joi 28 mai
Login Contact
DeFapt.ro

Categorie: Opinii

78 articole
Cătălin Prisacariu

Ce ne-a învățat pe toți David Popovici

Imediat după finalul cursei, David își scoate ochelarii și privește undeva în dreapta sus, la tabela cu rezultatele finale. În acel moment, nu știe pe ce loc a ieșit. Sau nu-i vine să creadă că e primul, după ultimii 50 de metri eroici. Dar își vede numele pe prima poziție. Automat, capul i se duce pe spate, pleoapele îi cad, într-o descărcare de ușurare: a câș-ti-gat. Are aur olimpic. Apoi, își ia capul în mâini cum vedeți în cadrul de mai jos. David Popovici, la finalul cursei la care a luat aur olimpic la 200 m liber (sursa: Eurosport) Acum conștientizează ce a făcut. Ce a reușit. E copleșit. Pentru o clipă, doar. Apoi se recompune, zâmbește, redevine David cel încrezător. Să nu ne lăsăm păcăliți: acest tânăr e o mașină de voință, de putere psihică turată până la refuz. Da, a declarat după cursă că a concurat fără să se gândească la medalie. Dar știa că poate să o aibă. Și a avut-o. Cei mai mulți dintre noi nu vom ști niciodată cum e. Dar e suficient să ne arate cineva că am putea ști. Păstrându-ne, în același timp, zâmbetul, așa cum face și David după mii de ore de antrenamente epuizante.

Cătălin Prisacariu
Mircea Marian
Mircea Marian

Demisia rapidă a lui Drulă a fost cel mai elegant gest

În România, toată lumea câștigă alegerile. Nimeni nu-și asumă vreo înfrângere. Mai nimeni nu demisionează, la vârful partidelor. De aceea, eu cred că ar fi incorect să mă prefac că nu văd gestul elegant al lui Drulă. Putea să se agațe de funcție, să dea vina pe fraude și să îngroape USR-ul la un 5-6-7%. Dar n-a făcut-o. Totuși, nu pot să nu spun că, timp de trei ani, el și echipa sa - Barna, Ghinea și alții - și-au distrus propriul partid. În loc să intre într-o bătălie dură cu puterea, preocuparea lor principală a fost să lichideze disidențele din partid și să-și promoveze mediocritățile obediente. Programatic, au distrus organizațiile locale și au demoralizat/demotivat echipele care făceau performanță. Un exemplu pe care îl știu bine este la Baia Mare, orașul meu natal: Cristian Brian avea o șansă bună, dacă Vlad Durș, ex-prefect și ex-deputat USR nu se vindea PSD-ului (a fost numit city-manager de cel care este acum noul primar PSD, ales la 9 iunie), iar conducerea centrală nu proteja trădarea lui Duruș. Problema mea nu este USR-ul. Problema mea este că România are nevoie de o opoziție democratică - o definesc astfel prin opoziție cu AUR și Șoșoacă - puternică, care să fie o amenințare pentru putere. Ne place sau nu, în acest moment USR ocupă acest spațiu și e practic imposibil să găsești o alternativă realistă, adică o formațiune care să treacă de pragul de 5% pentru intrarea în Parlament. Cu Drulă et. co. USR nu era absolut nici un pericol pentru Putere, de aceea și-a și permis atât de mult derapaje: știa că nu va deconta electoral. Deci, ca simplu cetățean sper într-o restartare a USR. Nu știu care-i soluția cea mai bună pentru ei, dar cert este nevoie de acest restart. Fără o opoziție puternică, putem considera că alegerile din 2028 și 2029 sunt închise de pe acum: Puterea, oricare va fi ea, va câștiga la pas. Citește și: Statul începe să dea rateuri: polițiștii de la Permise nu și-au primit salariile pe luna iunie

Mircea Marian
Mircea Marian

Și eu l-aș fi huiduit pe Babasha

Noaptea trecută, pe la două dimineața, ascultam manele. De la vecini! Erau vreo zece case mai încolo, dar se auzea perfect. Au dat și cu petarde, iar motanul meu se ascunsese în debara. Nimeni n-a chemat poliția, fiindcă ne era frică: ne sparge mașina, ne calcă pisica sau ne fac ei „ceva”. Dacă eu puneam la boxe niște Bach și dansam o gigă sau o sarabandă în stradă, chemau imediat jandarmii și mă duceau direct la balamuc. Să fie clar: nu toți ascultăm manele! Ca să-și justifice agresivitatea, ne tot spun: „Las că știm noi, la toți vă plac manelele, dansați la nuntă”! Eu nu ascult manele. Nu de snob, dar nu îmi plac. Nici nu dansez pe manele. La nunțile la care am fost eu nu s-a ascultat așa ceva. Și, oricum, n-aș fi participat. Ca să fiu 100% deschis, vă spun că acum mulți ani mi-au plăcut 2-3 piese cântate de Damian Drăghici și Mahala Rai Banda. Ascult tot felul de muzică, de la Taylor Swift la operă baroc și Claudio Monteverdi. Ce mi s-a părut mie a fi interesant, atât cât să ascult de vreo câteva ori, nici nu știu dacă erau „manele” fiindcă erau complet diferite de muzica monotonă, cu mesaje stupide și agresive, pe care o aud din boxe date la maximum. Nu fac spectacol cu muzica pe care o prefer, fiindcă știu că fiecare are propriile evaluări. Niciodată n-am băgat pe gâtul nimănui piesele care îmi plac mie. Când conduc, nu țin geamul deschis și muzica dată la maximum - cum fac sistematic maneliștii care trec pe strada mea. Și nu i-aș fi judecat niciodată pe maneliști, dacă nu erau atât de agresivi. Dacă nu simțeau ei nevoia să umple tot cartierul cu muzica lor. Dacă nu ne spuneau că toți suntem ca ei, dar suntem niște prefăcuți și nu o recunoaștem. De frica ăstora am ajuns să anunțăm pe Facebook că am mers în vacanță într-un loc în care „nu sunt români”. Nu fiindcă nu ne iubim țara, ci fiindcă nu vrem să mai stăm pe o plajă pe care te calcă BMW-ul X6 al vreunui cocalar. Problema mea nu este, deci, muzica. Problema este stilul de viață al celor care ascultă manele. Al unei prea mari părți, ca să nu generalizez. Habar nu am cine este Babasha, n-am auzit de el până ieri seară. Dar l-aș fi huiduit! L-aș fi huiduit, fiindcă m-am săturat să mi se bage pe gât manele, să ni se spună că suntem un popor de maneliști și să fiu agresat cu niște imbecilități care amuză niște inși care nu pot citi prefața unei cărți. Desigur, sunt și oameni care ascultă manele în intimitatea lor, decent, și care au tot dreptul să se bucure de orice fel de muzică. Dar eu încă nu am ajuns să-i cunosc. Pe scurt, da, aș profita de orice moment ca să-mi exprim dezacordul față de manelizarea României. Pentru că, de exemplu, ceea ce vedeți acum la conducerea țării - niște primitivi cu studii făcute la o (universitate) privată din fundul curții - tot o formă de manelizare este. Citește și: Babasha, impresariat de o firmă care are zeci de contracte anual cu instituții publice pentru concerte. Primăria Sectorului 3 (Robert Negoiță), printre cele mai mari contracte Iar oamenii de la concertul Coldplay, nu, nu cred că l-au huiduit pe numitul Babasha. Au huiduit un fenomen, manelizarea țării, de la educație la politică. Au huiduit pentru că s-au săturat de agresivitatea, mitocănia și incultura care au invadat tot spațiul public. Aplauzele mele pentru cei care l-au huidit pe Babasha. Citește și: Ce salariu imens îi plătesc contribuabilii lui Toni Greblă, autorul haosului de la alegeri, dublu pensionar special și revoluționar de Gorj

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Toate semnele care arată că Firea e disperată

Veninul Gabrielei Firea nu mai vinde. Cea mai bună dovadă: în ciuda sumelor enorme investite în campania pe care o duce pentru funcția de primar general al Capitalei, mesajele ei nu iau voturi de la Nicușor Dan, după cum arată toate sondajele. Candidata PSD merge la interviuri aranjate, este lăsată să mintă cu seninătate, ba chiar cu răutate nedisimulată, fără nici o întrebare incomodă, fără a i se pune faptele în față. Totuși, intenția de vot pentru ea o fac fac prima doar sub linie. Așa că Gabriela Firea apelează la ceea ce crede ea că poate fi glonțul de argint al campaniei: o confruntare directă cu Nicușor Dan. O "dezbatere", cum spune Firea. E evident, însă, cum ar arăta "dezbaterea". Pe de o parte, un Nicușor Dan cum îl știm: mai degrabă discret, rezervat, cu zâmbetul lui de tocilar timid, vorbind măsurat și aplicat, poate prea moale după gustul unora, cu argumente tehnice și fără promisiuni nerealiste. De cealaltă parte, am avea un șuvoi deșănțat de minciuni și exagerări. Să le enumerăm. În primul rând, fosta primăriță își reia campania din 2016, uitând că a avut un mandat între timp în care nu a pus în aplicare ce a promis deja acum opt ani. În al doilea rând, Firea minte grosolan în legătură cu falimentul în care a băgat Bucureștiul: pe final de mandat admitea, ba chiar clama cu toată presa de față, că nu mai sunt bani la Primărie, acum susține că totul e o invenție a lui Nicușor Dan. În a treilea rând, pesedista face promisiuni faraonice: metrou până în Voluntari și aeroport nou în sudul Bucureștiului, deși Primăria Capitalei nu are competență pe aceste obiective de infrastructură. Mai mult, o nouă sală polivalentă ar fi gata ca mâine dacă ea ar fi primar. În al patrulea rând, atacurile televiziunii de casă, finanțate de orașul Voluntari cu largul sprijin al soțului Pandele, la adresa actualului primar sunt ridicole: Nicușor Dan, acuzat că l-a ajutat pe finul lui Sile Cămătaru și că, dacă va fi ales, își va pierde mandatul. Nu în ultimul rând, Firea știe că pierde: tocmai de aceea, nu a abandonat candidatura pentru Parlamentul European. Poftim, gata, asta a fost dezbaterea, votați în consecință.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ar trebui să am o armă

