. Păcăleală: li s-au promis construcții, au ajuns pe front Pe 27 august, youtuberul cubanez Alain Paparazzi difuza un videoclip cu doi tineri cubanezi aflați într-un spital din Rusia. "Am ajuns în Rusia cu un contract de muncă, dar totul a fost o păcăleală. Ne-au spus că (mergem) să reparăm casele devastate de război, tranșee, moloz. Totul a fost o înșelătorie.", au spus tinerii. Citește și: EXCLUSIV Ultima variantă a „ordonanței austerității” favorizează instituțiile militare și promovează mascat șefi de birouri. Proiectul este neconstituțional, spun specialiștii Potrivit celor doi adolescenți, în Rusia au semnat un contract redactat în rusă. "Ne-au spus să nu ne facem griji, doar să semnăm. Noi am semnat. Apoi ne-au trimis pe front, în Ucraina, în linia a treia (...). Ne-am îmbolnăvit și ne-au trimis înapoi aici, dar prietenii noștri sunt acolo, în linie. Nimeni nu ne-a spus nimic despre asta.", au adăugat ei. Pe 30 august, Americatevé, un post de limba spaniolă cu sediul în Miami, difuza un reportaj în care mama unuia dintre adolescenți, Alex Vegas Díaz, declara că nu a mai primit nici o veste de la fiul ei. Recrutați de fete pe Facebook Caridad Díaz a povestit că fiul ei a plecat în Rusia cu un contract de muncă în construcții. "A fost contactat pe Facebook de două fete, Elena și Daiana, cred că una e cubaneză și cealaltă, rusoaică. I-au arătat un contract fals, spunându-i de toate beneficiile pe care urma să le aibă. Am citit și eu documentul. Era un contract pentru muncă, nici vorbă de războiul din Ucraina. Doar l-au întrebat pe copil dacă are pașaport. (...) Acum nu mai știu unde este.", a povestit femeia. Citește și: EXCLUSIV Generalul SRI la care este conectată gruparea GPL Caracal-Crevedia, scandaluri cu Coldea, Sebastian Ghiță și procurorul Negulescu. Generalul Iancu, în anturajul LOV Pe 1 septembrie, același post difuza un clip cu Alex Vegas Díaz și un alt adolescent, Andorf Velázquez, care transmiteau un mesaj disperat de ajutor din Rusia. "Încercați să ne scoateți de aici cât mai repede posibil, ne este frică", au spus tinerii, care se aflau într-un camion și erau transferați din spital, înapoi pe front. Americatevé a susținut că a primit și alte mesaje și fotografii din partea altor cubanezi care au declarat că au călătorit în Rusia prin același contract. Imediat, mai mulți părinții cubanezi au declarat că și copiii lor au plecat în Rusia, cu aceleași contracte de muncă. Moscova fură cubanezi pentru frontul ucrainean Pe 4 septembrie, după doar o săptămână de la izbucnirea scandalului, Ministerul de Externe cubanez a comunicat că "a detectat și lucrează la neutralizarea și dezmembrarea unei rețele de trafic de ființe umane care operează din Rusia pentru a încorpora cetățenii cubanezi care locuiesc acolo, și chiar unii din Cuba, în forțele militare care participă la operațiunile de război din Ucraina.". Deși Ministerul cubanez de Externe nu a precizat cine s-a aflat în spatele operațiunii, potrivit comunicatului, "Tentative de această natură au fost neutralizate și au fost inițiate proceduri penale împotriva persoanelor implicate în aceste activități.". Cuba a susținut public Rusia Între Cuba și Rusia a existat, însă, multă prietenie. Anul trecut, în februarie, Bruno Rodriguez, ministrul cubanez al Afacerilor Externe, scria pe Twitter: "Respingem categoric isteria propagandistică şi mediatică pe care a declanşat-o guvernul SUA împotriva Rusiei şi ne opunem cu fermitate expansiunii NATO la frontierele acestui stat frate.". În august a.c., Iuri Borisovici Șveț, un fost ofițer de informații sovietic de origine ucraineană, care a fost plantat ca spion la Washington și acum locuiește în SUA, a declarat că sosirea unor trupe speciale de la Havana în Belarus, un vecin al Ucrainei și principalul aliat al Rusiei în actuala invazie, ar putea însemna participarea directă a regimului din Cuba la conflict. Potrivit lui Șveț, "Cuba intenționează să-și trimită forțele speciale în Belarus, unde pot fi folosite împotriva Ucrainei". Notă disonantă diplomatică Totuși, în recentul scandal al traficului de persoane, Bruno Rodriguez, ministrul de Externe cubanez, a declarat că, deși Cuba este aliat apropiat al Rusiei, "nu face parte din conflictul din Ucraina". În plus, pe contul său X (fostul Twitter), ministrul de Externe a publicat comunicatul ministerului, adăugând că Cuba va folosi "forța legii" pentru a contracara orice încercare de a-i fi recrutați cetățenii. "Declarația atinge o notă disonantă rară în relațiile recente cubano-ruse", comentează BBC. Jurnaliștii britanici amintesc de faptul că, în urmă cu doar câteva luni, miniștrii Apărării din Cuba și Rusia au purtat discuții la Moscova, iar ministrul rus de Externe a călătorit în aprilie în Cuba, ca parte a unui tur al aliaților din America Latină ai Rusiei.