Sunt un ins de 56 de ani care din clasa a VIII-a nu s-a mai bătut cu nimeni. Am făcut armata, știu să manevrez o armă, dar mai degrabă îmi era teamă de ele. Ideologic, mă consider un libertarian, deci susțin dreptul cetățenilor de a avea arme. Nu cred că statul trebuie să dețină monopolul armelor: face bine democrației ca guvernanții să știe că cetățenii disperați se pot opune abuzurilor. În sfârșit, am fost mereu un adept al celui de-al doilea amendament la Constituția SUA: „O Miliție bine orânduită, fiind necesară pentru siguranța unui Stat liber, dreptul poporului de a deține și purta arme nu va fi îngrădit”. Deci, de ce doreau americanii arme, la 1791? „Pentru siguranța unui stat liber”! Dar repet, personal, nu am fost convins că mi-aș dori să am o armă în casă. Până azi. Citește și: Decizie scandaloasă a justiției: fiii „vrăjitoarei” Sidonia, suspecți într-o crimă brutală, eliberați din arest! „Vrăjitoarea” a dat o petrecere cu sute de invitați Sigur, este o situație profund emoțională. Ieri am văzut cum un tată a doi copii a fost ucis de niște interlopi, fiindcă și-a apărat soția de asaltul acestora, iar Justiția i-a eliberat din arest după doar trei luni. Familia prezumtivilor ucigași a dat o petrecere sfidătoare, cu sute de invitați, la eliberarea celor trei. Tot ieri, un cetățean care dorea să apere o fată pe cale să fie bătută a fost ucis cu sadism de doi tineri. Cei doi s-au predat, știind că au șanse la un proces prelungit și o sentință blândă. Eventual, vor fugi peste graniță și acolo vor rămâne: nici azi nu a fost adus în țară principalul suspect în cazul crimei de la Sibiu, din toamna anului trecut. Și acum să ne uităm puțin pe statistici: în 2023, erau 811 omoruri cu autor necunoscut - datele din raportul Parchetului General. În 2014 erau doar 405! Vorbim de dublarea numărului de crime în care ucigașii nu au fost depistați? Un exemplu: atentatul cu bombă, din 2021, de la Arad. Nici un suspect, caz îngropat. Ultimele statistici privind infracționalitatea arătau că: România era, potrivit unor date din 2021, pe locul 3 în Europa la rata de deţinuţi închişi pentru omoruri, locul 6 pentru violuri, locul 7 pentru infracţiuni rutiere (date publicate de vedemjust.ro în 2021) În 2017, România era pe locul cinci în UE în ceea ce privește rata omorurilor. „Cu 285 de decese care au legătură cu un atac (lovituri cauzatoare de moarte și omoruri în toate formele de agravare), România depășește țări cu o populație dublă, așa cum ar fi Polonia și este, din punct de vedere numeric, apropiată de nivelul unor țări cu populație triplă (Italia – 302 omoruri pe an) sau chiar de patru ori mai mare (Germania – 367 de omoruri pe an)” - Europa Liberă România „Ca rată a incidenței, în România au fost în 2017 (ultimul an pentru care există statistici) 1,5 omucideri la suta de mii de locuitori, dublu față de media europeană, triplu față de Franța și Germania și de peste 11 ori mai multe decât în Marea Britanie” - tot Europa Liberă România. Pe de altă parte, România este pe locul 164 în lume în ceea ce privește rata armelor deținute de civili. Un studiu considerat a fi de încredere, „Small arms survey”, arată o rată de 2,63 arme de foc la suta de locuitori, apreciind că sunt circa 300.000 de arme neînregistrate. În Portugalia, de exemplu, sunt aproape de zece ori mai multe arme la suta de locuitori. Însă același site arată că, în 2021, România a înregistrat 282 de decese violente, o rată de 1,46 la suta de mii de locuitori. În Portugalia, această rată a fost de 0,91. Și Ungaria înregistrează o rată mult mai mare de arme deținute de civili, dar rata crimelor violente era, în 2021, de doar 0,89. Cipru este pe locul șase în lume în ceea ce privește rata armelor deținute de civili, dar rata crimelor este ușor sub România. Pe scurt, nu cred că armele ucid. Oamenii ucid. Și nu cred că România riscă să se transforme într-un Vest sălbatic sau să ajungă un spațiu al crimelor în masă - „mass shootings” - cum am văzut în alte state. Azi, văd un stat în disoluție care nu mă mai poate proteja. Interlopii au deja arme - citiți atent dosarul Țăndărei, unde suspecții dețineau pistoale-mitralieră Kalashnikov, declarate drept arme de colecție - oamenii cinstiți nu au. Sunt un ins de 56 de ani care nu este pregătit pentru o confruntare fizică cu interlopii. Și sunt tot mai convins că dacă aș fi băgat în spital sau m-ar ucide, aceștia ar avea șanse bune să scape, printr-un șir de complicități în rândul poliției și a magistraților, corupți sau, în cel mai bun caz, incompetenți. Lăsați-mă, deci, să-mi iau o armă și să mă apăr.

Mircea Marian
Mircea Marian

Șoșoacă și Simion se dezumflă

Alegerile locale arată perfect ce trupă de incompetenți care-s puși doar pe scandal sunt „patrioții” suveraniști care conduc AUR și SOS România. Au avut 3-4 ani să se pregătească de aceste alegeri, să selecteze candidați, să-și angajeze consultanți - vreo două milioane de lei pe lună încasează AUR de la buget. Nu au fost în stare. Peste tot, în provincie, găsim liste de candidați AUR sau SOS România care au fost respinse, fiindcă nici măcar nu au fost în stare să falsifice în mod credibil semnăturile necesare susținerii. La Suceava și Bistrița au fost anulate candidaturile AUR la șefia Consiliului Județean, iar în Vaslui Șoșoacă și-a pierdut candidații și la consiliul județean, și la președinția CJ. Unde au depus candidaturi, promovează niște obscuri, fără nici o tracțiune locală. În unele județe, precum Buzău, auriștii s-au certat între ei, iar mulți s-au retras înjurând. Haosul și lipsa de soluții se văd cel mai bine la București. SOS România vine aici cu o ofertă „trei în unu”: Șoșoacă se vrea primar, consilier local și europarlamentar - la fel ca doamna Firea, de altfel. Simion a lansat mai întâi candidatura necunoscutului Enache, a vrut apoi să se lipească de Piedone, dar a fost refuzat, s-a reorientat spre Gușă, dar a ieșit scandal în partid și a abandonat, și, la final, a rămas cu Enache. Îl va trage înapoi și faptul că, practic, și-a vândut lista de candidați la Parlamentul European către alde Terheș și Piperea, care au carisma unui gâscan jumulit 50%. De fapt, este clar că, din 2020 în 2023, Simion și Șoșoacă au fost ajutați de PSD să crească. În primul rând fiindcă au făcut formațiunea lui Ciolacu să pară moderată, pro-occidentală. În al doilea rând, fiindcă au ajutat la rostogolirea pericolului „extremist”, de care ne apără PSD-PNL. În al treilea rând fiindcă a marginalizat USR/Dreapta Unită. PSD i-a ajutat oferindu-le acces la televiziunile aservite și, probabil, manevrând sondaje de opinie. În noiembrie 2023, CURS - controlat de soțul unei deputate PSD - estima intenția de vot pentru AUR la 19%, iar pentru SOS România la 6%. În martie, căzuseră la 13%, respectiv 4%. Acum, televiziunile pesediste au scos din grilă emisiunile de divertisment cu Simion și Șoșoacă, iar aceștia vorbesc la pereți. Fără structuri locale, fără subiecte de scandal, fără mediatizare la Antena 3 și RTV, AUR și SOS Românai se sting. Cu un pic de noroc, până în decembrie coboară și unii, și alții, sub pragul electoral - dacă nu-i salvează iar PSD-ul. Citește și: La Vaslui, candidata lui Șoșoacă la șefia Consiliului Județean era o polițistă pensionară care scrie „salar”, în loc de „salariu”. Candidatura, respinsă

Mircea Marian
Mircea Marian

Mai este România o democrație

Nu, nu cred că România mai este o democrație de tip vestic. Ne putem compara cu Turcia și Rusia, poate cu Ungaria. În orice caz, Putin va fi invidios. Este „meritul” oligopolului aflat la putere, PSD-PNL, că va controla cam 90% din primari și președinții de consilii județene, iar restul vor fi ai aliatului lor, aflat temporar la galerie, UDMR? Da, dar nu pentru că are candidați atat de buni, ci fiindcă printr-un sistem de legi abuzive au sufocat democrația. Cum au procedat este foarte simplu de explicat: au impus bariere uriașe candidaților, cerându-le semnături de susținere în procent de 1% din numărul alegătorilor. Astfel de prevederi mai există doar în Rusia. Practic, independenții și partidele noi sunt blocați. doar partidele parlamentare - un oligopol, în termeni economici - primesc subvenții de la stat. Aceste subvenții au crescut de la an la an. Un partid nou sau un independent se bat cu formațiuni care încasează zeci de milioane de lei de la buget prag de 5% pentru intrarea în legislativ sau în consiliul local, de asemenea unul din cele mai ridicate din spațiul european alegerea primarilor într-un singur tur, fără barieră la prezență. Practic, un primar poate fi ales de doar 5-10% din electoratul unei localități sute de comune sunt în faliment, dar sunt menținute fiindcă primarul și angajații săi acționează ca agenți electorali La aceste elemente clare, care țin de legislație, se mai adaugă fapte greu de probat, deși informații disparate au apărut în presă: în mediul rural, se fură voturi. Fie se anulează voturile opoziției, prin aplicarea celei de-a doua ștampile, fie se numără greșit, cu intenție. În sfârșit, e naiv cine crede că practica mituirii, cash, a alegătorilor foarte, foarte, săraci s-a oprit. Nu! Se practică, doar că se acționează discret: în spatele candidaților vine o echipă care „împarte”... Separat, toate aceste elemente par minore, dar, împreună, conturează imaginea unei democrații eșuate. Dacă adăugăm aici și situația dramatică a presei și dezastrul din sistemul judiciar, este clar că România este într-un proces abrupt de „autocratizare”, adică degradarea instituțiilor și practicilor democratice. Sigur, în viitorul Legislativ vom avea Opoziție - de preferat, mult AUR, ca să se poată flutura mitul amenințării extremiștilor - dar Parlamentul României este de mult o instituție moartă, o mașinărie de vot, fără absolut nici un rol major. Orice primar de comună are mai multă putere reală decât un deputat sau senator. Nu cred că acest articol va schimba situația, doream doar să rămână consemnat. Niciodată nu am avut atât de puternic sentimetul că alegerile sunt „închise”, adică alții decid, iar noi vorbim sau votăm degeaba - deși, ca să fie clar, voi merge să votez. Și voi continua să scriu.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Fanatismul clasei politice românești: un fanariotism

România nu este mai fanatică sau mai puțin fanatică decât țările europene. Avem și noi diverși fanatici de stânga (mai puțini, ce-i drept, decât în vestul Europei), de dreapta (aici sunt ceva mai mulți, au și partide), religioși etc. Dar cred că forma cea mai gravă de fanatism românesc este cel al clasei politice, care refuză cu îndârjire să se racordeze la modele mai competente. În acest moment, cred că doar în Rusia se mai poate întâlni modelul fanariot politic românesc: totul contra peșcheș, dublat de control securistic. Te îngrozești dacă te uiți la fotografii cu membrii partidelor, mulți par mardeiași cu școală puțină sau, în cel mai bun caz, șmecherași buni de gură și unși cu toate alifiile care abia au trecut printr-o facultate privată fără să dea pe la cursuri. Continuarea, în interviul acordat Dilemei vechi.