Ramona Emilian

UE a cumpărat 4,6 miliarde de doze de vaccin anti-COVID, câte zece pentru fiecare locuitor al blocului comunitar. S-au folosit 20%. Restul de 80%: fie donate țărilor sărace, fie distruse

De ce merge Iohannis în Dubai, la cel mai luxos și controversat summit climatic din istorie. Biden și Papa Francisc și-au anulat participarea după scurgeri despre agenda secretă comercială

Cei mai corupți magistrați din Europa, românii și italienii, au și cele mai mari salarii (comparativ cu salariul mediu național). În Germania, mulți judecători au o a doua slujbă

Restaurări de coșmar în Europa: ciment scrijelit în loc de piatră, imobile demolate, vopsea fluorescentă pe statui medievale. Amenzi de milioane de euro și închisoare în UE

Modelul de turism prezidențial al lui Iohannis este președintele german Frank-Walter Steinmeier, proaspăt întors dintr-un turneu african. Steinmeier, însă, are un rol decorativ

Vodafone, dezastru în toată Europa: creșteri abuzive de prețuri, procese cu consumatorii, 11.000 de concediați, scăderea acțiunilor. Compania, desființată de presa europeană

Putin vrea să arunce în aer "butoiul cu pulbere al Europei" cu ajutorul sârbilor kosovari pentru a slăbi presiunea statelor UE pe Rusia iar eforturile Moscovei încep să dea roade

Zelenski mai are opt zile pentru a decide dacă vor fi alegeri prezidențiale în 2024 în Ucraina. Deși imposibil în condiții de război, scrutinul e cerut de unii politicieni din Occident

Kim Jong-un, la apogeul carierei sale nucleare, este acum cel mai periculos om de pe planetă. Rusia și China îl sprijină mai mult ca niciodată

UE vrea să reglementeze presa din statele membre, Comisia Europeană a propus prevederi care ar trebui să protejeze jurnaliștii de ingerințe politice și statale. Franța și Germania s-au opus

Clienții prostituatelor să fie incriminați penal sau amendați în toate statele UE, cere Parlamentul European. Criticii proiectului arată că, în țările în care e așa, a crescut violența împotriva femeilor

Constanța și Varna au devenit principalele porți de intrare în Europa de sud-est a cocainei, heroinei și drogurilor sintetice după începerea războiului în Ucraina. UE, epidemie de droguri

Kievul urmărește câteva sute de mii de ucraineni apți de încorporare care au fugit din țară în diverse state Europa, mulți cu ajutorul corupției. Câteva mii se află în România

Polițiștii și militarii români și bulgari, cei mai prost plătiți din UE și cu pensia cea mai mică. Ungaria, doar puțin peste. Sume foarte mari în Luxemburg, Franța, Germania

Disperare la Moscova: lipsa soldaților a dus la recrutarea pentru Ucraina, prin înșelăciune, dintr-un stat aliat precum Cuba. Furie la Havana

Ultima oră

Papahagi spune de ce s-a retras: „Nu vreau să intru în dușmănia dintre Ilie Bolojan și Nicușor Dan”

Date catastrofale de la INS: inflația a urcat spre 11%, salariul mediu a scăzut, pensiile, mai mici

O fabrică din România, singura din lume care produce anumite componente pentru aeronavele Airbus

Oana Gheorghiu se autodenunță: „Sunt vinovată de «decredibilizarea justiției»”

România va avea creștere economică zero în 2026, estimează Banca Mondială

Papahagi anunță că se retrage din guvernul Tomac: crezuse că partidele vor accepta soluția Dan

Rusia vânează în România presupuși infractori pe care să-i trimită pe front în Ucraina

Canalizare privată lăsată de izbeliște la multe blocuri noi, cumpărătorii habar n-au

Liderii PSD, revoltați că doar Grindeanu și-a promovat oamenii, nu vor să voteze guvernul Tomac - surse

Strategia excelentă a AUR: neconflictual, în timp ce „pro-occidentalii” se bat între ei

Olguța Vasilescu, conduri de aproape 900 de euro la inaugurarea unui magazin cu prețuri reduse

Cum a fost stors Complexul Energetic Oltenia sub conducerea lui Dan Plaveti, acum CEO la Hidroelectrica - document oficial

Danileț consideră că Bolojan sau Nicușor Dan ar trebui să sesizeze CCR după listele negre ale CSM

Savonea și CSM, acuzați de fraudă: judecătorii nu și-au asumat listele negre cu politicieni, oengiști și jurnaliști

Fără precedent: CSM face lista neagră a politicienilor USR și PNL care și-ar fi permis să denigreze Justiția