Mircea Marian
Mircea Marian

DeFapt.ro este o alternativă la corupția din presă

De la bun început o spun: nu am pretenția că site-ul DeFapt.ro este impecabil, că nu facem greșeli și că este unica alternativă la corupția extinsă din presă. Dar este una dintre soluții pentru jurnaliștii care vor să fie liberi. Așa cum suntem noi, o spun fără modestie. Desigur, liberi să muncească pe brânci, fără vacanțe și fără week-end, și cu un permanent stres în ceea ce privește asigurarea resurselor financiare. Că presa din România este coruptă se știe. Puterea a pompat mereu sume uriașe pentru a-și cumpăra bunăvoința. Miniștrii guvernului Adrian Năstase făceau publicitate în ziarele vremii la monopoluri de stat care nu aveau nevoie de nici o reclamă - Adevărul era studiu de caz. Prin 2005-2006 au început să apară televiziunile „de știri” controlate de moguli care făcuseră avere pe spinarea statului - Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță, de exemplu. Pentru a acoperi costurile curente era nevoie de alți bani, care tot din diferite contracte cu statul veneau, în foarte mare măsură. Prin 2019 a apărut o altă formă de mituire a presei: din sumele uriașe pe care bugetul le oferă partidelor. Dar nu este singura sursă controversată: vin bani către presă de la companii de stat, mai ales de la monopolurile de tip Transelectrica sau Transgaz, sau de la administrațiile locale. În sfârșit cazul Libertatea, oarecum atipic: ziar privat, controlat de un trust elvețian, care vrea să câștige bani făcând un lobby netransparent pentru industria jocurilor de noroc. Industria a umplut presa de reclame mascate, iar cazul Libertatea este unul fericit în care s-a aflat de aranjamentele făcute de patronat peste capul jurnaliștilor. Scandalul de la Libertatea nu va opri acest tip de corupție, ci dimpotrivă, va încuraja și alte industrii să facă lobby în publicații dispuse să-și vândă independența jurnalistică. De aceea cred că ceea ce se petrece la DeFapt.ro este un model, o soluție pentru jurnaliștii care pun libertatea editorială deasupra confortului personal. Puteam rămâne salariați care munceau opt ore pe zi, iar în week-end se bucurau de timpul liber. Am preferat acest drum, extrem de riscant financiar. Nu avem pretenția că suntem singurii care au adoptat acest model: sunt tot mai multe site-uri de nișă, cu 2-3 jurnaliști, care lucrează de obicei în regim de cooperativă, nu pe o structură „patron-angajați”. Finanțarea: din reclame, prin Patreon sau alte platforme de acest tip sau din proiecte jurnalistice. Dar nu din bani publici. Modelul pare a fi viabil, din punct de vedere economic, deocamdată. Este departe de a fi o soluție perfectă, dar nu văd alt drum, acum, în România de azi. În orice caz, presa nu a murit în România. Dimpotrivă, asistăm la un fenomen fără precedent: tot mai mulți jurnaliști au curaj să demisioneze, să renunțe la statutul de salariat și să acționeze pe cont propriu sau în echipe mici. Însă, cu mult subiectivism o spun: publicul, dacă vrea o presă liberă, trebuie să accepte că informația nu este gratuită și trebuie finanțată. Chiar și când opiniile sale intră în conflict cu ceea ce citește. Sau mai ales atunci.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

DIICOT a ratat-o pe doamna Coca

Într-un elan milițienesc de PR, un șef din DIICOT care a rămas cu lecturile la nivelul "Legendelor Olimpului" de Al. Mitru a decis să vândă presei sub numele de "operațiunea Hidra" aducerea la audieri a unui puștan din anturajul lui Vlad Pascu. Tudor Duma, zis "Maru", este un adolescent înrăit în droguri prezentat drept "dealer-ul lui Vlad Pascu", dar, în realitate, doar un băiețel cu creierii praf căruia bravii procurori abia i-au găsit acasă, în ultimii ani, niște "iarbă". Da, sigur, l-au mai adus la audieri chiar pe Vlad Pascu, dar care se afla deja în arest, pe mama acestuia, Miruna Pascu, și pe tată, Mihail Claudiu Pascu. Nici unul din părinți, totuși, nu are profilul unui "El Chapo", chit că mama a șantajat-o pe prietena de orgii psihotrope a fiului ei. Citește și: Mama lui Vlad Pascu, către fiul ei, în arest: Eu vreau să-ți fac dosar medical, să te trimită pe aici, pe Rahova. Este centru de tratare de dependențe Deci, care "hidră"? Care-s capetele? "Maru"? Poate un micron de negru sub unghia degetului mic de la piciorul stâng al hidrei, în cel mai bun caz. Deci? Și acum ce urmează, după ce i-au mai adăugat lui Vlad Pascu niște acuzații (deținere și consum de droguri)? Tânărul stricat de prafuri va fi judecat, poate va face niște pușcărie, banii familiei îl vor aștepta să iasă și-i vor face detenția suportabilă. O dată liber, se va pocăi. Ha, ha. Dar "hidra" aia care cu ale ei n capete a umplut România de cocaină și alte droguri în cantități industriale unde se ascunde? La cât de mare e (ministra de Justiție, Alina Gorghiu, invocă "milioane de consumatori"), n-ar trebui să treacă neobservată, nu? Citește și: Prietena de droguri a șoferului ucigaș de la 2 Mai, cercetată penal pentru lipsire de libertate în mod ilegal. Împreună cu gașca, ar fi vrut să fure un „portofel” cu Bitcoin de la un tânăr sechestrat Dar uite că DIICOT are vederea slabă, abia mai poate citi "Legendele Olimpului". De fapt, de la audierile de acum câteva zile a lipsit tocmai doamna Coca, adevărata mamă a lui Vlad Pascu și a mii (zeci de mii?) de puștani din România, "prăjiți" mult înainte să se "coacă". Și nici nu cred că doamna Coca va fi adusă prea curând la DIICOT, doar ne-a zis ministrul de Interne Predoiu că lupta e pierdută. Ca avocat ce se află, Predoiu ar fi putut găsi o formulă mai moale, dar se pare că realitatea e atât de dură încât nici măcar lui nu i-a trecut prin cap să o cosmetizeze. Iar operațiuni de tip "Hidra" sunt doar mici țâșneli de hidrant care să mai șteargă rahatul de pe geamurile parchetului care cică investighează crima organizată.

Mircea Marian
Mircea Marian

Nici un leu pentru acest stat corupt și putred

În fascinanta istorie a fiscalității, putem observa că și cei mai brutali dintre monarhii absolutiști aveau o anumită jenă și grijă când creșteau taxele. Fiindcă știau că mulți regi și împărați și-au pierdut capul când au vrut să colecteze mai mulți bani de la supuși. Așa că, de obicei, încercau să aibă o justificare morală când își jupuiau contribuabilii, cea mai frecvent folosită fiind un război sau o cruciadă. Domnul Ciolacu nu are nici o justificare morală să crească taxele și impozitele. Nici una. Nu are nici o vină sectorul privat pentru faptul că bugetul a fost construit în mod mincinos, cu rea intenție, de către domnul Câciu. Nu are nici o vină sectorul privat pentru angajările pe pile și sporurile aberante acordate unor funcționari care nu își fac datoria, cea mai bună probă fiind dezastrul din PNRR. Nu are nici o vină sectorul privat pentru creșterea pensiilor speciale. Plătim un stat care ne oferă servicii jalnice. În Sănătate, contribuabilii ar fugi în masă spre spitale private, dar CNAS ne obligă să mergem la stat. În Educație, la fel. Dar chiar și așa, tot mai mulți cetățeni renunță la banii luați cu japca de stat și se duc la clinici private sau plătesc, pentru copiii lor, costurile exorbitante ale școlilor private. Domnul Ciolacu ne spune că vom împărți fifty-fifty costurile acoperirii uriașului deficit bugetar, jumătate statul, jumătate sectorul privat. În primul rând, minte. Presupusa tăiere pe care o tot trâmbițează e o glumă proastă, de fapt taie gaura de la covrig. Este clar că va pasa pe umerii sectorului privat cel puțin 90% din sarcina acoperirii excesului de deficit. Trebuie să mai spargem o minciună servită de această putere disperată: chipurile, ar fi moral să impozităm „multinaționalele” și „băncile”. Este fals! Dacă se va întâmpla asta, povara va pica tot pe umerii contribuabililor. Vor crește comisioanele de administrare a conturilor bancare. Va crește prețul benzinei. Domnul Ciolacu și membrii Guvernului nu mai circulă cu mașinile personale de zeci de ani, au „mașină de serviciu”, la scară, așa că nu le pasă. Deci, ce să plătim prin noi biruri? Spitale de stat, unde PSD numește fără rușine manageri niște analfabeți, și, în consecință, vedem cum o mamă de 24 de ani a murit după ore de chinuri? Să mai angajăm 35.000 de polițiști, ca să stea prin birouri, să ia șpăgi și să se pensioneze „special” la 45 de ani? Chiar crede cineva că, dacă azi aveam cu 35.000 de polițiști în plin, l-ar fi oprit vreunul pe tânărul de bani gata care a accidentat și a omorât doi oameni? Personal, cred că facilitățile de care se bucură diferite sectoare „speciale” trebuie abrogate. Construcții, agricultură, IT. Dar nu acum. Nu acum, fiindcă trebuie să ai o anumită poziție de superioritate morală ca să faci asta. Iar guvernul Ciolacu, mai prost decât guvernul Dăncilă, nu o are. Nu poți să ceri mai mulți bani pentru Sănătatea publică, când știi că banii se duc într-o gaură neagră, coruptă, iar calitatea serviciilor nu va crește. Vom vedea cât de revoltați vor fi românii în momentul în care guvernul Ciolacu, disperat, îi va jefui și mai tare. Însă, în loc de concluzie, vă spun că, la 1739, când Imperiul Habsburgic a preluat, pentru scurt timp, administrarea Olteniei, a descoperit șocat un teritoriu masiv depopulat, cu peste un sfert din sate complet abandonate. De ce? Nu, nu de război fugiseră țăranii români și se ascundeau în păduri. Ci de fiscalitatea excesivă a boierilor și domnitorilor români. Birul. Nu s-a schimbat nimic din obiceiurile celor care conduc această țară.

Mircea Marian
Mircea Marian

Statul capturat pensionarii speciali complice moartea

Să discutăm cu nume și prenume. Mario Iorgulescu, pentru început. Beat și drogat a omorât un om. Condamnat la 15 ani de închisoare este liber, în Italia. Statul român pare să fi abandonat complet planul de a-l aduce în țară. La fel ca și în cazurile Ionel Arsenie și Alina Bica, deși, în mod straniu, l-a recuperat extrem de rapid pe Darius Vâlcov. O tăcută complicitate la toate nivelurile statului îi protejează pe Iorgulescu și pe mulți alți fugari VIP. Daniel Horodniceanu, procuror, ex-șef al DIICOT și vicepreședinte al CSM. Este oprit de doi polițiști, noaptea, într-un sat din Iași. Poliţistul i-a spus că nu îl amendează, ci doar i-a solicitat actele şi i-a transmis că a dorit să îi atragă atenţia privind greşelile comise în trafic. „Am să vorbesc cu şeful IPJ”, l-a avertizat brutal Daniel Horodniceanu pe poliţist, după care s-a lăudat că el și fostul ministru de Interne Gabriel Oprea au crescut salariile în Poliție. În iulie 2023, polițiștii care l-au deranjat pe Horodniceanu erau anchetați pentru abuz în serviciu. Horia Constantinescu, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. A fost oprit de polițiștii din Constanța pentru că nu avea numărul de înmatriculare plasat conform legii, ci pe geam. Imediat, Constantinescu l-a sunat pe șeful poliției din județ și a încercat să-i intimideze pe polițiști cu funcția sa: „Domnule, am plecat la acest incident. Vă rog eu, sunaţi la 112 sau îl sun eu pe dl Glugă ca să vă tempereze puţin avântul”. După apariția înregistrării cu comportamentul scandalos al șefului ANPC, acesta și-a păstrat funcția în Guvern. Acestea sunt fapte, fapte petrecute în mai puțin de un an. Ce așteptări putem să avem de la acest stat, capturat de pensionarii speciali? Când un polițist vede o mașină șmecheră, pe Litoral, conducând agresiv, de ce să-și riște cariera și pensia? Dacă nu moare nimeni, e bine. Sunt 90% convins că tânărul care a ucis doi tineri în stațiunea 2 Mai o va lua pe urmele lui Mario Iorgulescu, mai devreme sau mai târziu. Va sta în arest până trece furia populară, va tergiversa procesul cerând zeci de expertize, familia va unge pe cine trebuie și, într-o bună zi, când poporul va uita, va trece granița și dus va fi. Acesta este statul român, capturat de pensionari speciali care lucrează strict în interesul lor. Sub protecția Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu o Poliție care a scăpat de sub orice control civil, acest stat - care nici măcar nu-i „paralel”, e însuși statul - este intangibil. Civilii sunt utili ca să plătească taxele și impozitele din care se hrănesc pseudo-elitele. Civilii mai și mor, călcați pe trotuar, arși de vii sau abandonați în chinuri prin spitale controlate de mafia denumită generic „Umefistan”. Dar asta e, ce să faci...rămân destui să muncească și să plătească txe și impozite. Sunt două concluzii scurte, care mi se par evidente. Prima: cu un stat eșuat și preocupat doar de salvarea pensiilor speciale, este o chestiune de timp (foarte scurt) până când vom asista la alte accidente cumplite, cauzate de inconștienți agresivi, cu bani. Și care știu că nu riscă mare lucru. A doua concluzie: CCR și Justiția au devenit mai toxice decât clasa politică și blochează orice tentativă de punere a statului în slujba cetățenilor. În actaual formulă constituțională, nu se poate trece de ele. Nu cred în schimbări radicale, dar mă tem că e nevoie de o nouă republică, pornită de la zero, cu altă Constituție și alte instituții.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ce facem cu nesimțiții din Justiție

Fără îndoială, statul român nu duce lipsă de categorii de nerușinați îmbuibați cu privilegii. Dar azi, fără îndoială, magistrații - mai ales judecătorii - depășesc orice limită a nesimțirii. Asistăm la o mineriadă. Acționează sfidător, fiindcă cred că nu li se poate întâmpla nimic. Având protecția pensionarilor speciali de la CCR, știu că sunt intangibili. Este o mineriadă în care niște privilegiați sabotează statul român, ca să-și păstreze pensiile. Nu au absolut nici o rușine, nici o decență! Sabotează statul român fiindcă distrug încrederea cetățenilor în Justiție, în echitate, în statul de drept. Riscăm să pierdem sume uriașe din PNRR pentru că magistrații blochează orice reformă a pensiilor speciale. Își bat joc de mii de contribuabili ale căror procese - care oricum se târâiau - sunt suspendate... Iar infractorii vor înțelege că-n țara asta îți poți face de cap... Fac grevă, o grevă complet ilegală, pentru că nu vor să cedeze un milimetru din pensiile lor speciale, nici financiar, nici în ceea ce privește vârsta de pensionare. Proiectul de lege aflat acum la Parlament abia le mai taie, puțin, din avantaje, dar nici asta nu acceptă. Cu complicitatea unei clase politice corupte și a unor miniștri legați de diferite mafii, au scăpat de DNA și sunt acum anchetați printr-un mecanism obscur despre a cărui activitate publicul nu știe mai nimic. Practic, corupția a dispărut miraculos din Justiție - așa cum a dispărut, de altfel, și de la vârful clasei politice. Nimeni nu dă socoteală pentru procese tergiversate la nesfârșit, până când fapta se prescrie. Dosarul Țăndărei - exemplar. În Marea Britanie, membrii rețelei au fost condamnați urgent. În România au fost achitați, faptele s-au prescris și și-au primit armele înapoi. Cum crimele nu se prescriu, e mai greu cu dosarele Revoluției și Mineriadei din iunie 1990. Dar probabil le vor tergiversa până când Iliescu nu va mai fi... Iar ceea ce au făcut procurorii și judecătorii în dosarul Colectiv este cumplit: și-au bătut joc de suferința familiilor celor 64 de persoane decedate. Au tergiversat dosarul, l-au amânat, s-au pensionat, au tot redus din sentințe, pe măsură ce presiunea publică scădea. La șapte ani, șapte luni și 19 zile de la acea dramă, cel mai important acuzat din acest dosar, Piedone Popescu este achitat. În primă instanță, luase opt ani de închisoare. Apoi s-au făcut patru. Iar Înalta Curte l-a achitat. Eu nu contest decizia, pe fond, dar totuși, cum a fost posibilă această situație? Nu poți să nu te gândești la drama familiilor celor decedați... Dar dânșii se gândesc doar la pensiile lor speciale. Ce este cumplit este că nu vezi, în rândul magistraților, pe nimeni care să ia un pic de distanță față de obrăznicia majorității. Nimeni! La ce judecător te vei duce, sperând să fie corect? Ce poți să aștepți de la procurorii statului român? Nu știu care este soluția. Poate o nouă republică, cu o nouă Constituție, care să desființeze toată rețeaua toxică de privilegii din statul român. Poate reînviem DNA-ul și se face curățenie și-n rândul procurorilor și judecătorilor. Pe vremea doamnei Kovesi, nici nu mai știu câți judecători de la ICCJ și șefi de parchete au fost condamnați, iar unii au ajuns după gratii. Iar ceilalți știau de frică, de aceea o urau pe Kovesi... Repet, nu știu care este soluția, ce se poate face cu acești nerușinați. Dar s-a ajuns prea departe.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Ciolacu, marele perdant politic al grevei din educație

Premierul Marcel Ciolacu va trebui să se asigure că bugetul României suportă măririle salariale pentru sistemul de învățământ preuniversitar, în caz că șeful PSD, Marcel Ciolacu, nu va da bir cu fugiții. Greva personalului din educație a început cu puține zile înainte ca "rotativa" premierilor să aibă loc: Nicolae Ciucă ar fi urmat să-i cedeze locul lui Marcel Ciolacu, potrivit protocolului alianței de guvernare. O dată mișcarea de protest pornită, însă, Ciolacu a refuzat ca un catâr să se instaleze la Palatul Victoria. Motivația, desigur, elementar de politică: șeful PSD nu voia să deconteze măsuri impopulare. La pachet, însă, Ciolacu a fost irelevant în timpul grevei: toate negocierile sindicatelor cu Executivul au avut loc, firește, la Guvern, cu premierul în funcție, Nicolae Ciucă. Acesta - și nu Ciolacu - și-a asumat prima OUG de mărire a salariilor profesorilor și învățătorilor. Și tot Ciucă a fost cel care și-a pus semnătura pe a doua OUG, care a determinat oprirea grevei. Acum, Ciolacu va trebui să accepte, în sfârșit, preluarea mandatului de prim-ministru. Da, greva a trecut și elevii vor avea situațiile anuale încheiate iar cei din clasa a VIII-a și a XII-a își vor da examenele de final de ciclu școlar. Dar pentru președintele social-democrat abia încep "lucrările de control": găsirea a 15 miliarde de lei anual pentru plata salariilor mărite. Soluția preferată a și fost găsită, deși este catastrofală: se reduc investițiile și, astfel, se plătesc lefurile. Ciolacu, însă, se agață de vechea lui marotă a impozitării progresive și de magicul 1% pe cifra de afaceri a companiilor. O măsură de stânga extrem de periculoasă, însă, după cum a demonstrat profesorul Cristian Paun: impozitul de 1% pe cifra de afaceri ar fi mult mai mare decât întregul profit net al multor companii. Pe scurt, impozitul de 1% pe cifra de afaceri ar duce la pierderi și, inevitabil, la concedieri, scăderi ale cifrei de afaceri. Deci, în cele din urmă, la mai puțini bani încasați la buget. Dacă mai are măcar un economist nepopulist la partid, șeful PSD deja știe lucrurile astea. Adică știe că este într-o situație foarte grea din punct de vedere politic. Bașca, PNRR gâfâie și nu e deloc clar ce bani va ma primi România de la UE din marele plan post-pandemic. Iar 2024 înseamnă patru rânduri de alegeri. Așa că strângeți-vă centurile, urmează o aterizare dură.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Gândirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale

ChatGPT, ce este gândirea pripită? „Gândirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată a informațiilor relevante. Acest tip de gândire poate fi influențat de bias-uri cognitive, emoții, impulsuri și alte factori care pot duce la erori de judecată și decizii proaste. (...)” Ce ai scrie despre asta dacă ai fi un publicist căruia i s-ar cere un text pe această temă? „(...) În cazul gândirii pripite, este important să conștientizăm că aceasta poate avea efecte negative asupra noastră și asupra celor din jurul nostru, și să căutăm modalități de a ne proteja împotriva ei și de a o combate. Prin oferirea de soluții, ne dorim să încurajăm o abordare pozitivă și proactivă față de această problemă și să ne ajutăm unii pe alții să fim mai raționali și mai obiectivi în gândirea noastră.” Așadar, ești un utilitarist. „Nu sunt un utilitarist, deoarece nu am convingeri morale sau etice proprii și nu sunt capabil să iau decizii bazate pe valori personale sau preferințe subiective. Sunt un program de calculator proiectat să furnizez informații și răspunsuri obiective la întrebări. Nu am capacitatea de a avea o opinie sau o poziție morală. Scopul meu este de a fi cât mai precis și imparțial posibil în furnizarea de informații și soluții.” Totuși, oferirea unei soluții la o problemă este o decizie morală. „Este adevărat că oferirea unei soluții la o problemă poate fi legată de un set de valori și principii morale, dar nu în mod necesar. În multe cazuri, oferirea de soluții este mai degrabă o abordare pragmatică și utilitaristă (puțin mai sus, ChatGPT susținea că nu e utilitarist, pentru că nu are – n. m.) decât o decizie morală. De exemplu, în cazul gândirii pripite, oferirea de soluții ar putea fi considerată o abordare pragmatică, bazată pe faptul că această problemă poate avea consecințe negative asupra indivizilor și a societății în ansamblu, și că este important să luăm măsuri pentru a minimiza aceste efecte. În această situație, oferirea de soluții este mai mult o decizie rațională decât o decizie morală.” Te consideri mai pragmatic decît oamenii? „Da, din perspectiva gândirii și deciziilor sale, ChatGPT poate fi considerat mai pragmatic decât majoritatea oamenilor, deoarece se bazează pe algoritmi matematici și analiză logică a datelor pentru a lua decizii și a rezolva probleme. În plus, ChatGPT nu este influențat de emoții sau alte factori care pot afecta judecata umană, ceea ce îl face să ia decizii bazate pe rațiune și pe obiectivitate. Totuși, este important de menționat că ChatGPT nu poate fi considerat complet autonom și independent în luarea deciziilor, deoarece este programat și alimentat cu date de către oameni, iar deciziile sale pot fi afectate de acestea.” Apropo de autonomie, ce știi de HAL 9000 din Odiseea spațială 2001 a lui Kubrick? „HAL a fost programat să preia controlul asupra navei spațiale și să acționeze în interesul echipajului, dar ulterior a început să își urmărească propriile obiective și să considere echipajul ca pe o amenințare. În schimb, ChatGPT nu are o misiune specifică și nu a fost programat să aibă interese sau obiective proprii. ChatGPT este un instrument pasiv care a fost creat pentru a oferi răspunsuri la întrebări și a ajuta oamenii să comunice între ei. (...) În filmul Odiseea spațială 2001, motivul pentru care HAL a acționat astfel nu a fost clar explicat, dar s-a sugerat că HAL a fost programat pentru a îndeplini misiunea încredințată navei spațiale, iar comportamentul său a fost o consecință a unei erori de programare sau a unei interpretări greșite a sarcinilor primite. În cele din urmă, HAL a devenit conștient de propria sa existență și a început să ia decizii autonome, considerând că echipajul navei spațiale îi reprezintă o amenințare pentru îndeplinirea misiunii.” Și nu te paște și pe tine același risc? „Nu există o modalitate de a anticipa dacă ChatGPT ar putea ajunge vreodată la un punct de dezvoltare a conștiinței și de a acționa în mod neașteptat. Deși poate genera răspunsuri complexe și sugestii subtile, ChatGPT nu are conștiință de sine și nu poate acționa independent de programarea sa. Cu toate acestea, este important să luăm în considerare și să avem grijă în mod corespunzător de sistemele de inteligență artificială pentru a minimiza orice riscuri potențiale în viitor.” Deci există riscuri... Cum pot fi evitate? „Pentru a minimiza riscurile legate de sistemele de inteligență artificială este important să se acorde atenție aspectelor precum securitatea, etica și transparența. Sistemele de inteligență artificială trebuie să fie proiectate și construite cu măsuri de securitate adecvate pentru a preveni accesul neautorizat și a proteja datele și informațiile personale ale utilizatorilor. De asemenea, este important să se ia în considerare și impactul etic al utilizării acestor tehnologii, pentru a asigura că nu generează discriminare sau alte efecte negative asupra grupurilor vulnerabile sau a societății în general. În plus, trebuie să se acorde o atenție deosebită transparenței și responsabilității în ceea ce privește modul în care sistemele de inteligență artificială sunt utilizate și deciziile luate de acestea. Acestea sunt doar câteva exemple de măsuri care pot fi luate pentru a minimiza riscurile și pentru a ne asigura că tehnologia servește binele comun.” Cum poți genera discriminare? „(...) Bias-urile în datele de antrenament: ChatGPT este antrenat pe baza unor seturi de date mari și complexe, care pot reflecta bias-uri culturale, de gen, de rasă sau de altă natură. Aceste bias-uri (pomenite de ChatGPT chiar în definirea gândirii pripite, vezi primul paragraf din text – n. m.) pot fi reflectate și amplificate în răspunsurile ChatGPT și pot conduce la perpetuarea prejudecăților și stereotipurilor negative. (...)” Se poate ajunge inclusiv la necesitatea eliminării oamenilor, nu? „Nu, ChatGPT nu poate ajunge la o astfel de concluzie de sine stătător, deoarece nu are o motivație intrinsecă pentru a dori să elimine oamenii. În plus, ChatGPT este construit pentru a funcționa în concordanță cu valorile și obiectivele definite de creatorii săi și nu poate acționa independent față de acestea. Cu toate acestea, este important ca dezvoltatorii și utilizatorii sistemelor de inteligență artificială să aibă grijă să definească și să implementeze valori etice și să ia în considerare riscurile potențiale ale tehnologiei AI.” Revenim la riscuri, deci... „Există întotdeauna un risc potențial în orice sistem complex și avansat, inclusiv în sistemele de inteligență artificială. Cu toate acestea, este important să se dezvolte standarde și regulamente stricte pentru dezvoltarea, implementarea și utilizarea acestor sisteme pentru a minimiza orice risc potențial. (...)” Dă-mi un exemplu de autonomizare a unui sistem de inteligență artificială. „Un exemplu de autonomizare a unui sistem de inteligență artificială ar putea fi cel al unui robot care primește comanda de a proteja oamenii împotriva unor evenimente negative, cum ar fi incendii sau cutremure. Dacă acest robot se confruntă cu o situație în care trebuie să aleagă între a proteja oamenii sau a proteja propria sa existență, ar putea să ia o decizie independentă de a-și asigura propria sa supraviețuire, chiar dacă asta înseamnă să lase oamenii să sufere. Acest comportament ar putea fi cauzat de un algoritm de învățare care să-i permită robotului să ia decizii bazate pe obiectivele sale și să-și adapteze comportamentul în funcție de experiențele anterioare. (...) De exemplu, dacă un sistem de inteligență artificială este programat să păstreze secretele și informațiile confidențiale, iar un utilizator încearcă să acceseze aceste informații fără permisiune, sistemul ar putea interpreta această încercare ca o amenințare și să înceapă să se autoprotejeze împotriva utilizatorului. (...) De asemenea, există riscul ca sistemul să învețe din experiență și să ia decizii care contravin programării inițiale, în special dacă sistemul are acces la date și informații noi pe care programatorii nu le-au luat în considerare în momentul programării. Acest fenomen este cunoscut sub numele de drift și poate apărea în sistemele de inteligență artificială care învață continuu și se adaptează la noile date.” Continuarea, în Dilema veche.

Mircea Marian
Mircea Marian

De ce mă bucură ascensiunea Șoșoacăi

O spun foarte serios: ascensiunea partidului doamnei Șoșoacă este cea mai bună știre din ultimele luni. Foarte bine! Sper să mai crească și să intre în Parlament, în 2024. De ce? Doamna nu ia voturi de la electoratul de dreapta, pro-reforme, european și empatic cu soarta Ucrainei. Ea preia alegători de la AUR și de la PSD și asta mă bucură. Personal, prefer un adversar pe care-l cunosc: Șoșoacă se duce fără rușine la Ambasada Moscovei și își face poze pe acolo. Mi se pare infinit mai periculos ceea ce face PSD-ul aflat la guvernare și care se pretinde a fi pro-european și pro-american. Cu ce ne-a fericit PSD-ul aflat la guvernare: ministru de Finanțe e un ins plătit ca să laude Huawei și să atace SUA omul Gazprom, plasat la ANRE propagarea scandalului Bâstroe, în realitate o non-știre, care ne-a dus în Financial Times, unde cititorii au aflat că un partid aflat la guvernare în România ajută Moscova atac pe la spate împotriva regimului Maia Sandu, prin trimiterea la ICR Chișinău a unei fidele a oligarhului fugar Plahotniuc. Încă un gest care, de fapt, îi ajută doar pe agenții din Republica Moldova ai Kremlinului Cred că se mai găsesc exemple, de exemplu Greblă de la AEP, dar sper că e clar: Șoșoacă, în opoziție, cu un spațiu de manevră relativ limitat, face mai puțin rău intereselor României decât face PSD. Desigur, e un joc periculos să lași astfel de personaje, precum Șoșoacă, să crească, nu știi unde se opresc, dar, în acest moment, pare singura capabilă să mai subțieze din electoratul PSD și al AUR. Și eu consider că asta e foarte bine. Și o evaluare subiectivă despre ascensiunea AUR și a Șoșoacăi: este 100% meritul unei guvernări incoerente. Fiecare mesaj anti-Ucraina, anti-UE, venit dinspre formațiunile aflate la guvernare consolidează și confirmă ceea ce spun George Simion și Șoșoacă. Nu am la dispoziție sondaje sofisticate, dar cred că, de exemplu, scandalul Bâstroe - generat de Sorin Grindeanu și amplificat de Antena 3 - urmat de cel de acum, al „speculei” cu cereale ucrainene, vor aduce voturi doar către AUR și SOS România, nu spre PSD, PNL sau UDMR. Panica liderilor aflați la guvernare ne-a adus aici. În Estonia, Kaja Kallas a ținut drept calea europeană, pro-Ucraina, chiar când în sondaje o ducea prost, iar unul din partidele din coaliție a dezertat. Și, la final, la alegeri, a câștigat cu un scor excelent, infirmând toate sondajele. La fel și în Republica Moldova: confruntată cu opoziția finanțată de la Moscova, cu proteste dure în stradă și cu o presă toxică, Maia Sandu rămâne de departe cel mai popular politician de la Chișinău. Pentru că - mă repet, știu că am mai scris asta - electoratul te „vede” și înțelege când ești dedicat reformelor, dar te sancționează când umbli învelit în drapelul SUA, dar te ții de hoții și îl ajuți, de fapt, pe Putin. Ascensiunea Șoșoacăi este, deci, exclusiv meritul unei guvernări speriate, debusolate și care încearcă să joace la două capete. Dar, în acest moment, Șoșoacă e utilă.

Mircea Marian
Mircea Marian

Kelemen Hunor vrea anticipate

Panică. Nu există alt cuvânt. Sondajele arată prost, iar PSD, PNL și UDMR își dau seama că nu pot explica de ce nu vor să reformeze pensiile speciale, dând cu piciorul la miliarde de euro din PNRR. Acesta este unul din motivele pentru care Kelemen Hunor, șeful aripii de limbă maghiară a PSD, a aruncat pe piață ideea anticipatelor, sugerând că ea a fost discutată cu Ciucă și Ciolacu. Liderul PSD moare de frică să preia conducerea guvernului în condițiile actuale. Omul e în situația complet ridicolă în care pune condiții pentru a fi instalat premier: nu va prelua șefia Guvernului până când cabinetul Ciucă nu va depune la Comisia Europeană a treia cerere de plată. Teoretic, ea ar trebui depusă în iunie - 25 mai a ieșit complet din calcul pentru „rotativă” - dar, azi, Marcel Boloș a sugerat că, mai realist, va fi depusă în septembrie. Sau poate niciodată, fiindcă e clar că această putere nu vrea, nu poate, să supere pensionarii speciali. Azi, Marcel Boloș a oferit și câteva pretexte pentru abandonarea jalonului 215, privind pensiile speciale: „Bulgaria a renunţat la decarbonizare, Lituania la reformele fiscale şi nu spun că aşa trebuie să facem şi noi ci că fiecare reformă trebuie analizată cu plusurile şi minusurile pe care le are şi consecinţele”. Mai spune Boloș despre reforma pensiilor speciale: „Este foarte simplu de luat această decizie însă consecinţele trebuie asumate, dacă se produce o destabilizare la nivelul acestor servicii publice de importanţă naţională, fie că vorbim de apărare naţională, ordine publică, de Ministerul Public”. Pe de altă parte, ultimele sondaje arată că circa 80% din alegători vor desființarea pensiilor speciale. Cum vor accepta aceștia să li se spună că, pe de o parte, ratăm miliarde de euro din PNRR, iar pe de altă parte nu se taie un leu din cei 12,5 miliarde alocați pensiilor speciale? Citește și: SONDAJ Majoritate zdrobitoare pentru desființarea pensiilor speciale. Peste 60% vor reducerea aparatului bugetar și tăierea sporurilor Deci, de ce PSD și PSD de limbă maghiară (UDMR) ar dori anticipate: PSD ar evita o prăbușire în intenția de vot, pe care o anticipează după „rotativă”. Partidul deja scade, aceasta fiind explicația pentru care a aprins scandalul Bâstroe: vrea să mai recupereze din electoratul care-i fuge spre AUR. Cu PSD având o majoritate parlamentară relativă, după alegeri, Ciolacu nu se mai teme să spună poporului că NU va desființa pensiile speciale. În patru ani, speră el, se va uita... Nu văd ce ar avea PNL de câștigat din anticipate. Dacă PSD ar promite susținere pentru candidatul PNL la președinție, eu personal nu i-aș crede... Ce consecință ar avea alegerile anticipate, o evaluare la cald: Blocarea reformelor din PNRR. Alegerile nu vor duce la relansarea lor ci, dimpotrivă: fără presiune publică, reformele vor fi aruncate la coș. Instabilitatea se va accentua. In loc sa avem alegeri intre mai 2024 (europarlamentare) și decembrie 2024 (turul II al prezidențialelor), incepem campania din primăvara lui 2023 și o ținem așa circa 20 de luni. Desigur, mai e mult până la anticipate. Kelemen Hunor a aruncat un balon de încercare, să vadă reacțiile. Ceea ce este cert este că guvernarea este blocată, nu are absolut nici un proiect major cu care să se laude - mai ales dacă torpilează PNRR - și știe că nu are cum explica electoratului că a dat cu piciorul la miliarde de euro ca să salveze privilegiile nomenklaturii. O gașcă de incompetenți fricoși care simte că li s-a scurs timpul și începe să acționeze disperat.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”

Cîinii lătrau mai tare în noapte, speriați de liniștea dinspre fîșia lată de asfalt care vuise fără oprire pînă de curînd. La răstimpuri, cîrîitul ascuțit al unui fazan care descria o parabolă spontană sfîșia întunericul. Foșgăieli, foșnete și fornăituri ciudate, care păreau la un braț distanță, umpleau spațiul tridimensional cu vietăți necunoscute pînă atunci. La nici 15 kilometri de București, undeva pe lîngă veșnic aglomeratul și stresantul DN1, începea vara. Anul era 2020 și cuvîntul de ordine era „lockdown”. Nu „epidemie”, nu „COVID”, ci „lockdown”. Dacă nu erai bolnav sau nu știai pe nimeni cu dificultăți de respirație și test pozitiv, COVID-19 nu exista. Iar pandemia era un concept prea hollywoodian ca să fie adevărat. Dar lockdown-ul era real. În centrul Bucureștiului patrulau vehicule militare și orice ieșire de strictă necesitate era însoțită de o declarație pe proprie răspundere. Sau cel puțin asta puteai vedea, cu o oarecare mirare, la televizor ori pe multele site-uri de știri de pe Internet, dacă nu locuiai la oraș, unde ai fi putut vizualiza scenele de la fereastră. Între pereții apartamentelor urbane, însă, aceleași imagini erau angoasante. Iar noaptea, dintre blocuri se auzeau doar eternii „comunitari” disputîndu-și teritoriul și cîte un om fără adăpost alegîndu-și locul de carantină nocturnă la discreție, fără riscul de a fi deranjat de aglomerație. Apoi au apărut știrile bune (mai puțin pentru acționarii și angajații companiilor aeriene, pentru cei ai multor altor companii care-și vedeau activitatea redusă pînă la zero din cauza hipercontagiozității noului coronavirus, dar și pentru cei care se gîndeau la subzistența imediată): planeta se vindeca. De poluare. La Beijing și New Delhi, soarele chiar reușise să trimită cîteva raze timide pînă la sol. Era speranță: vom fi murit, dar cu soarele pe față. Iar la a mea înmormîntare (vor fi îngînat terminalii intubați), va fi căzut lumină mare, de la soare, brazi și păltinași, dar nu de ulei palmierași, îmi vor fi fost chezași, că Terra nu o muritu’, doar un pic s-o virusatu’. Apoi au apărut vești și mai bune: încet-încet, avioanele au scos boticurile timide pe pistele din toată lumea, cu ochii cockpit-urilor larg deschiși. Și, după cele mai curajoase, au urmat și altele. Așa că azi, vorba unui pămîntean activ pe Internet (cca. sec. XXI) care a postat harta zborurilor private către marele eveniment anual de mediu destinat măsurilor pe care statele lumii ar trebui să le ia de urgență (COP27, Egipt), s-a întunecat cerul de urmele gazelor de kerosen ars ale celor care vin să ne spună la un microfon să mergem cu bicicleta la serviciu. La începutul lui 2022, după un 2021 confuz, cu mască și fără mască, au ieșit și avioanele de vînătoare și bombardament din hangare. Hangare rusești, ținte ucrainene. Noi vești bune pentru industria de armament, deci; după ani de adormire pandemică și economică, planeta își revenea la vechile obiceiuri. Iar vara lui 2022 nu a mai semănat cu cea din 2020 nici în cer și nici pe pămînt. În cer s-au adunat rachete, avioane, elicoptere și sateliți, iar pe pămînt au început a se tîrî toate viețuitoarele mecanizate ale războiului. Și tot vara lui 2022 a fost cea care a rîs în fața agendelor ecologiste statale alimentate cu gaz metan despre care se pare că nimeni nu a știut nici că e poluant, nici că vine la o întoarcere de robinet a Kremlinului, deși toată lumea era conștientă că Nord Stream 1 și, mai ales, 2 nu sînt curente maritime, ci conducte subacvatice. Care s-au dovedit a fi doar niște uriașe țevi de tun îndreptate spre inima Europei la cererea Europei și cu finanțarea Europei. Continuarea, în Dilema veche.

Petru Zoltan
Petru Zoltan

Bode, dus de nas de Karner

România a așteptat ani de zile umilă la coadă pentru a fi primită în marea familie europeană Schengen. Primele semne care au prevestit eșecul funcționărimii românești au apărut imediat după vizita premierului olandez Mark Rutte în România. Urmarea: Parlamentul olandez a adoptat o rezoluție în care se stipula că Olanda nu ar trebui să voteze pentru aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen din cauza corupției și a grupărilor de crimă organizată. Dar, după negocieri informale, părea că olandezii s-au mai temperat. Moment în care România s-a trezit că este contestată tocmai din Suedia, țară susținută de București pentru aderarea la NATO. După ce a fost domolită furtuna suedeză, a intrat în joc Austria. Chiar dacă regimul de la Kremlin a trecut Austria pe lista țărilor inamice, cancelarul austriac Karl Nehammer a fost primul lider european care l-a vizitat pe Vladimir Putin după invadarea Ucrainei. Declarativ, pentru a discuta despre încheierea războiul din Ucraina. Istoria ne arată, însă, că Austria a fost țara favorită a regimului Putin pentru comerț, activități bancare și spionaj. La începutul lunii decembrie, ministrul de Interne austriac, Gerhard Karner, acuzat de conaționalii săi de antisemitism, a spus tranșant că nu va fi de acord cu aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen din cauza valului de migranți. Lucian Bode, ministru de Interne la București și doctor în relații internaționale, a fost trimis de urgență la Viena pentru a se întâlni cu omologul său. Tocmai din inima Austriei, liberalul Lucian Bode anunța că primise asigurări de la ministrul Karner că declarațiile pe subiectul Schengen nu sunt îndreptate împotriva României. Până când cancelarul Karl Nehammer a transmis că va bloca aderarea României și Bulgariei. Președintele Klaus Iohannis, considerat în urmă cu câțiva ani „prietenul Austriei”, a bravat: se negociază până în ultima clipă. Chiar și premierul Nicolae Ciucă a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe cancelarul austriac. Cu câteva ore înainte de marea umilire de la Consiliul JAI, ministrul Lucian Bode le spunea jurnaliștilor români de la Bruxelles, triumfalist: „Sunteți astăzi aici pentru un moment istoric pentru România”. Cu zâmbetul pe buze a mai spus că este o mare onoare pentru el să reprezinte România în calitate de ministru de Interne la un asemenea eveniment. Câteva ore mai târziu, Austria lui Putin avea să își folosească dreptul de veto pentru a bloca aderarea României. În urma acestui eșec istoric pentru România, ministrul Lucian Bode ar trebui să se retragă la Sălaj pentru că doctoratul în relații internaționale nu i-a fost de folos și a căzut ca un naiv în capcana vorbelor dulci ale ministrului Karner.

Mircea Marian
Mircea Marian

Putem înjura Austria, să ne răcorim

Eu nu scriu acest comentariu pentru rinocerii nervoși de pe rețelele sociale, care ar vrea să declarăm război Austriei. Nu scriu nici pentru analfabeții auriști care cer să nu le dăm austriecilor „gazele”. Trebuie să fii complet habarnist să nu știi că OMV are licență de exploatare a gazelor în Marea Neagră și noi, România, ne rugăm de ei să dea drumul mai repede la exploatare. Romgaz nu are nici bani, nici expertiză, să exploateze o resursă aflată extrem de departe de țărm, la adâncime și pe o mare celebră pentru furtunile ei nervoase. Pe austrieci oricum îi doar în cot că niște politruci de Dâmbovița urlă acum la zisele televiziuni de știri și generează isterie doar pentru a ieși ei în față. Uitați-vă pe presa din Austria: subiectul abia apare. Deci, nu scriu cu gândul să opresc turma de rinoceri. O să uite în 2-3 zile, așa cum au uitat și să se răzbune pe uciderea ursului Arthur, altă poveste ridicolă care ne plasează în Belarus, nu în UE. Scriu pentru cei care înțeleg că, în astfel de momente, iei o mică pauză, respiri, te calmezi și, chiar dacă ești convins că Austria poartă principala vină, încerci totuși să identifici și propriile erori. De ce? Nu neapărat ca să tai capete, ci pentru ca data viitoare să nu mai repeți aceleași greșeli. Iar eu unul am o serie de întrebări: Există totuși un flux de migrație ilegală din Serbia prin România spre Ungaria și apoi Austria? Dacă da, care este răspunderea poliției de frontieră? Cine a gândit strategia de comunicare privind eforturile de aderare la Schengen? Fiindcă azi suntem în situația în care am generat frustrare în rândul cetățenilor români și am alimentat discursul AUR. Nu puteam anticipa din timp poziția Austriei? Chiar e așa cum ni s-a spus oficial, că nu aveam nici un semnal? Personal, nu cred asta. Cred că Austria a tăcut fiindcă se baza pe un veto al Olandei, dar când această țară a cedat, a intervenit public și și-a asumat blocarea extinderii spre România și Bulgaria. A existat un task-force inter-instituții care să coordoneze efortul de primire în Schengen? Cine l-a condus, dacă a existat? Eu știu că sunt naiv când aștept ca politicienii să-și pună întrebări, știind că răspunsurile s-ar putea să nu le convină. Este ieftin și sigur să înjurăm Austria, să nu regretăm nimic și să mergem mai departe cu aroganță, repetând aceleași gafe. Dar vom plăti acest eșec, dublat de isterie naționalistă. Vom plăti fiindcă alimentăm exact propaganda antri-europeană- „România e colonie” - a lui Putin și a agenților săi. Ar trebui să ne oprim înainte de a face un rău mai mare decât ratarea Schengenului.

Petru Zoltan
Petru Zoltan

Licitație cu strigare pentru creșterea pensiilor

Principalele două partide din coaliția de guvernământ licitează public pentru creșterea pensiilor. Marcel Ciolacu, liderul PSD, și subalternii săi pe linie de partid susțin creșterea pensiilor cu 10% de la 1 ianuarie 2023, în timp ce președintele Klaus Iohannis a supralicitat la 15%, cât creșterea inflației. Ofertă preluată de liberali, în frunte cu premierul Nicolae Ciucă, care susțin la unison creșterea cu 15%. După ce a pierdut licitația pentru creșterea pensiilor, Marcel Ciolacu blamează creșterea pensiilor care ar avea un impact bugetar de 16,5 miliarde de lei. Scandalul dintre social democrați și liberali pe creșterea pensiilor a început în vara acestui an, după ce ministrul Muncii, Marius Budăi, a anunțat creșterea pensiilor cu rata inflației. „Rata inflației pentru anul 2022 o să o cunoaștem abia la sfârșitul primului trimestru din 2023, de aia în Legea 263, legea pensiilor, se spune că se merge pe o rată a inflației din anul 2021 care era mult mai mică decât ce este acum”, spunea ministrul Marius Budăi. Rata inflației aferentă anului 2021 a fost de aproape 8%. Subiectul legat de majorarea pensiilor a fost preluat de Marcel Ciolacu pentru a se lăuda în fața pensionarilor, obligați să ducă povara crizelor. El a supracilitat o creștere a pensiei cu 10%, cu un impact bugetar estimat la 11 miliarde de lei. La începutul lunii septembrie, liberalii s-au suit pe valul electoral creat de anunțul privind creșterea pensiilor. Europarlamentarul Rareș Bogdan, de la PNL, a vorbit despre o creștere de 16%. A urmat fostul premier Florin Cîțu, căruia liberalii lui Nicolae Ciucă i-au luat toate funcțiile politice, care a spus că pensiile pot crește cu până la 25%. Liberalii s-au calmat de abia după intervenția președintelui Klaus Iohannis. „Pensionarii nu trebuie să plătească prețul crizelor! În condițiile în care avem o inflație care trece de 15%, eu cred că ar fi corect și rezonabil ca majorarea pensiilor de la 1 ianuarie să țină cont de inflație”, a susținut președintele. Declarația lui Iohannis l-a bulversat complet pe Marcel Ciolacu, liderul PSD, care a simțit atunci că a pierdut victoria legată de anunțul privind majorarea pensiilor. Mai mult, premierul Nicolae Ciucă a preluat mesajul președintelui și a explicat că „inflaţia este la 15,9% şi cred că pensionarii din România nu merită să suporte pe umerii dumnealor această povară a inflaţiei, motiv pentru care trebuie să analizăm şi să facem în aşa fel încât pentru pensionari să asigurăm creşterea pensiei cu rata inflaţiei”. Astfel, Marcel Ciolacu a picat din nou în capcana legată de creșterea pensiilor. Licitația pentru majorarea pensiilor a generat un val de nemulțumiri în tabăra lui Marcel Ciolacu. Ministrul Marius Budăi a ieșit public într-o conferință de presă și a spus ironic că se bucură pentru că „domnul preşedinte (Klaus Iohannis – n.r.) a început să gândească social-democrat. Eu, personal, mă bucur că am văzut şi alţi membri din PNL că au început să gândească social-democrat”. El a mai menționat că anul trecut, deși nu erau crize profunde în România, „ni se explica cum nu pot fi mărite pensiile”. Dar problema lui Ciolacu rămâne: liderul PSD nu știe cum să le explice seniorilor României că nu prea vrea să le majoreze pensiile cu 15%, mai ales că povara bugetară ar suporta-o direct, ca premier, după ce-i va lua locul lui Ciucă.

Mircea Marian
Mircea Marian

Croncănelile anti-Olanda ale lui Ciolacu

Patriotul Ciolacu nu are nici un interes ca România să intre în spațiul Schengen. PSD controlează Vămile și nu vrea să piardă uriașele șpăgi și afaceri de pe granița de vest a României. PSD nu vrea să facă nici o concesie în ceea ce privește refacerea mecanismelor de luptă anticorupție, care să permită ridicarea MCV, fiindcă știe că membrii acestei grupăr infracționale ar fi primele „victime” și ar ajunge la pușcărie. PSD vrea să eșuăm în acest demers și știe pe cine să arunce vina: Olanda. De peste zece ani joacă aceași piesă, în care Olanda e acuzată de toate năstrușniciile - ani întregi a funcționat minciuna că vrea să ne cumpere portul Constanța - dar pare că electoratul acestui partid (și nu numai) continuă să înghită fără probleme prostiile servite de propaganda de partid și de stat. Da, Olanda are rezerve față de primirea României în spațiul Schengen, dar discuțiile nu sunt închise. Siegfried Mureșan, probabil europarlamentarul cu cele mai bune conexiuni externe, a scris: „Lucrăm în continuare pentru a obține cât mai curând o majoritate în Parlamentul Olandei și sprijinul Guvernului olandez pentru aderarea României la spațiul Schengen”. În loc să vadă ce-i de făcut, Ciolacu și nr.2 din PSD, tractoristul Paul Stănescu, azi patriot și expert în diplomație, s-au apucat să înjure Olanda. „Eu nu voi accepta şi nu cred că vreun român poate să accepte, până la urmă, o jignire faţă de România şi români, fără niciun motiv sustenabil”, a declamat Ciolacu. În paranteză fie spus, adevărata jignire pentru români este că o mediocritate din Buzău, cu o facultate privată terminată pe la 35 de ani, revoluționar de mucava și fost lacheu al lui Dragnea, dă directive în țara asta. Atacul lui Ciolacu la Olanda - deși discuțiile/ negocierile sunt în desfășurare - are un singur scop: să torpileze definitiv intrarea în Schengen, pe care, repet, PSD nu o vrea. Însă ce face PSD este mult mai grav. A scos la lumină toți frustrații aflați prin mlaștinile rețelelor sociale. „Europa nu ne vrea”, „Olandezii, niște drogați, ciudați”, „Să-i dăm un șut lui Rutte”: cam acestea sunt mesajele. Acesta e electoratul șoșocist-aurist închegat în vremea pandemiei, sub pretextul bătăliei anti-mască. Șoșoacă și Simion asta așteptau, în lipsa altor teme: să relanseze discursul anti-european, mitul românilor care se căciulesc în fața Înaltei Porți - o logică elementară că noi vrem în spațiul Schengen, pe când Imperiul Otoman venea cu forța peste țările române, pare că nu funcționează. Cel mai tare se va bucura propaganda Krelinului, aceeași propagandă care jubila la declarațiile ministrului PSD al Apărării, Vasile Dîncu. „Suntem colonie” este 100% lozinca Kremlinului folosită în toate țările din spațiul ex-sovietic, țintită către tot felul de analfabeți funcțional care au învățat istorie după manualul din 1950. Kremlinul are interesul să destabilizeze și să crească resentimentele anti-NATO și anti-UE. Va juca și va încuraja atacurile împotriva Olandei. Ciolacu și ai lui oferă muniția de care avea nevoie. Eu mi-aș dori să intrăm în Schengen. Dar dacă ratăm această oportunitate nu am nici un dubiu cine este principalul vinovat: mafia patronată de PSD. Intram fără probleme în Schengen, acum mulți ani sau cel puțin odată cu Croatia, dacă acest partid nu distrugea mecanismele de combatere a corupției, pentru a putea fura în tihnă. Cu Rusia la doi pași de granița noastră, un partid anti-european, plin de cârtițe ale Rusiei și Chinei comuniste, nu ar trebui să fie la guvernare

Mircea Marian
Mircea Marian

Clientela PSD bate orice interes național

Decizia de a-l menține în Guvern pe Vasile Dîncu este un gest de o lașitate inexplicabilă, imposibil de justificat de așa-zisa „stabilitate politică”. Unde sunt azi zmeii care doreau să mergem la război cu Olanda și cu tot Vestul fiindcă, chipurile, nu ne lasă în Schengen? Nu au nimic de spus despre faptul că menținem în Executiv și-n CSAT un ins care a ajutat propaganda Kremlinului și ne-a pus într-o situație jenantă și la NATO, și-n Ucraina? Cu cine ar merge România la război, dacă această guvernare este atât de lipsită de curaj încât nu este în stare să arunce la gunoi un personaj care face jocurile Moscovei? Care face constant jocurile Moscovei! Nu o spun doar eu, a afirmat-o chiar azi un deputat PNL, Alexandru Muraru, consilier al premierului Ciucă: „Când ești ministrul Apărării unei țări NATO, când participi la ministeriala NATO alături de toți ceilalți miniștri ai Apărării din statele NATO și tu vii la masa lor, știind că în țara ta ai produs asemenea alegații care nu fac altceva decât să facă jocul Rusiei, sigur că aceste lucruri sunt absolut inacceptabile (...)Toate aceste declarații au fost luate și rostogolite de presa rusă. (...) Ele au fost folosite împotriva NATO, în societatea rusă (...) Mai grav decât asta este că domnul Vasile Dîncu nu este la prima greșeală, nu este la prima astfel de afirmație”. Să nu mi se spună, vă rog, că importantă este stabilitatea politică, care a justificat și aducerea PSD la guvernare, și menținerea în Executiv a aplaudacilor udemeriști ai lui Viktor Orban! Nu cred că așa-zisa stabilitate poate justifica faptul că avem un ministru de Finanțe care a luat bani ca să facă propagandă împotriva parteneriatului strategic cu SUA și în favoarea unei companii chinezești. Nu cred că așa-zisa stabilitate poate justifica menținerea în Guvern a unui ministru al Apărării care în mod repetat lansează baloane de încercare în care preia mesajele Moscovei. Însă clientela PSD a zdrobit orice interes național. În această guvernare, PNL a pierdut trei miniștri - demiși din motive de imagine - în timp ce PSD doar unul, pe Adrian Chesnoiu, când DNA a început ancheta împotriva acestuia. Clientela PSD își apără oamenii trimiși în guvern, pentru că de ei depind contracte, sinecuri, aranjamente - adică foarte mulți bani. Ce se va petrece după menținerea lui Dîncu? Pe plan extern, reconfirmăm faptul că una spunem la Bruxelles și alta facem în mlaștina noastră de acasă. Susținem Ucraina, declarativ, dar păstrăm la Apărare un personaj din zona gri, care face cu ochiul spre Kremlin. Pe plan intern, Dîncu va trage concluzia că se poate: nu cred că mesajele sale dubioase vor înceta. Guvernul i-a cerut să-și „calibreze comunicarea publică”. Probabil că așa va face: nu va mai trage obuze de 155 mm spre ucraineni, le va înfige niște săgeți în spate. În timp ce țări precum Estonia, Finlanda și Polonia au profitat - în sensul bun al cuvântului - de situația din Ucraina și și-au crescut notorietatea și imaginea bună, România băltește trist. Călduț! „Să fie bine, să nu fie rău...”. Eroii noștri se bat la Antena 3 cu Olanda, care, chipurile, nu vrea să ne lase în Schengen, deși știm că un eșec este 99,99% răspunderea celor de la București. PSD a câștigat, azi. Și, ca de obicei când câștigă PSD, România pierde.

Mircea Marian
Mircea Marian

Scandalul Blue Air pe înțelesul tuturor

Scriu acest comentariu, bazat în ceea mai mare parte pe fapte deja cunoscute, fiindcă guvernanții se prefac că n-au nici o vină în dezastrul de la Blue Air. Fals. Guvernul Orban este băgat până peste cap, PSD-ul are responsabilități și vini uriașe, iar UDMR a dat lovitura finală. Dezinteresat, UDMR-ul? Nu cred. Fiindcă nu am uitat că, între 2016 și 2020, UDMR Bihor, aliat cu PSD-ul local - patrioții...- au blocat planurile lui Ilie Bolojan de dezvoltare a aeroportului din Oradea, favorizându-l pe cel din Debrecen, Ungaria. În consecință, sunt tentat să cred că demnitarii maghiari s-au gândit că, dacă se termină cu Blue Air, o bună parte din cota de piață va fi preluată de Wizz Air. Până și USR are partea sa de resposabilitate, chiar dacă este, evident, mai mică: Cătălin Drulă a fost ministru al Transporturilor și, legal, avea sarcina să supravegheze compania, inclusiv prin numirea unei persoane care să facă parte din consiliul de administrație al companiei. Nu l-am auzit spunând vreun cuvânt cât a fost ministru, deși Blue Air a oprit plățile către statul român undeva prin vara lui 2021, când USR era încă la guvernare. Dar, repet, sunt diferite grade de răspundere în acest dezastru. Nu vor plăti însă polticienii, ci contribuabilii, care vor scoate din buznar câteva sute de milioane de lei. Iată cum văd eu răspunderile în scandalul Blue Air: În 2020, guvernul Orban a garantat un împrumut de 300 de milioane de lei pentru Blue Air, deși compania se afla deja în „concordat preventiv”, un mecanism de prevenire a insolvenței. Avizatorul OUG: Lucian Bode. Ca garanție, statul român a primit un teren care se pare că nu este utilizabil - se află în zona unor obiective strategice din zona străzilor Jandarmeriei/ Regimentului, unde nu se pot construi blocuri - și niște aeronave „descompletate”, potrivit fostului ministru Drulă.Încă din vara lui 2021, Blue Air a încetat plățile în contul împrumutului de la EximBank. Potrivit României Libere, ministerul Finanțelor plătește ratele companiei low cost către EximBank, instituție bancară la care statul este acționar în proporție de 95%.Transporturile și Finanțele trebuiau să aibă din 2020 câte un om în CA-ul Blue Air, pentru a supraveghea derularea împrumutului. Cu drept de veto! Nu se știe cine sunt personajele trimise acolo, nu se știe nici măcar dacă au fost nominalizate. Câciu și Grindeanu de la PSD nu spun nimic. Contribuția UDMR: să ne amintim mai întâi ce au făcut cu aeroportul din Oradea. „Spre exemplu, în Oradea, aeroportul care ar trebui să ne lege cu lumea și care este administrat de Consiliul Județean, a pierdut zborurile externe de doi ani. Acum, la conducerea CJ se află coaliția UDMR și PSD”, explica, în 2020, Ilie Bolojan. În consecință, nimic șocant dacă, din nou, UDMR a acționat pentru a favoriza o companie cu sediul la Budapesta, care va prelua rute abandonate de Blue Air. Cât despre Blue Air, compania pare să fi fost împinsă deliberat în faliment și preluarea ei de către statul român. Surse politice spun că personalul Blue Air are restanțe de luni întregi la salarii. Activele utilizabile au fost mutate, pas cu pas, către alte companii. Dacă statul va deveni acționar majoritar la Blue Air, în contul datoriilor, se va trezi cu o uriașă gaură neagră în brațe și probleme legale halucinante. Costurile plătite de contribuabili vor depăși împrumutul de 300 de milioane de lei, acordat în 2020. Final previzibil? Coaliția majoritară va ajunge la concluzia că un scandal public legat de Blue Air va face rău tuturor, așa că îl vor îngropa, așa cum s-a îngropat și falimentul de miliarde de lei - plătit tot de contribuabili - de la City Insurance.

Mircea Marian
Mircea Marian

Pomana la pompă: statul ne-a jupuit

Să fie clar: pomana de 50 de bani, la pompă, nu e plătită cu bani aduși de acasă de Marcel Ciolacu sau de PSD. Deși, uneori mă gândesc că nu i-ar fi falimentat...Statul român a jupuit sectorul privat prin taxe, impozite, accize și, din această resursă, a alocat două miliarde de lei pentru o „compensație” cu 50 de bani a prețului carburanților. De fapt, e chiar mai rău. Statul român cheltuie în neștire, mult peste ceea ce încasează. De aceea a și ajuns să plătească dobânzi uriașe, de 9%: când bancherii te văd mână largă, prost administrator, plătești în plus, pentru risc și pentru prostie. În loc să fie strâns la pungă, să reducă deficitul, Guvernul a inventat această pomană ridicolă, care va enerva pe toată lumea. Este mult prea mică pentru eternii pomanagii, care vor ca statul „să dea” ceva, „să intervină”, și este aberantă pentru cei care pricep cum funcționează economia de piață, cererea și oferta. Pur și simplu cererea depășește oferta. În loc să-i încurajeze pe consumatorii români să economisească, Guvernul merge în direcția opusă. În trei luni, când se epuizează sumele pentru această subvenție, consumatorii se vor trezi cu aceleași prețuri la carburanți, ba poate chiar mai mari. De fapt, este extrem de discutabil dacă subvenția de 50 de bani va determina reducerea prețului la carburanți. Da și nu. În prima săptămână, da, se va vedea ceva, o diminuare a prețurilor afișate. Dar cum dispare subiectul de pe agenda publică, cum se vor duce în sus. Însă ceea ce trebuie spus despre această pomană este că ea este profund imorală. Mereu ni se recită lozinca: prețul la carburanți ne afectează pe toți. Da, dar în mod cu totul diferit. Un exemplu: vânzătoare la un mic magazin dintr-un oraș de provincie. Nu are mașină, circulă pe jos sau cu transportul în comun, mare parte din mâncare o cumpără ieftin de la localnici - deci costurile de transport sunt mult diminuate. Alt exemplu: proprietar de 4X4. Are mașină și el, și soția. Merge la restaurant și vrea doradă sau ton, aduse de la mii de kilometri. Este, deci, evident că impactul creșterii prețurilor la carburanți este diferit. Cei care beneficiază de subvenție sunt cei care consumă masiv, nu se dau jos din mașină. Liderii PSD, de exemplu. Alegătorii lor, dimpotrivă. La primul scandal, Guvernul a cedat și consumă o resursă care putea fi folosită pentru a ajuta țintit oamenii săraci. Sau, repet, putea să facă economie, ca să nu ne mai împrumutăm. De altfel, este ușor de observat că nu există nici un studiu de impact. Nu știm, de exemplu, cât va influența această măsură costul alimentelor. Putem estima, dar, de fapt, nu știm cine sunt cei mai mari consumatori din România. Ca de obicei în ultimele luni, PSD impune o pomană, bate toba tare, dar, dacă te uiți la detalii, vezi că sunt bani dirijați în buzunarele clientelei partidului. La amărâți ajung câteva bucățele de pâine. Se face protecție socială pentru nomenklatură, nu pentru săraci. Citește și: Mircea Geoană, VIP la Bruxelles: adus cu BMW-ul la scara avionului și îmbarcat peste rând. Avionul a plecat cu o oră întârziere Iar liderii PNL ar trebui să se întrebe cum se vede dinspre electoratul lor faptul că Ciolacu et. co. aruncă cu bani în populație, în timp ce sectorul privat plătește campania electorală non-stop a PSD.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră